Mozambic — Dincolo de umbră

Rod. „Vă mulţumim pentru documentul privind folosirea tractorului. Vă
vom aduce tot ce aveţi nevoie cu tractorul şi remorca."

Atunci când delegatia prezidenp'ală a intrat în oraş nu a fost întâmpinată

cu obişnuitele cântece politice cum se întâmpla peste tot în alte părţi, ci
lucrătorii noştri au cântat cântări de laudă pentru Dumnezeu. Când au
coborât din maşini au fost întâmpinap de Rod, personalul Şcolii Biblice şi
de către ceilalp lucrători. Chissano era numai zâmbet şi prietenie, strângând
mâinile tuturor celor prezenţi. Presa îl însoţea; era o vizită importantă.
După ce au văzut ce era de văzut a venit vremea discursurilor.

Rod şi echipa au vorbit despre scopul şi viziunea şcolii, împărtăşind

despre ceea ce lucrase Dumnezeu până în prezent.

Organizatia Chrisitan Vision din Marea Britanie editase o carte frumoa-

să pentru studiu biblic, intitulată „Pura Verdade" (Purul Adevăr). Este un
lucru obişnuit să oferi un dar vizitatorilor, mai ales celor cu statut înalt,
atunci când îţi vizitează casa. Nailza i-a prezentat o Biblie preşedintelui
Chissano, având un verset ca moto, precum şi un exemplar al noii cărţi Pura

366 f*Aozatr\b\c — iDmcoio de umbra

Verdade. Am dăruit peste treizeci de exemplare ale acestei cărţi cu acest

prilej. In dimineaţa următoare am primit o cerere ca să trimitem mai multe
cărţi de studiu biblic!

Preşedintele l-a felicitat pe Rod pentru munca, pentru efortul depus şi

pentru perseverenţa de a recostrui clădirile, mai ales având în vedere că dru-
mul e aşa de rău. El a promis că în curând se va construi un drum nou!

„Am auzit că sunteţi şi un bun fermier", i-a spus preşedintele Chissano

lui Rod. „Ar trebui să mergeţi la Gurue pentru a planta ceai şi cafea. Avem
mult teren acolo. Aici la Inhaminga vă pierdeţi vremea."

„Nu, mulţumesc" i-a răspuns Rod. „Răsplata pentru munca de aici de la

Şcoala Biblică este cu mult mai mare decât orice muncă în altă parte. Ce
facem noi aici este pentru secerişul vieţii veşnice."

Cu ani în urmă au fost trei ocazii când Rod a primit un cuvânt profetic:

„Dacă veţi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi" (Proverbe 22:29).

In timpul implicării noastre în Procesul de Pace din Mozambic, am

văzut acest cuvânt împlinit de multe ori când Rod s-a întâlnit cu diplomaţi
care ocupau funcţii înalte. Acum el stătea în faţa preşedintelui Mozambi-
cului. A avut astfel ocazia de a-L mărturisi pe Isus. E uimitor modul în care
lucrează Dumnezeu. Nimic din ceea ce face El nu ar trebui să ne surprindă!

„Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar si pe vrăjmaşii lui"

(Proverbe 16:7).

Am câştigat lupte împotriva împărăţiei întunericului care au încercat de

multe ori să ne scoată afară din oraş prin descurajare, acuzaţii neîntemeiate
şi ameninţări periculoase. Cei care au fost împotriva noastră făcându-ne
viaţa cât mai grea cu putinţă, ne sunt acum prieteni şi ne ajută. Dacă
preşedintele spune că e bine, cine va spune altfel? Dumnezeu ni i-a făcut
prieteni pe vrăjmaşii noştri!

Absolvirea

Cu o săptămână înainte de vizita preşedintelui, Rod a trebuit să se aven-
tureze pe drumul către Inhaminga cu camionul Picior Mare pentru a aduce
materiale pentru următoarea promoţie de studenţi ai Şcolii Biblice şi pentru
a-i duce acasă pe studenţi după absolvire. A fost o călătorie de coşmar, după
o absolvire glorioasă. Nu plouase de şase săptămâni, dar când Rod a pornit
la drum norii s-au adunat şi şi-au descărcat conţinutul. Rod a stat împot-
molit de câteva ori timp de şase ore. I-au trebuit trei zile şi două nopţi pen-
tru o călătorie de o sută nouăzeci de kilometri.

O creangă care atârna peste drum a spart geamul de la uşă şi ploaia a

pătruns în maşină. Toate materialele s-au udat, gropile erau ca nişte bazine

<3v\\r\siare.a prefăcuta în bucurie 36~7

pline cu apă, iar remorca era sub apă şi, de multe ori, chiar spatele camionu-

lui era în apă. Sacul de dormit şi hainele lui Rod se udaseră şi ele. Iernile
africane sunt reci noaptea.

Rod a ajuns din urmă alte camioane împotmolite pe drum aşa că nu

putea înainta. Oamenii pe care i-a găsit în acele situaţii stăteau de multă
vreme acolo nemâncaţj. „Am alimente dacă aveţi cu ce să faceţi focul", le-a
zis Rod. Au răspuns cu strigăte de bucurie. Africanii întotdeauna fac un foc
acolo unde se opresc. Rod le-a dat alimentele şi toţi au primit de mâncare.
Cu ajutorul unui tractor şi a altor camioane Picior Mare a fost tras din noroi.
Când Rod nu era împotmolit, găsea un alt camion blocat pe drum, aşa că
ajutându-se unii pe alţii au ajuns la Inhaminga.

Absolvirea s-a desfăşurat într-o atmosferă foarte emoţionantă. Studenţii

erau atât de bucuroşi să-şi primească diplomele; unii de-abia mai puteau
vorbi. Primii doi dintre cei mai buni studenţi au primit fiecare câte o bici-
cletă ca premiu. O bicicletă e un lucru de mare valoare pentru un pastor
care, de obicei, călătoreşte pe jos. Studenţii au cântat şi s-au închinat
Domnului din toată inima şi s-au întors acasă plini de Cuvântul lui"
Dumnezeu, plini de încredere şi cu viziune. Rod a spus: „De când am ajuns
la Şcoala Biblică îi sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru tot ceea
ce a făcut El aici, încât nici nu mai simt durerea călătoriei." E mai degrabă
ca şi în situaţia despre care vorbea Domnul Isus cu privire la naşterea unui
copil: se naşte cu multă durere, dar de bucuria naşterii, durerea e uitată.

Amos Saide, un student de 23 de ani din Cabo Delgado a prezentat la

serviciul de absolvire următoarea mărturie:

,/lmfost scos cu putere dinghiara diavolului pentru a trăi o viaţă din belşug
în Cristos Isus.

în anul 1997 într-o perioadă de aproape trei luni am fost cu totul posedat de
demoni si tulburat mintal, până acolo că umblam pe străzi complet dezbrăcat. In
jungla întinsă unde am locuit multă vreme după voia lui Satan, fără apă de multe
ori şi fără mâncare, am rezistat o lună întreagă fără să leşin, ba încă deveneam cu
fiecare %i tot mai puternic şi nimic nu mă putea stăpâni.

Tot ce-mi vedeau ochii şi ce-mi imaginam era ca o mulţime mare de oameni
care-mi răcneau cu voci foarte stridente: ,/\mos... tu eşti cu siguranţă mort pentru
că nu este nimeni în stare să te scape. Şi-atund ce-ţi mai rămâne? SINU-
CIDE-TE acum pentru că moartea este inevitabilă!"

Am încercat de multe ori să mă sinucid, folosind frânghii cu care să mă spânzur
sărind din copaci... şi în multe alte feluri. Am consultat diferiţi vraci care cheamă
spiritele şi am cheltuit astfel multe resurse aruncându-mă într-un abis al ruşinii şi
al neputinţei.

368 /vAozambic — Dincolo de Mmt>fâ

Dar lăudat să fie Numele Sfânt al lui Isus care a avut milă de mine fi i-a tri-
mis pe slujitorii Săi de la organizaţia Visao Crista (Viziunea Creştină) care au
fost invitaţi de unchiul meu să vină să se roage pentru mine. S-a întâmplat că în
timp ce ei se rugau am simţit că ceva ca o mare putere şi o mare forţă a fost scoasă
din mine: era mulţimea demonilor. Chiar din acel ceas am fost pe deplin eliberat şi
hram primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al meu. Curând după ce Lram primit
pe Domnul, familia mea m-a alungat pentru că ei sunt musulmani. M-au alungat
pentru că eu nu mai consider Islamul ca fiind de mare importanţă şi acum doar Isus
este tot ce am eu nevoie.

Acum sunt student al Şcolii Biblice de la Inhaminga unde mă instruiesc ca să-L
slujesc mai bine pe Domnul Isus în care mă bucur. Domnul a făcut mari lucruri
pentru mine şi de aceea sunt fericit. Aleluia! Preaiubiţilor rugaţi-vă pentru mine."

Potop în Mozambic

în timp ce anul 2000 începea în toată naţiunea cu spectacolul dramatic
al zgomotelor de la focurile de artificii, locuri ca Inhaminga au văzut doar
stelele magnifice sclipind pe catifeaua neagră a cerului. Lumea aştepta cu
răsuflarea tăiată efectele virusului Y2K asupra sistemelor de alimentare cu
energie electrică ce făceau să funcţioneze toate maşinăriile şi care ungeau
rotiţele acestui veac computerizat, în timp ce oamenii din Inhaminga şi din
zonele rurale ale Mozambicului dormeau liniştiţi, nepreocupaţi de posibilele
întreruperi de electricitate, pentru că oricum nu erau conectaţi la vreun sis-
tem electric, şi nici de căderea liniilor telefonice sau a sistemului de com-
putere. Creştinii L-au lăudat pe Dumnezeu şi s-au rugat noaptea întreagă
după obiceiul lor la cumpăna dintre ani. Alţii erau plini de frică întrucât
auziseră că vine sfârşitul lumii. Lucrul acesta s-a adeverit pentru mulţi care
locuiau în câmpiile udate de râurile Buzi, Limpopo şi Olifant. Lumea lor
urma să devină un mormânt subacvatic.

Transmiterile video şi buletinele de ştiri privind inundaţiile care au măturat

zone întregi ale Mozambicului au făcut să copleşească inimile multor oameni
din întreaga lume mai mult, decât la alte calamităţi. Dumnezeu îndrepta inima
naţiunilor spre ţinutul acesta care tocmai scăpase de doliul anilor în care a res-
imţit efectele războiului, ale foametei şi ale mortii. în Zimbabwe, ocupaţi cu
problemele noastre datorate aceluiaşi ciclon Eline, priveam cu groază la
scenele cu mult mai înfricoşătoare din Mozambic pe care le vedeam la televi-
zor. Cu ochii înceţoşaţi de lacrimi şi cu o durere crescândă în lăuntrul nostru
citeam rapoartele care veneau şi dintre care reproducem mai jos câteva:

Februarie, Martie 2000

... se fac eforturi de a salva mii de oameni sinistraţi care se urcaseră

pfefăcwtă în bucune 369

în copaci şi pe acoperişuri, în partea centrală şi de sud a Mozambicului,
unde inundaţiile se întind kilometri întregi în toate direcţiile.

... în apropierea oraşului Chokwe aflat sub apă şi în zeci de sate din

regiunea Gaza., mii de oameni sunt daţi dispăruţi.

... Locuitorii au avut la dispoziţie mai puţin de zece minute înainte

ca râul Limpopo să inunde ca o cascadă oraşul.

... Şapte elicoptere din Africa de Sud au ajutat la salvarea a peste opt

mii de oameni şi transportarea lor într-un loc sigur, anunţa BBC.
Numărul oficial al morţilor în acel moment era de peste două sute, însă
este posibil ca mii de oameni să fie acoperiţi de ape sau surprinşi în case
sau în pădure, spuneau reporterii.

... Peste o sută de mii de oameni sunt în situaţie de risc. Cei mai

mulţi dintre sinistraţi nu aveau alimente sau apă potabilă de trei zile,
spuneau reporterii de la ştiri. Datorită ploilor care continuau se aştep-
tau inundaţii şi mai mari în regiunea vecină a statului Zimbabwe.

... Peste un milion de oameni au fost evacuaţi din casele lor. Multe

familii de mozambicani au fost duşi în tabere de refugiaţi şi au fost înfiin-
ţate încă alte câteva tabere. Populaţia acestora a crescut de la două la cinci
mii în mai puţin de patruzeci şi opt de ore şi încă mai creşte, anunţa BBC.

... Lucrătorii de la echipele de salvare cereau rezerve proaspete de

medicamente, alimente şi apă potabilă care erau de o importanţă vitală.
Pericolul foametei creştea şi cadavrele în descompunere contaminau apa
ameninţând cu izbucnirea unei epidemii de holeră, dizenterie şi malarie.
UNICEF spunea: „Trebuie să ne asigurăm că în următoarele câteva zile
se va acorda suficientă asistenţă medicală şi că există destule rezerve de
apă, altfel vom vedea foarte multe pierderi de vieţi omeneşti."

... Lucrătorii echipelor de intervenţie l-au recuperat pe un băiat de

şapte ani de pe acoperişul unei colibe care nu se mai vedea pentru că
apa îi acoperise deja picioarele. Ţinând în braţe un bebeluş de două săp-
tămâni, băiatul a spus că mama lui se înecase în colibă.

... Mozambicul, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, era în pro-

ces de recuperare după un război devastator de şaisprezece ani, care s-a
sfârşit în anul 1992. în ultimii ani, investitori străini au deschis fabrici,
mulţi turişti au invadat plajele şi au fost reconstruite multe drumuri şi
poduri. Era chiar exemplar felul acela de recuperare ce poate rezulta în
urma unui groaznic dezastru umanitar.

... Inundaţiile au făcut tot atâtea victime câte au fost în război, a spus

un analist economic din Africa de Sud. A distrus poduri, recolte şi a
înecat mii de animale.

370

— Dincolo de umbfă

... A început curăţarea solului de minele de teren. Programul de dez-

voltare al Naţiunilor Unite are în desfăşurare un program de urgenţă de
curăţare a solului de minele de teren. Există temerea că inundaţiile au
transportat minele în zone în care anterior nu existaseră mine, sau chiar
în zone care fuseseră curăţate anterior de minele de teren.

... „In inundaţiile din Mozambic a avut loc o dispariţie aproape com-

pletă a animalelor, de aceea materialele de medicină veterinară sunt vitale
pentru recuperarea animalelor care au supraivieţuit", a spus purtătorul de
cuvânt de la Societatea Internaţională pentru protecţia animalelor.

Primul nostru zbor pentru a acorda ajutor sinistraţilor

în urma inundaţiilor a fost spre cei din familia noastră

Cu toate că ciclonul Eline a lovit şi zona Beira, unde aveam un punct de

lucru, şi Mutare, baza noastră din Zimbabwe, zonele cele mai afectate au
fost în sud. Inhaminga nu a fost deloc afectată.

Părţi din statul Zimbabwe au fost afectate foarte rău. Un vânt puternic

a măturat zona Mutare dezrădăcinând copaci şi cauzând foarte multe
pagube. Vântul era incredibil şi a continuat să sufle multe zile în şir. Patru
dintre copacii din grădina noastră au fost smulşi din rădăcini şi oraşul putea
fi descris într-un singur fel: „Părea că un uragan a lovit acest loc!" Liniile
electrice şi telefonice nu au funcţionat timp de cinci zile şi chiar mai mult.

Terenurile agricole fuseseră devastate, podurile dărâmate, drumurile

inundate. Chipinge (unde locuiau rudele lui Ellie) a fost izolat complet timp
de peste o săptămână. Nu aveau curent electric, nici telefon, nici un fel de
comunicaţii şi nimeni nu putea ajunge acolo pentru a evalua pagubele. A
fost cu o săptămână înainte ca Rod să poată merge acolo cu avionul întrucât
vremea rea a făcut zborul imposibil.

N-aveam idee cât de rea era situaţia la Chipinge; nu am comunicat defel

cu rudele noastre şi nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Când am văzut semne că
s-ar putea să iasă soarele am mers în oraş să cumpărăm pături şi alimente
pentru oamenii care precis se aflau în nevoie, atât cât a încăput în avion. Am
mai pus şi fructe şi legume proaspete şi pâine pentru mama lui Ellie. Ştiam
că avea o casă solidă şi că, era în siguranţă acolo, dar nu ştiam care era situ-
aţia cu alimentele. Nu a fost posibil să anunţăm venirea noastră în vreun fel.
Vremea putea să-l împiedice pe Rod să ajungă acolo, dar trebuia să încer-
căm; nu puteam să lăsăm să ne scape prima ocazie de cer senin. A semănat
foarte mult cu un zbor prin credinţă şi am ajuns acolo cu bine.

Rod l-a luat cu el pe un om de la Comisia pentru electricitate. Ei nu

aveau cum să cunoască ce probleme erau cu pilonii liniilor electrice întrucât

*\starea

prefă

ăcuta în bwcuHe

nu se putea circula pe drumuri. La decolarea avionului a început o ploaie

uşoară. Era o minune dacă ajungeau la Chipinge după o oră de zbor.

