Carol davila



Yüklə 3,86 Mb.
səhifə47/54
tarix26.08.2018
ölçüsü3,86 Mb.
#74810
1   ...   43   44   45   46   47   48   49   50   ...   54

Patogenie

Germenii condiţionat patogeni din flora normalã pot scãdea potenţialul de oxidoreducere, ceea ce stimuleazã dezvoltarea bacteriilor anaerobe, iar anaeobii inhibã fagocitoza, favorizând astfel creşterea germenilor condiţionat patogeni.

Speciile de Bacteroides fragilis produc, toxine care pot fi evidenţiate în abces şi protejeazã alte specii sensibile la b lactamine de acţiunea acestor antibiotice.

Factorii de virulenţã implicaţi în patogenia acestor infecţii sunt:

capsula polizaharidicã –prezentã la B. fragilis şi P. melaninogenica. Ea are rol în formarea abcesului prin inhibarea opsonizãrii şi fagocitozei;

pilii – prezenţi la B. fragilis, B. ovatus şi Porphyromonas gingivalis au rol în aderenţa la epitelii;

- endotoxine lipopolizaharidice – prezente la speciile de Fusobacterium şi Bacteroides. Au rol în formarea abcesului (Bacteroides nu au lipidul A şi deaceea nu sunt active biologic).

- Enzime cu rol în distrucţia tisularã: hialuronidaza, colagenaza, neuraminidaza, heparinaza, fibrinolizina (produse de speciile de Bacteroides), fosfolipaza A (produsã de Prevotella melaninogenica şi intermedia), hemaglutinine ( produse de Porphyromonas gingivalis) sau cu rol în protecţia faţã de mecanismele de apãrare : superoxid dismutaza, care apãrã germenii anaerobi de acţiunea bactericidã a radicalilor de oxigen (produsã de majoritatea).

- Acidul succinic şi alţi acizi cu lanţuri scurte inhibã fagocitoza (produşi de majoritatea bacililor gram negativi anaerobi).

Toxinele produse de nu sunt factori importanţi de virulenţã.

Bacilii gram negativi anaerobi determinã activarea complementului pe ambele cãi şi induce stimularea limfocitelor B cu formarea de anticorpi. Totuşi, studii experimentale au arãtat cã anticorpii anticapsulã polizaharidicã nu par sã aibã rol protector. Un rol mai important pare sã aibã imunitatea mediatã celular.

Aceşti germeni stimuleazã chemotactismul neutrofilelor şi fagocitoza.

Bolnavii cu deficit de complement, de imunoglobuline sau neutropenicii nu fac mai frecvent infecţii cu bacterii anaerobe, decât când se asociazã perforaţia unui carcinom de colon.

Spectrul clinic

1. Infecţiile snc

- Meningita –este rarã, de obicei apare în anumite condiţii favorizante : prematuri sau nou-nascuţi, enterocolitã necrozantã, perforaţii intestinale, otitã medie cronicã, infectarea shuntului cerebrospinal. Cel mai frecvent a fost izolat B. fragilis.

- Abcesul cerebral este mai des produs de germeni anaerobi decât de cei aerobi mai ales când este secundar otitei sau sinuzitei cronice. Etiologia abcesului este mixtã : speci de Bacteroides, Prevotella, Fusobacterium.

- Empiem subdural

- Abces epidural cranian sau spinal

- Tromboflebitã de sinus cavernos.



2. Infecţii ale cavitãţii orale ţi ale cãilor aeriene superioare sunt produse de specii de Prevotella :melaninogenica, oralis, oris, disiens, de Fusobacterium :nucleatum necrophorum, de Porphyromonas asaccharolytica.

