Flora şi vegetaţia Flora protejată

MUNTELE FURNICA, 1000 m / STÂNCA SF. ANA

Accesul se face din Sinaia pe drumul carosabil vechi spre Cota 1400 şi Poiana Stânei. Aici sunt trasee de antrenament deschise de membrii echipei Salvamont Sinaia şi Andrei Vârlan. Locul este o veche carieră de piatră şi obiectiv turistic în Sinaia începutului de secol XX. Traseele se încheie în pădure, de unde se coboară în şosea, spre dreapta. Durata: 1 oră fiecare.

1 Hornul Suspendat, 4B, 4 lc .

2 Mihai Sârbu, 4A, 3 lc

3 Traseul Tavanelorlor, 4A, 2 lc

4 Traseul Discordiei, 4A, 3 lc

5 Traseul Concordiei, 4A
MUNTELE JEPII MICI, 2143 m
Face parte din culmea principală a Bucegilor şi se înalţă deasupra Poienii Ţapului şi Buştenilor, geografic între Valea Urlătoarea Mare la sud, spre Jepii Mari şi Valea Jepilor la nord, spre Caraiman. Caracteristică este în primul rând Claia Mare 1863 m, deasupra căreia se înalţă spre vest Coama Jepilor Mici cu punctul culminant 2143 m. Alte repere: Valea Urlătorilor cu Cascada Urlătoarea, poteca Schiel şi rămăşiţele vechiului funicular al fabricii de hârtie, cantonul Schiel, Valea Seacă dintre Clăi, Clăiţa şi Creasta Zâmbrilor, Brâna lui Răducu. Obiective ale alpiniştilor: Peretele Urlătorii Mari (6-9), văile şi brânele (10-13), Peretele sudic al Clăii Mari (14-22), Peretele cu Florile (23-31), Peretele Crestei cu Zâmbri (32-34).
Peretele Urlătorii Mari

Accesul se face de la Buşteni pe poteca Schiel din Valea Urlătorilor, până la punctul „La Mese" (2 ore pe traseul turistic 5, marcaj triunghi albastru). De acolo, un hăţaş ce ocoleşte spre stânga Muchia Urlătorilor, duce la baza acestui perete sudic. Roca: conglomerat destul de friabil cu multe perniţe de iarbă.

În locul unde hăţaşul trece de pe flancul nordic pe cel sudic al Crestei Urlătorilor se află o mică şa unde şi-au aşezat tabăra alpiniştii de la Armata când au făcut premiera traseelor următoare: primul traseu întâlnit, după 250 m din şa, este Hornul Agăţat, urmat la 15 m de Creasta Centrală; după alţi 30 m urmează intrarea în traseul Faţa sud -vestică iar ultimul traseu la o distanţă de 30 m este Traseul dintre Fisuri. Continuând hăţaşul urcăm în şaua largă din partea superioară a Crestei Urlătorilor, unde reîntâlnim poteca Schiel. În acest loc se află un stâlp vechi al funicularului. Poteca marcată urcă în continuare pe scări tăiate în stâncă, asigurate cu o balustradă din cabluri, spre cantonul Schiel care se distinge la marginea Platoului. Toate cele 4 trasee ies în Creasta Urlătorilor, de unde se atinge poteca Schiel în şaua menţionată. Coborâre la Buşteni: 2 ore.

6 Traseul dintre Fisuri, 5B, 8 lc, 4 - 5 ore

Linia traseului începe cu un pinten înalt de 20 m, şi a fost aleasă „anume pentru a se stabili un intinerariu tehnic cât mai complex prin dificultatea şi varietatea obstacolelor" (Emilian Cristea). Traseul marcat de pitoane urmează o înlănţuire de mici fisuri, diedre, hornuri şi surplombe, regrupările făcându-se pe balcoane înierbate destul de confortabile.

Fig 05-06

7 Faţa sud-vestică a peretelui Urlătorii Mari, 5B, 9 lc, 4 - 5 ore

„O înlănţuire de obstacole verticale, foarte expuse şi înclinate uşor către stânga şi în afară... În treimea superioară o surplombă uriaşă cu o trecere foarte dificilă" (Cristea)

8 Creasta Centrală, 5A, 8 lc, 5 - 6 ore

Traseul începe pe faţa estică şi se continuă apoi pe faţa sud-vestică a muchiei din zona de inflexiune a peretelui Urlătorii Mari. Prima lc porneşte din locul unde hăţaşul de la baza peretelui începe să coboare către sud-vest şi se desfăşoară pe un scoc ierbos înclinat spre stânga, înalt de 25 m. Urmând linia pitoanelor, ocolind în bună parte vegetaţia, marile blocuri stâncoase şi feţele fisurate, parcursul prezintă caracterul unui intinerariu clasic de căţărare (Cristea).

9 Hornul Agăţat, 5B, 8 lc, 5 - 6 ore

Din hăţaşul de la bază se urcă pe iarbă până la o zadă reper. Prima lc urcă înclinat spre stânga în Brâul împădurit iar următoarea se încheie la un buştean, trecând pe lângă altă zadă.

Urcând pe următoarele le o fisură direct în sus, apoi un pasaj de stâncă fisurată şi cu iarbă înclinat spre dreapta, ajungem la baza unui horn cu surplombe de iarbă pe care-l urcăm direct. Hornul final surplombant, care a dat numele traseului, ne scoate în Creasta Urlătorilor.

Văi şi brâne din Jepii Mici

10 Valea Comorilor, 1B, 4 - 5 ore

Ascensiunea acestei văi, afluent al văii Urlătoarea Mică, începe din poteca Schiel, la mică distanţă de punctul „La Vinclu", fostă staţie de funicular. Puţin mai sus, valea se ramifică. Firul dinspre nord trece pe la baza peretelui sudic al Clăii Mari, traversează Brâna Mare (Brâna lui Răducu) şi Brâul de Sus şi iese în Platou aproape de Vârful Jepii Mici (2143 m).

11 Valea Seacă dintre Clăi, 1B, 3 ore

Afluent al Prahovei între Poiana Ţapului şi Buşteni valea traversează poteca Schiel aproape de punctul „La Grătar". Ascensiunea, destul de interesantă a firului aflat între Claia Mare şi Clăiţa, ia sfârşit în Brâna lui Răducu la cca 1850 m altitudine.

12 Brâna lui Răducu, 1A, 2-3 ore

Pitorească şi variată, refugiu al caprelor negre, Brâna lui Răducu (numele este al unui vânător de capre negre din trecut) începe din poteca Schiel şi ia sfârşit în Valea Jepilor. La cca. 2 ore din Buşteni, la cota 1660 m, înainte ca poteca să iasă în şaua Crestei Urlătorilor, se observă hăţaşul brânci, care traversează printre zade şi jnepeni către dreapta spre firul văii Urlătoarea Mică. Din fir urcăm spre brână propriu-zisă care conduce spre Şaua Clăii Mari cca 1850 m. Din şa putem urca pe Claia Mare (1863 m) vârf caracteristic Bucegilor văzuţi din Buşteni şi care oferă o panoramă deosebită.

Din Şaua Clăii Mari continuăm pe brână pe sub Muchia Scării (23), Peretele cu Florile (24 -29), Hornul cu Florile (30), Muchia înaltă (31) în timp ce sub noi se află Valea Seacă dintre Clăi (11), mărginită la nord de Clăiţa. Trecem de muchia Clăiţei. Vâlcelul Clăiţei, Creasta cu Zâmbri şi Vâlcelul Lupului şi începem o coborâre accidentată prin pădure, care se încheie în Valea Jepilor unde întâlnim poteca marcată cu cruce albastră (traseul turistic 6).

Fig 07