Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară

78.În mod tradiţional, termenul „demonologie” a fost în teologia creştină parte a învăţăturii despre îngeri (anghelologie). Demonii sau puterile demonice reprezintă latura „întunecată” a realităţii spirituale. Termenul „putere(i)” în discursul teologic şi ecumenic este folosit în mai multe sensuri. Adesea, în cercurile ecumenice, este folosit în relaţie cu violenţa politică şi cu structurile sociale opresive.

79. Pentru creştinii penticostali – harismatici - dar nu numai, ci şi pentru aceia care persistă în tradiţia creştinismului clasic – termenul „puteri” se referă în general la puterile spirituale, la spirite rele, la demoni. În consecinţă „conflictul de putere” este înţeleas ca o întâlnire între puterea (spirituală) a lui Dumnezeu şi alte realităţi spirituale. Aceşti creştini cred că adevăratul Dumnezeu îşi va arăta puterea asupra celorlalte puteri. În timp ce este important ca un astfel de dialog să nu simplifice urzelile complexe ale lumilor spiritului îmbogăţindu-l în – şi odată cu - epoca post-modernismului, ar trebui în acelaşi timp să se reziste oricărei încercări de a-L transforma pe Duhul Sfânt într-un mijloc puternic pentru împlinirea unui scop, ca şi când Biserica ar trebui să-L justifice pe Dumnezeu.¹ Biserica trebuie să aducă mărturie despre Dumnezeu cel viu. Ea nu trebuie să dovedească că Dumnezeu are dreptate .

80.O provocare ecumenică pentru biserici o constituie faptul de a recunoaşte diferitele înţelesuri stabilite pentru discuţia despre puteri şi să încerce să nu ajungă la reducţionism. În timp ce modul tradiţional de a asocia „puterile” cu forţele spirituale pare să fie înţelesul biblic primar, înţelegerea puterilor ca realităţi sociale şi politice este, de asemenea, prezentă în Biblie (de ex. episodul ispitirii relatat în Mt 4,1 - 11 şi de către Lc. 4, 1 - 13) şi poate fi percepută ca o interpretare legitimă a mesajului creştin.

81.Interesul penticostal - harismatic pentru conflictul de putere ridică probleme serioase şi poate fi subiect de interes pentru preocupările teologice şi pastorale. Ideea de „conflict de putere” aşa cum a fost menţionată mai sus poate duce la o prezentare triumfalistă şi chiar agresivă a Evangheliei. În unele cazuri, „spiritelor” li se atribuie influenţă şi putere dincolo de ceea ce pare adecvat din punct de vedere teologic, denaturând înţelegerea responsabilităţii individuale şi colective.

82. Aceasta fiind situaţia, demonologia şi exorcismele prezintă provocări spirituale şi cognitive pentru acele biserici în care modul de înţelegere şi teologia au fost conturate sub influenţa raţionalităţii ştiinţifice post-iluministe, aşa cum este acea concepţie despre lume care explică evenimentele prin referirea la fiinţele spirituale. Pare a fi urgentă realizarea unui dialog intercultural şi ecumenic adecvat în interesul misiunii tămăduitoare a bisericilor ca întreg.

Împărtăşirea resurselor şi perspectivelor asupra tămăduirii creştine în cadrul comunităţii ecumenice

83. Multe tradiţii bisericeşti au propriile lor perspective bogate şi comori liturgice şi teologice şi pot contribui la realizarea unei înţelegeri holistice şi la o nouă apreciere a slujirii creştine a sănătăţii şi a tămăduirii în zilele noastre. Tradiţiile anglicană, ortodoxă şi romano – catolică oferă slujbe de tămăduire distincte şi diferite. Este încurajată acţiunea prin care acestea sunt făcute cunoscute altor denominaţiuni şi tradiţii, şi prin care se împărtăşesc astfel de formulări existente în cadrul comunităţii ecumenice a bisericilor.

Studiul şi dialogul cu privire la demonologie

84. Ar fi o sarcină care merită efortul pentru biroul de misiune al CEB să iniţieze un studiu pe scară largă despre tema demonologiei şi a puterilor din moment ce, după cum s-a menţionat deja, este un subiect cu care creştinii şi comunităţile creştine se întâlnesc în viaţa lor de zi cu zi. O parte a studiului ar trebui să se ocupe cu problema reabilitării funcţiei de exorcist ca slujire creştină în acele tradiţii bisericeşti în care nu există.

Iniţiativa ecumenică cu privire la spiritualitatea tămăduirii

85.Ar putea fi luată bine în considerare chestiunea dacă pentru anii care urmează este necesară o iniţiativă ecumenică pentru a aprofunda spiritualitatea creştină a tămăduirii, şi a se încuraja apariţia unor cursuri de formare pentru lucrătorii voluntari, pentru specialiştii în îngrijirea medicală şi pentru slujitorii hirotoniţi.

Necesitatea organizării unor mese rotunde cu privire la viitorul sănătăţii, spiritualităţii şi tămăduirii

86. În multe ţări, instituţiile de sănătate existente se află într-un proces de transformare şi într-o criză instituţională, care parţial se datorează factorilor economici şi instabilităţii financiare, lipsei unui management şi a unei conduceri corespunzătoare, creşterii costurilor înaltei tehnologii medicale, schimbării tiparelor în comportamentul pacienţilor, lipsei consimţământului pacienţilor şi dezechilibrelor demografice înregistrate în multe societăţi apusene. Din punct de vedere istoric, misiunea creştină a jucat un rol de pionierat în înfiinţarea şi formarea sistemelor de sănătate din multe ţări din Sud. Are de asemenea o responsabilitate în a contribui la depăşirea crizei instituţiilor de sănătate, manifestată la începutul sec. XXI. În conformitate cu tradiţia Comisiei medicale creştine şi cu propunerile recente² s-a recomandat ca diferitele comisii şi asociaţii medicale creştine existente în diferite regiuni ale lumii să se unească şi să stabilească forumuri interdisciplinare de dialog cu privire la viitorul îngrijirii medicale şi a sistemelor de sănătate din Vest şi din Sud. Ar trebui căutate mijloace de schimb şi de întărire a colaborării dintre diferitele asociaţii medicale creştine regionale în aşa fel încât să ofere un nou profil slujirii creştine de tămăduire şi să o facă mult mai vizibilă şi mai eficientă în faţa lumii.

Pr.lect.dr.Nicolae Moşoiu

Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Andrei Şaguna” din Sibiu

Raportul final al Comisiei Speciale pentru Participarea Ortodoxă la Consiliul Ecumenic al Bisericilor^