Din perspectiva de gen


“În TVR nu există discriminare”, există doar obiectivitate rasistă



Yüklə 319,02 Kb.
səhifə8/17
tarix06.03.2018
ölçüsü319,02 Kb.
#45081
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   17

În TVR nu există discriminare”, există doar obiectivitate rasistă

Ochiul Multiplu website, 13 martie 2015


De Alexandra Gruian,

Există în jurnalism un mit (printre multe altele) că obiectivitatea este posibilă, că este dezirabilă și uneori chiar atinsă. Unii – aș tinde să spun chiar majoritatea, dar nu am cercetări pentru o afirmație atât de tare – cred că se poate face jurnalism echidistant și că prin asta se înțelege un jurnalism eliberat de valori, care să facă dreptate și caprei, și verzei. Recentul scandal din TVR concentrat în jurul Mihaelei Drăgan ca realizatoare a emisiunii despre romi, reintitulată “Fără etichetă”, este o mostră a acestui mit trasat în tușe groase.

Pe scurt, ce s-a întamplat – Mihaela Drăgan, actriță și activistă de etnie romă, a fost gazda emisiunii despre minoritatea romă din România pe postul național de televiziune timp de cinci ediții. La finalul acestora, Drăgan și-a dat demisia și și-a expus motivele într-un interviu dat lui Vasile Ernu, publicat pe CriticAtac. Realizatoarea emisiunii vorbește despre rasismul întâlnit în mediul profesional din televiziune, despre tratamentul umilitor la care a fost supusă ca femeie romă și ca angajată. Concluzia: un caz de discriminare și exploatare nesurprinzător pentru o instituție publică din plaiurile mioritice.

În scurt timp, Cătălin Sava, coordonator al emisiunii “Fără etichetă”, publică pe aceeași platformă online un drept la replică. Perspectiva lui Sava poate fi considerată a nuanța unele din declarațiile Mihaelei Drăgan, mai ales în aspectele lor birocratice. Cele două relatări ar putea fi luate ca un duel în care cuvântul lui stă împotriva cuvântului ei, cu dificultățile de rigoare când vine vorba să stabilești cine are mai multă dreptate. Sava însă face o serie de afirmații care îl descalifică din punct de vedere etic și chiar deontologic și care fac ca acuzațiile de rasism din partea realizatoarei tv să nu pară simple fabulații ale unei activiste hiper-sensibile care a pierdut contactul cu realitatea.

Vorbind despre Legea de functionare a SRTV, care clasează emisiunea “Fără etichetă” ca fiind despre minorități, și nu pentru minorități, Cătălin Sava afirmă că “e o lege bună, nu pentru că e lege, ci pentru că dă posibilitatea ca toate resorturile delicate care compun conceptul acesta de minoritar, să fie privite cu obiectivitate și nepărtinitor, cu acea detașare a unui bun jurnalist, care să nu fie partizan sau pătimaș pentru nimic în lume.(sublinierea mea)”. Câteva rânduri mai jos el continuă, adresându-se Mihaelei Drăgan: “editorial nu mă interesează absolut deloc extremismele de tip activist, sau simpatiile și antipatiile tale”. Nu mă voi lega de “extremismele de tip activist”, o mizerie de exprimare care aruncă în derizoriu o activitate fără de care rasismul în acest caz s-ar perpetua la nesfârșit, în timp ce majoritarii ar perora despre dreptatea status quo-ului. Dar această obiectivitate și nepărtinire ridicate de Sava la rang de stâlpi al deontologiei jurnalistice sunt o abureală rămasă de pe vremea stră-stră-străbunicilor noștri, când încă se credea că oamenii pot să se izoleze de propriile lor preconcepții pentru a-i studia pe ceilalți. În primul rând, orice instituție de presă, chiar și televiziunea națională, are o politică editorială, după cum reiese chiar din afirmațiile coordonatorului “Fără etichetă” – “e TVR, e Televiziune publică, n-ai cum să treci peste asta, o televiziune care, oricât de slăbită ar fi în momentul de față, trebuie să-și păstreze principiile.” În opinia domniei sale, scopul acestei emisiuni este dezrădăcinarea prejudecăților. În același timp, modul în care acest lucru trebuie făcut este, în opinia lui Sava, prin ascultarea tuturor părților. Foarte frumos, dar prin asta trebuie să concluzionăm că domnul Sava nu acționează și el pe baza unor valori? Această alegere de a chema invitați cu perspective diferite asupra problemelor nu se bazează tocmai pe dorința de obiectivitate, ea însăși o valoare, deși greșit înțeleasă îmi permit să spun?

Personal, prefer obiectivitatea angajată a Mihaelei Drăgan. Îmi permit astfel să redefinesc obiectivitatea tocmai pentru că nu cred că cineva poate acționa în afara unui astfel de sistem, fie că este considerat mai bun sau mai puțin bun, și mai mult, cred că cineva nu trebuie să acționeze în afara unui sistem de valori, relativizând totul. Într-o discuție despre românii care vin să ceară ajutor social în Marea Britanie discursul unui invitat care spune că românii sunt leneși și fură de la bugetul de stat nu este pe același palier de legitimitate cu discursul unui alt invitat care explică cum de fapt oamenii ăștia sunt foarte săraci și au nevoie de o șansă, și că per ansamblu mult mai mulți contribuie la bugetul de stat decât “fură” din el. Fiecare poate avea dreptate într-o anumită măsură, dar unul are mai multă dreptate per ansamblu. A lăsa publicul să creadă că cele două poziții sunt la fel de legitime nu este obiectiv, și nu este nici etic. Obiectivitatea pură nu există, există doar un simulacru de obiectivitate, prin care spui că tu nu ai nici un fel de prejudecăți sau valori care să te ghideze, sau obiectivitate angajată, în care îți expui valorile odată cu argumentele, clarificându-ți poziția din care vorbești. Orice acțiune, orice declarație, mai ales pe un post de televiziune public, are consecințe practice. Prin urmare, etica ar trebui să fie nu opțională, ci esențială.

Neg obiectivitatea lui Cătălin Sava nu numai pentru că nu cred într-o astfel de definiție a obiectivității, ci și pentru că face o afirmație complet aiuritoare: “În TVR nu există rasism, o spun eu care lucrez la Minorități și care normal că mai aud uneori de la colegii din afară glume proaste, și aluzii, și bancuri pe această temă tocmai pentru că lucrez în echipa asta.” Păi avem aici o contradicție în aceeași frază: dacă nu există rasism, de ce există glume proaste? Nu am lucrat în TVR, dar îmi permit să fiu teribil de sceptică cu privire la atitudinile incluzive din această instituție, ca și în alte instituții românești. Dacă aceasta este sensibilitatea lui Cătălin Sava la rasism, îmi permit să mă îndoiesc că este capabil să sesizeze manifestări și mai subtile ale discriminării.

Tocmai pentru că unul dintre rolurile ei este să educe, o televiziune publică nu poate fi neutră din punctul de vedere al valorilor. Discursul despre obiectivitate de cele mai multe ori ascunde relații de putere și nedreptăți care, atunci când ies la iveală, sunt etichetate drept nerecunoștință, ambiție nelegitimă, revoltă. Departe de ideea Mihaelei Drăgan, “Fără etichetă”.



http://www.ochiulmultiplu.ro/politics-media/in-tvr-nu-exista-discriminare-exista-doar-obiectivitate-rasista/

Yüklə 319,02 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   17




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin