Shariʻah islamică și libertatea de exprimare
Shariʻah islamică a precizat și confirmat importanța libertății de exprimare, mai ales cea care îi aduce beneficii societății fără a o corupe și îi unește pe oameni, nu îi dezbină, atingând scopurile lor comune, fără a le încălca sau ataca libertatea. Aceasta nu aprobă libertatea de exprimare care este scăpată de sub control, care strică și nu construiește, corupe și nu reformează, răspândind ostilitate printre membrii societății. Allah Cel Atotputernic spune:
„O, voi cei care credeţi! Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici femeile (să nu râdă) de alte femei, care s-ar putea să fie mai bune decât ele! Nu vă ocărâți şi nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alţii. Ce rău este numele urât şi ruşinos, după credinţă (nu mai este permis să fie calificați cu epitete urâte cei care au adoptat credinţa)! Iar cei care nu se căiesc (pentru că au râs de alţii sau i-au ponegrit), aceia sunt zalimun (nedrepţi, răufăcători şi neascultători faţă de Allah).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 49:11]
La televizor, în multe țări civilizate din întreaga lume, vedem show-uri satirice care sunt indiferente față de sentimentele celor pe care îi critică în stilul lor comic umilitor. Omul a numit această ironie libertate de exprimare! În unele țări, aceste programe s-au dovedit a fi politizate, neavând nicio legătură cu libertatea de exprimare, deoarece acestea sunt finanțate de anumite partide sau agenții politice, având drept scop slăbirea adversarilor politici și scăderea popularității lor.
În ceea ce privește libertatea de exprimare în Shariʻah islamică, aceasta are reglementări și standarde, iar dacă acestea sunt depășite, ea devine o încălcare a drepturilor oamenilor sau a societății per ansamblu. De exemplu, în ceea ce privește batjocorirea Mesagerului lui Allah (ﷺ), care este scopul din spatele acesteia? Care sunt câștigurile pozitive ce pot rezulta din aceasta? Nu este acesta un mod de popularizare a spiritului de ură între popoare și între musulmanii și nemusulmanii membri ai aceleiași societăți? Reprezintă agresiunea unui om mort și lipsa de respect față de el un aspect al civilizației? Eu cred că, dacă unul dintre părinții, copiii sau jucătorul de fotbal preferat al persoanei care a îndrăznit să facă acest lucru ar fi batjocorit, ea nu ar rămâne indiferentă, ci l-ar apăra cu orice preț. Rețineți că Legislațiile acestor țări în care unul dintre Mesagerii lui Allah (ﷺ) este ofensat sub protecția libertății de exprimare consideră a fi o infracțiune orice formă de lipsă de respect față de șeful statului sau de prim-ministrul lui și orice formă de discreditare a lor! Nu poate fi jignit șeful statului printr-o caricatură sau ceva asemănător sub protecția libertății de exprimare, de asemenea?!
Islamul a interzis blestemarea credințelor altora pentru a evita orice ar putea duce la dispute sau ostilitate în cadrul societății, precum și pentru a elimina toate formele de extremism. Prin urmare, cei înțelepți sunt obligați să îi condamne pe cei care doresc să provoace ostilități între națiuni care pot conduce la războaie, distrugând astfel totul. Allah Cel Atotputernic spune:
„Nu-i ocărâți pe aceia care sunt invocaţi afară de Allah (idolii pe care-i adoră păgânii), ca să nu-L ocărască ei pe Allah, întru duşmănie şi nepricepere! Astfel am împodobit Noi (în ochii) fiecărei comunităţi făptuirea sa. Apoi, la Domnul lor va fi întoarcerea (învierea ce va urma morţii) lor şi El le va vesti despre ceea ce au făptuit ei (în timpul vieții, şi îi va pedepsi).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 6:108]
Trebuie menționat faptul că problema batjocoririi Mesagerului lui Allah (ﷺ) nu este o inovație a acestei ere, ci a început încă din momentul în care el (ﷺ) și-a început misiunea. Dușmanii lui l-au acuzat de faptul că era un mincinos, un vrăjitor, un poet sau un nebun, printre altele. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi Noi știm prea bine că pieptul ţi se strânge pentru ceea ce spun ei (pentru minciunile şi născocirile lor împotriva propovăduirii tale). ~ Însă adu laude Domnului tău şi fii printre cei care se prosternează ~ Şi adoră-L pe Domnul tău până ce-ţi va veni sfârşitul (adoră-L pe Allah tot timpul cât eşti în viaţă)!” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 15:97-99]
Shariʻah islamică nu este singura Lege care a reglementat și limitat libertatea de exprimare, alte societăți făcând același lucru în funcție de credințele și interesele națiunilor lor.
Regatul Unit, de exemplu, a interzis filmul despre Isus Hristos motivând aceasta prin faptul că religia creștină face parte din sistemul public al statului, fiind obligatorie respectarea și luarea în considerare a acesteia. De asemenea, multe țări limitează libertatea de exprimare a oamenilor atunci când vine vorba despre evrei sau despre chestiuni legate de Holocaust, acuzându-l pe cel care nu respectă acest lucru de antisemitism și pedepsindu-l cu închisoarea.
Shariʻah islamică a pregătit un mediu bun pentru libertatea de exprimare care îndeamnă la bine și interzice răul, în care aceasta poate crește și dobândi stabilitate. Astfel, aceasta i-a dat fiecărui individ dreptul de a participa și de a își oferi părerea în chestiuni care privesc societatea, atât timp cât nu îi îndeamnă pe oameni să facă fapte rele. Allah Cel Atotputernic spune:
„Şi datorită Îndurării lui Allah, tu, (Mohammed), ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândețe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te (lui Allah) pentru iertarea lor! Sfătuiește-te cu ei asupra treburilor, dar, odată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred (în El).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 3:159]
În plus, islamul a făcut obligatoriu ca libertatea de exprimare să fie una responsabilă, care să nu îi afecteze pe alții, pentru a face diferența între bine și rău, după cum a relatat ʻAbd Allah ibn Masʻud (Allah să fie mulțumit de el!), care l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (ﷺ) spunând:
„Nu fiți slabi de caracter spunând: «Dacă oamenii fac bine, noi vom face bine, iar dacă ei fac rău, noi vom face rău.» Mai degrabă, fiți fermi, iar dacă oamenii fac bine, faceți bine, de asemenea, iar dacă oamenii fac rău, nu faceți rău.”
(At-Tirmidhi)
În islam, această libertate de exprimare nu este doar o teorie sau un monopol rezervat doar pentru un anumit grup de oameni, ci este disponibilă pentru toată lumea. Mesagerul lui Allah (ﷺ), care a fost trimis ca o îndurare pentru toate creaturile, a pus aceasta în aplicare în mod practic, astfel încât națiunea lui (Ummah) să îi poată urma exemplul. Abu Saʻid Al-Khudri (Allah să fie mulțumit de el!) a relatat:
„Un beduin a venit la Profet (ﷺ) pentru a îi cere să îi plătească o datorie pe care acesta (ﷺ) o avea față de el, și i-a vorbit în mod aspru, spunând: «Voi continua să te deranjez pentru a îmi cere drepturile până când mă vei plăti.» Companionii Profetului (ﷺ) l-au mustrat și i-au spus: «Vai de tine! Ai idee cu cine stai de vorbă?» El a răspuns: «Eu nu fac decât să îmi cer drepturile.» Profetul (ﷺ) a întrebat: «De ce nu îl ajutați pe cel care are un drept?» Apoi a trimis vorbă la Khawlah bint Qais, spunându-i: «Dacă ai curmale, împrumută-ni-le până când vor sosi curmalele noastre, iar atunci ți le vom da înapoi.» Ea a spus: «Da, fie ca tatăl meu să fie răscumpărat pentru tine, o, Mesager al lui Allah!» Astfel, ea i-a dat un împrumut din care l-a plătit și l-a hrănit pe beduin. El (beduinul) a spus: «Tu m-ai plătit integral, fie ca Allah să îți dea răsplata integrală!» Apoi, Profetul (ﷺ) a spus: «Aceștia sunt cei mai buni dintre oameni. Fie ca acea națiune în care cei slabi nu își pot obține drepturile fără probleme să nu fie curățată (de păcat)!”
(Ibn Majah)
Apoi, companionii lui (Allah să fie mulțumit de ei!) i-au urmat exemplul, iar atunci când jurământul de credință i-a fost dat lui Abu Bakr as-Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!) pentru ca acesta să își asume succesiunea, el a ținut un discurs în fața oamenilor în care a vorbit, printre altele, despre principiile guvernării în islam pe care celelalte națiuni nu le-au atins și nici nu le vor atinge sub egida Legislației umane, care este supusă dorințelor și schimbărilor politice și sociale. El (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„O, oameni, eu sunt acum conducătorul vostru, însă nu sunt cel mai bun dintre voi. Astfel, dacă vedeți că am dreptate, susțineți-mă, iar dacă vedeți că greșesc, corectați-mă. Ascultați de mine atât timp cât Îi sunt supus lui Allah în ceea ce vă privește. Dacă nu este așa, atunci nu ascultați de mine. Cel mai puternic dintre voi este slab în ochii mei până când iau de la el dreptul celorlalți oameni, iar cel mai slab dintre voi este puternic în ochii mei până când îi dau dreptul lui. Acestea fiind spuse, Îi cer iertare lui Allah pentru voi și pentru mine!”
(Biografia profetică, de Ibn Hishām, At-Tabakāt, de Ibn Saʻd, Începutul și sfârșitul, de Ibn Kathir)
Dostları ilə paylaş: |