în timpul zborului, sub aripile avionului au văzut dezastrul: poduri

căzute şi colibe luate de ape. Zburând la mică altitudine au putut repera
pilonii liniilor electrice căzuţi la pământ. Identificarea problemelor înlesnea
restaurarea rapidă a liniilor electrice.

Coborând avionul mai jos deasupra casei, mama lui Ellie a ieşit alergând

făcând bucuroasă semne cu mâinile. Ploaia încetase şi soarele strălucea slab.
Cine ştie uşurarea şi bucuria pe care a simţit-o ea văzându-l pe preaiubitul
ei Rod trecând cu avionul pe deasupra casei. Ea ştia că el se îndrepta spre
Chipinge, singurul loc unde putea ateriza, şi de aceea a sărit în maşina ei VW
Golf şi a plecat pe drumul de pe care cu câteva zile în urmă a trebuit să fie
remorcată. Acum era mai uscat pământul şi caii sălbatici nu o puteau
împiedica pe această veterană cutezătoare de şaptezeci şi cinci de ani să nu-l
întâmpine pe Rod la aeroport. Rod a fost îngrozit de viteza cu care ea a
făcut acel drum în douăzeci de minute!

A fost o întâlnire fericită. Rod mi-a spus după aceea: „După ce am

văzut-o pe Ma ieşind din casă şi făcându-ne bucuroasă semne cu mâinile,
puteam să mă întorc înapoi chiar dacă nu am fi putut ateriza. A fost minu-
nat numai s-o văd că e în siguranţă!"

Mama lui Ellie face multă muncă de misionar în rândul populaţiei de la

sat, vizitându-i pe oamenii din zonele tribale şi predicându-le Evanghelia.
Ea aproape că a ţipat când a văzut tot ce am adus cu avionul, ştiind că era
atâta nevoie de acele lucruri. Câteva zile mai târziu ne-a povestit despre
nişte rude de-ale noastre: soţul se înecase, coliba fusese luată de ape împre-
ună cu toate lucrurile lor. Soţia acestui om şi copiii ei au fost primii care au
primit ajutoare din acest transport.

Nu era posibil ca noi să ducem ajutoare în avionul nostru Cessna 206 în

partea de sud a Mozambicului, unde erau cele mai mari nevoi, aşa că ne-am
concentrat asupra ajutorării zonelor mai apropiate. Aici dezastrul nu era atât
de mare ca dimensiune, însă pierderea celor dragi, a caselor şi proprietăţilor
erau tot atât de traumatice pentru toţi sinistraţii. Am fost recunoscători pen-
tru acţiunea rapidă a organizaţiilor umanitare internaţionale, precum şi a
celor de la Club 700, Christ for the Nations, James Robinson's Life
Outreach şi alte organizaţii mari.

Inundaţie? ce e aceea o inundaţie?

Milioane de mozambicani care nu au acces la televizor, au auzit despre
inundaţii de la radio sau de la oamenii care treceau prin satele lor. Ei nu-şi

372 ]\Ao2an\b\c — Dincolo de umbfă

puteau imagina distrugerea sau teroarea cu care erau confruntaţi cei din sud.
La Inhaminga nu sunt ape de suprafaţă. Cei mai mulţi oameni care locuiesc
acolo nu au vă2ut o cantitate aşa de mare de apă niciodată în viaţa lor. Rod
a filmat câteva imagini video din zonele inundate ca să le arate studenţilor,
pentru a-i face să înţeleagă mai bine cum să se roage şi să mijlocească pen-
tru compatrioţii lor. De asemenea el le-a arătat aceste imagini sătenilor
înainte de a începe proiecţia filmului ISUS pe terenul de fotbal. Fiecare
suflet viu de la o distanţă de mulţi kilometri a venit să vadă cum arată o
inundaţie. Cu gurile căscate şi cu ochii măriţi au privit şi au strigat şocaţi de
grozăvia lucrurilor văzute.

Poveştile lui Rudyard Kipling din cartea „Cel mai iubit" mi-au captivat

inima mea când eram copil. Eram fascinată să aflu de unde are elefantul
trompa şi de unde are leopardul petele. „Marek rău verde si unsuros Umpopo",
aşa cum descrie Kipling acest râu care desparte Zimbabwe de Africa de
Sud, era un râu pe care mi-am dorit întotdeauna să-l văd când voi creşte
mare. Imaginaţi-vă dezamăgirea mea când am văzut firişoarele de apă sub-
ţiri pe nisip, prima dată când am traversat frontiera la Beit Bridge. însă
acum, cu debitul care i-a inundat pe oameni şi proprietăţile lor, animalele şi
vegetaţia, m-am gândit: „Cred că Kipling a vizitat râul limpopo în timpul
unor ploi puternice." Totuşi e puţin probabil să fi văzut ceva asemănător cu
această grozăvie.

Apele trecuseră prin case despărţind mame şi copii, luându-i pe mem-

brii familiilor şi posesiunile oamenilor atunci când valul de apă înalt de doi
metri a trecut peste albia lui Limpopo şi a înghiţit oraşul Chokwe. Multe
sate mai mici au fost complet acoperite şi chiar oraşul mai mare Xai Xai a
fost acoperit în întregime.

Când apele s-au ridicat mai încet şi constant, unele familii au construit

adăposturi în copaci, salvând din casă pături, lemne de foc, o oală şi ali-
mente. Ţi se strângea inima când vedeai o familie cu copii mici ghemuiţi la
un foc mic care ardea fumegând cu lemne ude, undeva pe nişte pari în vreun
copac. Am fost cuprinşi de admiraţie pentru cei care au făcut astfel de efor-
turi disperate pentru a salva viaţa familiilor lor în nişte condiţii aproape
imposibile. Alţii s-au adăpostit pe acoperişurile clădirilor. Cu siguranţă apele
nu se vor ridica până aici! în unele cazuri apele au ajuns până sus, luându-i
şi pe oamenii care se agăţaseră ca înecatul de pai.

Crengile copacilor trosneau sau chiar se rupeau sub greutatea a prea

multor oameni suiţi în acelaşi copac. Cărările şi drumurile dispăruseră sub
ape. Era o singură direcţie în care puteai merge: în sus. Zile şi nopţi fără
mâncare şi somn, ţinându-se de crengi în aşteptarea ajutorului, a fost prea

pentru

ei

prefăcută m Ucu-ie 373

ţi şi deznădăjduiţi, puterea i-a părăsit şi au
^f^nL vitele/caprele, câinii şi pisicile lor
- - v'remea rea şi foloseau fiecare fâşie de cer sen.

• , _ru a La la localizarea şi salvarea oamenilor. Ingroz.p de

_şl lumina pentrM<* ^ ^ ^ _{din copaci; din cau2a}

zgomotul ehcotr^ &» P ^ ^ ^ ^ ^

rⁿ H optrîndemânarea piloţilor era testată la limite, dar aceste

_dln copac mehcope.1 ^P ^ _de salvare a vieplor

ecbpaje mdmnefe co ^^ _{internaţlonale}

omeneşa Chiar d^ a^uto J^ ^ _dataîncepute erau fenome-

parea ca vine m,gr*£P J ^^ ^ _{echipe> multe mn}

nale şi cu siguranţa, tara acvu y

de oameni şi-ar Mf ^ ^ ^ _{de fflulţi ani în} taberele de refu-

^ ^ ^^ _{se g}^_{u acum} *» _nou

^^ ^ ^

I^ _Q ^ _{şi o râbdare
de} J Hl i

Oamenii

şi crezuser.
mghesuiu, f
chiar mai rau,
care i-a uimit
ninţau vk» c
_la 'op sinistrara.

care pluteau pe

oale pentru. gat*
_simţeau unii
inima unui

Lem
m|lo

e. Holera şi malaria ame-
_apelo, _Nu s-a putut ajunge
^ _animalelor
^ _?. ^ ^ <sub>pupn£

compasiunea</sub> pe care o
^ _s£ ^

_pen.

^{întins pe} ° ^&me

cinci sute de

Creşunn s-
_ge. Ei băteau d»

mijlocul
prietenii

îndată cerul şi
După mai

^care

^^ ^ _{Dumnezeu şi să s£ roa}.

_imp ^^ _{L pe D}

cad ^ ^ ^ ^ y

ZLL bucuria celor care s-au reîntâlnit cu famiMe şi
_ntru ^^ _{fa aceste} ^daţu.