- Infecţii odontogene . toate infecţiile odontogene includ germeni anaerobi. Aceste infecţii se pot extinde la ţesuturile moi : muşchi, fascii cu evoluţie severã. Complicaţiile importante carte pot apare sunt :angina Ludwig( celulita spaţiului sublingual ţi submandibular), sindromul Lemierre sau septicemia postanginoasã, reprezintã o infecţie supuratã a spaţiului laterofaringian, cu bacteremie cu F. necrophorum, tromboflebita venelor jugulare, embolizãri septice pulmonare şi formarea de abcese metastatice.

- Infecţiile periodontale : pioreea, gingivita şi care determinã edentaţie sunt produse de specii de Prevotella : melaninogenica şi intermedia, Porphyromonas : gingivalis, forsythus.

- Angina Vincent este o gingivitã ulcero-necroticã produsã de asocierea : fusospirochete şi anaerobi.

- Abcesul amigdalian este afecţiunea faringinã cel mai frecvent produsã de anaerobi.

- Sinuzita şi otita – formele acute mai puţin şi mai frecvent formele cronice este produsã de anaerobi. Au fost izolate specii de Bacteroides, Prevotella şi Fusobacterium.

- Parotidita produsã de anaerobi este rarã. De obicei sunt implicaţi Prevotella melaninogenica şi specii de Peptostreptococcus.

3 .Infecţiile pleuropulmonare în care sunt implicaţi germeni anaerobi sunt: pneumonia de aspiraţie, pneumonia necroticã, abcesul pulmonar, empiemul. Sursa de infecţie este flora orofaringianã. De obicei etiologia este polimicrobianã şi cuprinde specii de Prevotella şi Fusobacterium. B. fragilis nu este prezent în flora orofaringianã şi deaceea nu determinã acest tip de infecţii. Identificarea lui în culturi este o greşealã, fiind probabil confundat cu specii de Prevotella.

4. Infecţiile intaabdominale sunt produse de obicei de specii de Bacteroides.

- Peritonitã (post operator, rupturã apendicularã, perforaţia cancerului de colon);

- Abces (intraperitoneal sau visceral).

Etiologia este mixtã şi polimicrobianã, uneori existând 5 tipuri de germeni: 3 anaerobi şi 2 coliformi. Dintre anaerobi predominând speciile de Bacteroides, uneori şi specii de Prevotella.

În peritonitele prin abces pancreatic sau pseudochist pancreatic infectat, colecistitã acutã etiologia este dominatã de coliformi.

5. Infecţiile tractului genital la femei:

- Abcesul glandelor Bartholin;

- Abces tuboovarian;

- Edometritã;

- Infecţii amniotice;

- Complicaţiile intervenţiilor ginecologice.

Etiologia este, de obicei, polimicrobianã şi este dominatã de bacilii gram negativi anaerobi asociaţi cu peptostreptococi, E. coli, streptococi din grupul B, Gardnerella vaginalis, gonococi, Chlamidii. Dintre anaerobi au fost izolaţi Prevotella bivia şi disiens.

6. Bacteriemia

B. fragilis reprezintã 70% din germenii izolaţi în septicemiile cu anaerobi. Aceştia provin din infecţii intraabdominale: abcese, ocluzii intestinale, perforaţii, neoplazii, infecţii ale tractului genital la femei, mai rar infecţii ale ţesuturilor moi şi orofaringiene.

Sursa septicemiei este sugeratã de germenul izolat din hemoculturã:

- Fusobacterium-origine orofaringianã sau pulmonarã

- Prevotella disiens sau bividia – infecţie ginecologicã

- B. fragilis – infecţie intraabdominalã.

Septicemiile cu B. fragilis par sã fie mai rar însoţite de şoc toxico septic şi coagulare intravascularã diseminatã.

7. Endocardita este rar determinatã de anaerobi, de obicei peptostreptococi şi B. fragilis. Când este produsã de anaerobi, endocardita are etiologie polimicrobianã, asociindu-se de obicei speciei de Prevotella şi Fusobacterium. Evoluţia este subacutã asemãnãtoare endocarditei cu streptococ viridans.

Endocardita cu B. fragilis se caracterizeazã prin formarea de vegetaţii mari cu embolizãri frecvente (60 – 70%), determinate de heparinaza produsã de acest germen. Mortalitatea este ridicatã, atingând 45% .

Endocardita cu F. necrophorum se caracterizeazã de distrucţie valvularã rapidã, cu mortalitate de 75%.

8. Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi

Sursa acestor infecţii nu este flora tegumentarã normalã, care nu conţine bacili gram negativi anaerobi, ci este intestinalã sau orofaringianã.

Forme clinice:

- ,Infecţiile plãgilor operatorii (abdomen, ginecologice)

- Infecţiile plãgilor produse prin muşcãturã de om sau animal

- Chist pilonidal infectat

- Fasceitã necrozantã

- Ulcere tegumentare la diabetici

- Escare

În ulcerele tegumentare la diabetici aceste infecţii sunt frecvent determinate de B. fragilis. Celelalte infecţii sunt produse de specii de Bacteroides şi Prevotella.



9. Osteomielita

Osteomielita cu germeni anaerobi apare dupã fracturi şi traumatisme, prin complicaţii ale infecţiilor tegumentare apãrute pe fond de tulburãri vasculare, complicaţii ale infecţiilor odontogene, sinuzitelor şi otitelor cronice, prin muşcãturã de om sau animal, intervenţii chirurgicale pelvice la femei. Osteomielita hematogenã este foarte rar determinatã de anaerobi.

Etiologia cuprinde B. fragilis, mai rar P. melaninogenica, F. nucleatum sau Porphyromonas.

O formã rarã de osteomielitã hematogenã determinatã de anaerobi apare în boala Gaucher.



10. Artrita septicã

Ca şi la osteomielita etiologia anaerobã este determinatã de factori favorizanţi: proteze articulare (genunchi, coxofemurale), traumatisme. Infecţia hematogenã apare în cazul artritei reumatoide.

Germenii implicaţi sunt mai frecvent coci gram pozitivi anaerobi şi mai rar B. fragilis şi specii de Fusobacterium.

Tratament__1._Chirurgical'>Tratament

1. Chirurgical: drenarea abceselor, debridare. Drenarea se face prin deschiderea abcesului sau prin cateter percutanat. Mai rar, se foloseşte tratamentul chirurgical în abcesele cerebrale, hepatice, tuboovariene, pulmonare.

2. Oxigen hiperbar. Este utilizat ca tratament adjuvant. Unii autori au observat creşterea supravieţuirii în infecţiile mixte aerobe şi anaerobe.

3. Antibiotic. Antibioticele se aleg în funcţie de: activitatea pe germenii anaerobi, studiile de sensibilitate a germenilor şi studiile de eficacitate clinicã.

Penicilina – deşi larg utilizatã înainte, azi nu mai este eficientã datoritã apariţiei tulpinilor rezistente, iar în infecţiile polimicrobiene, de obicei, existã germeni penicilinazosecretori. Nu se va utiliza în: angina Ludwig, abcesul periamigdalian, pneumonia necroticã, empiem, plãgi prin muşcãturã de om, deoarece germenii implicaţi de obicei sunt rezistenţi la penicilinã.

De primã alegere sunt: Metronidazolul, Cloramfenicolul, Clindamicina, Imipenem, Cefoxitina şi combinaţii ale b lactaminelor cu inhibitori de b lactamaze (Amoxicilinã – clavulanat, Ampicilinã – sulbactam, Ticarcilinã – clavulanat). Nu sunt eficiente: aminoglicozidele, cotrimoxazolul, cefalosporinele de generaţia III – a, chinolonele şi monobactamii.

În cazul asocierii anaerobilor cu alţi germeni se vor asocia antibioticele eficiente pentru cele douã categorii de bacterii:

- Abces cerebral – anaerobi (bacili gram negativi + coci gram pozitivi): Metronidazol + Penicilinã (Ampicilinã, cefalosporinã generaţia a III-a);

- Plãgi muşcate: anaerobi + stafilococi – Clindamicinã + Penicilinã (chinolone fluorurate) sau Augumentin;

- Infecţii pulmonare : Clindamicinã sau metronidazol + penicilinã

- Infecţii intaabdominale (inclusiv tractul genital la femei) anaerobi + coliformi – se asociazã antibioticele de rpimã alegere pentru anaerobi cu aminoglicozide sau cefalosporine de generaţia III sau chinolone.

- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi –cala infecţii intraabdominale.

Mecanismele de rezistenţã la antibiotice sunt multiple, dar de importanţã clinicã este producerea de b lactamaze.

Antibiograma este necesarã la fiecare caz în parte pentru un tratament ţintit, dar şi pentru stabilirea modificãrilor care apar în sensibilatea germenilor anaerobi la un moment dat, în vederea alegerii corecte a antibioticelor.

Bilophila wadsworthia este un bacil gram negativ descris recent. Aceastã bacterie a fost izolatã în jumãtate din cazurile de apendicitã gangrenoasã perforatã, de asemeni în pericarditã, empiem, artritã, abcese hepatice. De obicei este izolatã în infecţii mixte. Ea secretã b lactamaze dar este sensibilã la Imipenem, Cefoxitinã, Ticarcilinã, Metroniodazol, Cloramfenicol.

9.5 INFECŢIILE CU COCI ANAEROBI
Cocii anaerobi cuprind specii de Peptostreptococcus, Veillonella, Streptococi microaerofili.

Aceştia fac parte din flora normalã mucocutanatã: oralã, intestinalã, vaginalã, uretralã, tegumenrã.

De obicei determinã infecţii în asociere fie cu alţi anaerobi, fie cu aerobi. Asocierea pare sã fie sinergicã.

Virulenţa acestor coci este determinatã de capsulã, dar şi de alţi factori încã nedeterminaţi.

Identificarea diverselor specii se face pe baza coloraţiei gram: gram pozitivi sunt streptococii microaerofili şi peptostreptococii, iar gram negativi sunt speciile de Veillonella.

Testele biochimice şi cromatografia în gaz – lichid permite separarea cocilor gram pozitivi.

Sensibilitatea la antibiotice: Penicilina, Cefalosporina, Clindamicina, Vancomicina, Macrolidele şi Imipenemul sunt active pe cocii gram pozitivi. Metronidazolul nu este eficient pe cocii gram pozitivi.

Cocii anaerobi determinã infecţii mixte (aerobi – anaerobi) cutanate, orale, respiratorii şi genitale la femei.

Cocii gram pozitivi anaerobi pot fi izolaţi în culturã purã în infecţiile ţesuturilor moi, osteomielitã, artritã, septicemie.

Streptococii microaerofili pot reprezenta unica etiologie în abcese dentare, intracraniene, pulmonare, septicemii, meningite sau conjunctivite.

Speciile de Veillonella pot produce bacteremie, infecţii ginecologice, abcese şi infecţii ale plãgilor fãrã a se asocia cu alţi germeni.

Patogenie

Cocii gram pozitivi anaerobi şi streptococii microaerofili produc infecţii în anumite condiţii favorizante: post operator, imunodeficienţã, neoplazie, traumatism, diabet zaharat, corticoterapie, corpi strãini şi siclemia.



Spectru clinic

Infecţii SNC: empiem subdural, abces cerebral (complicaţie a otitei, sinuzitei cronice sau infecţiilor dentare cronice).

Etiologia cuprinde cocii gram pozitivi anaerobi şi streptococii microaerofili.



Infecţii dentare şi ale cãilor aeriene. Pot fi determinate de coci gram pozitivi anaerobi şi streptococi microaerofili.

De obicei infecţii sunt cronice: sinuzite, mastoidite, abcese periamigdaliene şi retrofaringiene, parotidite.

În peste 90% din cazuri cocilor anaerobi li se asociazã Stafilococul auriu şi bacili gram negativi anaerobi.

Infecţii pleuropulmonare: pneumonia de aspiraţie, abces pulmonar, empiem. Speciile de Veillonella determinã sub 2% din cazuri.

Infecţii intraabdominale: peritonitã, abces hepatic, abces splenic. De obicei se asociazã cocilor gram pozitivi anaerobi şi specii de bacili anaerobi gram pozitivi şi gram negativi.

Infecţiile tractului genital la femei: endometritã, abces pelvic, abcesul glandelor Bartholin, infecţii post operatorii, anexitã cronicã. Avortul septic produce bacteremie cu coci gram pozitivi anaerobi şi streptococi microaerofili. În toate cazurile se asociazã şi bacili gram negativi anaerobi.

Osteomielita şi artrita cu coci gram pozitivi anaerobii apar dupã operaţii ortopedice şi introducerea de proteze.

Infecţiile pielii şi ale ţesuturilor moi sunt infecţii polimicrobiene cu germeni aerobi şi anaerobi, inclusiv coci gram pozitivi. Spectrul clinic cuprinde: gangrena necrozantã, fasceita necrozantã, escarele, infecţiile picioarelor la diabetici, arsuri, plãgi prin muşcãturã de om sau animal, abcese ale sânului, rectului, anusului.

Bacteriemia este determinatã de coci gram pozitivi anaerobi şi streptococi microaerofili în proporţie de 4 – 15% şi apare în urmãtoarele situaţii: infecţii orofaringiene, infecţii ale tractului genital feminin, abdominale, pielii şi ţesuturilor moi.

Streptococii microaerofili produc 5 – 10% din endocardite.



Tratament

Antibioticul de elecţie este Penicilina. Se pot utiliza: cefalosporinele, Cloramfenicolul, Clindamicina, Vancomicina, Imipenem şi Sparfloxacina. Nu se folosesc Ciprofloxacina şi Metronidazolul. În infecţiile mixte, de obicei existã germeni secretori de b lactamaze.

Antibiograma este obligatorie în: septicemii, endocarditã, osteomielitã, artritã şi infecţii intracraniene.
9.6. Infecţiile cu bacili gram pozitivi anaerobi nesporulaţi
Bacilii gram pozitivi anaerobi nesporulaţi sunt: Actinomyces, Bifidobacterium, Eubacterium, Mobiluncus, Rothia, Lactobacillus, Propionibacterium.

Speciile de Propionibacterium fac parte din flora normalã a pielii, conjunctivei, cavitãţii orale, cãilor aeriene superioare, rar a intestinului, uretrei şi vaginului.

Bifidobacterium se gãseşte în cavitatea bucalã, tractul gastrointestinal (concentraţii mari la sugarii alimentaţi la sân) şi tractul genital feminin.

Eubacterium colonizeazã cavitatea oralã şi intestinul.

Lactobacillus se gãseşte în cavitatea oralã, vagin şi intestin.

Spectru clinic

Speciile de Propionibacterium (mai frecvent P. acnes) determinã: infecţii ale SNC, ganglionilor limfatici, articulaţiilor, dinţilor, parotidelor, conjunctivita asociatã lentilelor de contact, şi septicemii.

Eubacterium, Lactobacillus şi Bifidobacterium determinã infecţii obstetricale.

Speciile de Eubacterium care se gãsesc în flora colonicã pot inactiva Digoxina. Aceste bacterii pot determina septicemii la bolnavii cu cancere sau la femeile cu infecţii genitale.



Tratament

1. Antibiotic: Penicilinã, cefalosporine, Eritromicinã, Lincomicinã, Clindamicinã, Vancomicinã, Rifampicinã, Sparfloxacinã. (Nu Metroniodazol la care majoritatea bacililor sunt rezistenţi).

2. Chirurgical: debridare şi îndepãrtarea corpilor strãini.
10. INFECŢII INTRASPITALICESTI

Dr. Ana Maria Tudor, Conf. Dr. Madelena I. Drăgan



DEFINIŢIE

Infecţiile intraspitaliceşti sau nosocomiale survin la bolnavi în cursul spitalizãrii. Ele sunt de obicei severe deoarece sunt implicaţi germeni de spital multirezistenţi la antibiotice şi afecteazã persoane tarate, cu diverse deficienţe de organ sau imunodeprimaţi.

Incidenţa este în general de 3 – 15 % din totalul bolnavilor internaţi, dar este mai mare în anumite servicii: nou nãscuţi, pediatrie, geriatrie, boli cronice, arşi, urologie, terapie intensivã, oncologie.

Etiologie

Agenţii patogeni provin din surse intraspitaliceşti (80 – 90% din cazuri):



1. Streptococul Beta – hemolitic de grup A – este implicat în apariţia sporadicã sau epidemicã de: angine, rinosinuzite, scarlatina (în spitalele de copii).

2. Streptococii din grupul B sunt izolaţi în infecţii sistemice grave, la nou nãscuţi, în maternitãţi.

3. Stafilococii “de spital” sunt rezistenţi la antibiotice şi determinã: pneumonii, infecţii ale plãgilor, arsurilor, infecţii urinare, septicemii.

4. Bacilii gram negativi (piocianic, Klebsiella, enterobacilii, proteus) sunt rezistenţi la antibiotice şi produc: infecţii ale plãgilor şi arsurilor, infecţii urinare, septicemii, enterocolite grave la nou nãscuţi.

5. Virusurile care determinã infecţii nosocomiale sunt: herpes simplex,varicelo – zosterian, rujeolic, enterovusuri, hepatitice, sinciţial respirator, citomegalovirus, adenovirusuri, gripale, paragripale, rinovirusuri, rotavirusuri.

6. Fungi – în special Candida albicans produce micoze superficiale sau sistemice (rar) la imunodeprimaţi.

7. Protozoare – pneumocystis carinii – produce infecţie nosocomialã pulmonarã severã la: copii, receptorii de transplanturi, cei cu infecţie HIV.

8. Legionella pneumophila determinã pneumonii la vârstnici.

patogenie

Infecţiile nosocomiale sunt favorizate de mai mulţi factori:

- aglomerarea bolnavilor şi paturilor în saloane mari;

- nerespectarea mãsurilor de igienã şi dezinfecţie;

- durata prelungitã a spitalizãrii;

- abuzul de antibiotice;

- numãrul crescut de bolnavi imunodeprimaţi (prematuri, vârstnici, bolnavi cronici, tratamente imunosupresive, infectaţi cu HIV);

- introducerea unor metode invazive de investigaţie (cateterisme, puncţii).

În patogenia infecţiilor nosocomiale sunt implicaţi doi factori: gazda şi agentul patogen.

Gazda este, de obicei, un pacient care are unul sau mai multe deficite ale mecanismelor de apãrare contra infecţiilor.

Mecanismele de apãrare nonimunologice sunt: integrtatea tegumentelor şi mucoaselor, clearance-ul mucociliar, reflexul de tuse, morfologia normalã a diverselor aparate.

Mecanismele imunologice de apãrare includ: rãspunsul inflamator ale celulelor fagocitare (neutrofile, monocite, macrofage tisulare, celule reticuloendoteliale), sistemul complement, producţia de anticorpi specifici, activarea limfocitelor T, producţia de citokine.

Natura infecţiei depinde de natura defectului de apãrare al gazdei.

1. Alterarea barierei mucocutanate prin traumatisme, arsuri, intervenţii chirurgicale, cateterism, implant (vezi ði INFECŢIILE PLÃGILOR).

