Dăinuire românească În covasna şi harghita

Viaţa bisericească

Printr-un document emis în data de 9 decembrie 1896, protopopul Dumitru Coltofeanu „este autorizat să îndeplinească cu asistenţă cuviincioasă sfinţirea bisericii noi din comuna Ormeniş (azi, judeţul Braşov) după tipicul prescris… iar poporului de acolo să-i descoperi lauda şi mulţumirea mea- preciza mitropolitul Miron Romanu - pentru simţul bun creştinesc, care l-a probat în mod aşa frumos, prin zidirea acelei biserici”.⁴

Deoarece s-a constatat că operaţiunile de „completare a atestatelor de trecere de la o biserică la alta, de multe ori sunt „defectuase”, printr-o circulară, adresată „protopresbiterului Demetriu Coltofeanu al Tractului Treiscaunelor”, în data de 20 mai 1896, se trimeteau formulare tipizate pentru a fi folosite, în acest scop, de către toţi preoţii parohi din protopopiat.⁵ În 4 iunie 1896, protopopul Treiscaunelor era invitat să-l tragă la răspundere pe preotul paroh Ioan Moga din Vâlcele pentru faptul că nu a depus la termen suma rezultată din „colecta cu discul în favorul metropopitan”.⁶

„Preavenerabilul Consistoriu Archidiecezan” din Sibiu, primea la data de 26 octombrie 1896, o cerere din partea credincioşilor din parohia Cernatul Inferior, prin care se solicita aprobarea ca preot paroh a clericului Valeriu Cosma din Micfalău. În cerere, se menţiona faptul că parohia a devenit vacantă în urma „abzicerii” fostului paroh Augustin Micu, înlocuitorul acestuia, preotul Alexie Popovici din Sepsi Sângiorgiu „din cauza distanţei şi a bătrâneţe slujeşte tot mai rar, iar cei câţiva candidaţi care s-au prezentat nu au rămas în parohie- Cererea este semnată de peste 30 de credincioşi, cele mai uzuale nume fiind: Bokor, Timar, Bularka, Şorban, Şanta, Olah, Mathe, Szabo, Csorba, Gyurka ş.a.⁷

În conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare Bisericească elaborat de mitropolitul Andrei Şaguna, în 3 februarie 1897, Consistoriu Arhidiecezan, ţinând seama de faptul că „la Dumineca Tomii, în 1897, expiră perioada de trei ani pentru completarea sinodului eparhial – anunţa că - joi 13 martie vor avea loc alegeri pentru o nouă perioadă de 3 ani, în cercul Sepsi Sz. Georgiu”.⁸

Protopopul D. Coltofeanu, în 18 februarie 1897, este „desemnat să verifice modul cum s-a făcut alegerea preotului din parohia Braşovul –Vechi, între cei doi candidaţi: Iosif Puşcariu şi Nicolae Petrişor”. ⁹ În 4 mai 1897, „fiindcă în urma concursului publicat nu s-a prezentat nimeni la parohia vacantă Belin”, protopopul este însărcinat să se îngrijească de „publicarea unui concurs nou, după oarecare timp”.¹⁰

Deosebit de edificatoare asupra relaţiilor existente între cele două biserici româneşti- ortodoxă şi greco-catolică este adresa trimisă de către Consistoriu, în 6 mai 1897, în care se spune: „În legătură cu cererea lui Georgiu Radu, curatorul bisericii greco-catolice din Casonul-Mare, de a fi primită acea comună în sânul bisericii noastre”, protopopul este invitat, „să verifice dacă cererea „este făcută din convingere curată şi din voie liberă”, iar dacă aşa stau lucrurile, să se facă formele necesare, cu respectarea prevederilor legale.¹¹ Acelaşi răspuns a fost dat şi în legătură cu cererea preotului greco-catolic Andrei Bucur din Ghelinţa. „Trecerea numai atunci poate fi acceptată când este şi legală, şi legală e numai atunci când cineva din convingere curată vrea să vină la noi şi nu din vre-o speculă”.¹²

Consitoriu arhidiecezan, în 5 mai 1898, „încuviinţează orânduirea capelanului Georgiu Negoescu din Întorsura Buzăului la creştinii noştri din Barcani astfel, ca în fiecare a doua Duminică, când nu este de rând în parohie, să servească la biserica din Barcan şi să îndeplinească peste tot toate serviţiile spirituale, când se va ivi necesitatea… pentru mângăerea şi liniştea sufletească a acestora”.¹³

Atunci când apărea noi reglementări legislative referitoare la culte, Consistoriu se consulta cu principalii fruntaşi asupra formulării poziţiei Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, faţă de actul normativ respectiv. Aşa s-a procedat, în iulie 1898, în cazul apariţiei Legii XIV/1898 referitoare la întregirea venitului parohial. Astfel, „pentru a esamina în detaliu dispoziţiunile acestei legi, pentru ca ele să nu fie în colesiune cu autonomia şi interesele bisericii, şi pentru a face consistoriului propuneri în ceea ce priveşte atitudinea noastră la punerea în lucrare a acestor dispoziţiuni, se emite o comisiune compusă sub prezidiul arhimandritului vicar episcopesc Dr. Ilarion Puşcariu, din asesori consistoriali şi din protopopi…”.¹⁴ Cererea credincioşilor din cătunul Ciumernic aparţinând de parohia Întorsura Buzăului, de a se afilia la parohia Sita Buzăului, a fost repartizată spre soluţionare protopopului Coltofeanu.¹⁵