2. Boli cronice anterioare: malnutriţie (rujeolã, TBC, herpes simplex, boli diareice, pneumonie cu bacili gram negativi), fibrozã chisticã (pneumonii cu S. aureus, Haemophilus influenzae, piocianic, pseudomonas), diabet zaharat (infecţii urinare, sinuzite, candidozã orofaringianã sau genitalã), sindrom nefrotic (peritonitã cu pneumococ, E. coli), insuficienţã renalã (septicemie sau infecţii ale ţesuturilor moi cu S. aureus, bacili gram negativi, fungi), cirozã (peritonitã cu pneumococ sau E. coli), transfuzii repetate (infecţii cu virusurile hepatitice B şi C, virusul Epstein-Barr, parvovirusuri, HIV), antibioticoterapie prelungitã (septicemie cu candida, enterococ, bacterii grampozitive şi gram negative multirezistente), leziuni cronice ale mãduvei spinãrii (pneumonii, pielonefritã, escare, abces, osteomielitã cu bacterii gram negative sau gram pozitive).

3. Implanturi: cardiace (endocardita cu S. epidermidis, streptococi, S. aureus, Candida), pace maker (infecţii locale ale ţesutului subcutanat cu S. epidermidis, S. aureus, Candida).

4. Shunturi: fistulã neurocutanatã (meningitã cu S. aureus, S. epidermidis, E. coli), fistulã neuroentericã (meningite cu bacterii gram negative), fractura sinusurilor faciale (meningite cu pneumococ).

5. Granulocitopenie (cauzatã de anemia plasticã, agenţi mielosupresivi, transplant de mãduvã osoasã) favorizeazã septicemii, pneumonii cu E. coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, S. aureus, S. epidermidis, streptococi a hemolitici, Candida, Aspergillus.

6. Disfuncţiile fagocitare din bolile granulomatoase cronice, favorizeazã septicemii, pneumonii, abcese ale ţesuturilor moi şi ale organelor solide cu: S. aureus, streptococi, Serratia marcescens, E. coli, Pseudomonas, Nocardia, Candida, Aspergillus şi entritã cu Salmonella.

7. Deficit imun celular (congenital, SIDA, transplant, tratament imunosupresiv, corticoid, limfom Hodgkin) predispune la septicemii şi meningite cu Listeria monocytogenes, micobacterii atipice, Nocardia, Cryptococcus neoformas, pneumonii cu bacilul Koch, Legionella, Histoplasma capsulatum etc., infecţii virale cronice (vezi si ETIOLOGIE), infecţii cu protozoare (pneumonie cu P. carinii, miocarditã cu Toxoplasma gondi, toxoplasmozã cerebralã).

8. Deficite umorale congenitale favorizeazã septicemii, meningite cu pneumococ, H. influenzae, meningococ, gonococ, encefalite şi miozite cu enterovirusuri, enterite cu rotavirusuri.

9. Disfuncţii splenice (deficit combinat reticuloendotelial şi de imunoglobuline) favorizeazã septicemiile şi meningitele cu pneumococ, meningococ şi H. influenzae.



tablou clinic

1. infecţia shunturilor neuroenterice se manifestã prin febrã, dureri abdominale, peritonitã, cefalee, sindrom meningean.

2. Cateterizãrile vasculare sunt utilizate pentru aport nutritiv, chemoterapie pentru neoplasme, monitorizarea presiunii venoase centrale etc. Infectarea cateterului se manifestã prin eritem local, durere, secreţii purulente, uneori bolnavul prezintã febrã fãrã semne sugestive locale.

3. Cateterizãrile uretrale utilizate în secţiile de terapie intensivã favorizeazã infecţia cu germeni gram negativi care se manifestã prin: febrã, dureri suprapubiene, piurie.

4. Intubaţia orotrahealã pentru ventilaţie mecanicã favorizeazã pneumoniile cu germeni gram negativi, sinuzitele purulente şi septicemia.



Yüklə 3,86 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   43   44   45   46   47   48   49   50   ...   54




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin