HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008

Can. 485 - Cancelarul şi ceilalţi notari pot fi înlăturaţi în mod liber de Episcopul diecezan, nu însă de Administratorul diecezan, decât cu consimţământul colegiului consultanţilor.

Can. 486 - & 1. Toate documentele care privesc dieceza sau parohiile trebuie să fie păstrate cu cea mai mare grijă.

& 2. În fiecare curie să existe un loc sigur pentru arhiva diecezană, în care să fie păstrate, bine clasificate şi închise cu grijă, documentele şi actele referitoare la activitatea spirituală şi materială a diecezei.

& 3. Să se întocmească un inventar sau un catalog al documentelor care sunt cuprinse în arhive, cu un scurt rezumat al fiecărui act.

Can. 487 - & 1. Arhiva trebuie să fie închisă, iar cheia ei să o aibă numai Episcopul şi cancelarul. Nimănui nu-i este permis să intre în arhivă decât cu permisiunea Episcopului sau a responsabilului curiei, împreună cu a cancelarului.

& 2. Cei interesaţi au dreptul să primească, personal sau printr-un procurant, copia autentică, scrisă sau fotocopiată, a documentelor care, prin natura lor, sunt publice şi privesc starea persoanei ce le solicită.

Can. 488 - Nu este permis să se scoată documentele din arhivă, decât pentru un scurt timp şi cu consimţământul Episcopului sau al responsabilului curiei împreună cu al cancelarului.

Can. 489 - & 1. În curia diecezană să existe şi o arhivă secretă sau cel puţin, în arhiva obişnuită, un dulap sau o casă de fier închisă cu cheie, care să nu poată fi mişcată din loc, în care să fie păstrate cu cea mai mare precauţie documentele ce trebuie ţinute sub secret.

& 2. Să se distrugă în fiecare an documentele cauzelor penale privind comportarea morală a împricinaţilor care au încetat din viaţă sau ale cauzelor penale care au fost rezolvate printr-o sentinţă de condamnare în urmă cu zece ani, păstrându-se un scurt rezumat al faptului împreună cu textul sentinţei definitive.

Can. 490 - & 1. Numai Episcopul să aibă cheia arhivei secrete.

& 2. Când scaunul este vacant să nu se deschidă arhiva secretă decât în caz de adevărată necesitate, de către Administratorul diecezan personal.

& 3. Să nu se scoată documente din arhiva secretă.

Can. 491 - & 1. Episcopul diecezan să aibă grijă ca actele şi documentele din arhivele bisericilor catedrale, colegiate, parohiale şi ale altor biserici care se află pe teritoriul diecezei sale, să fie păstrate cu atenţie şi să se întocmească inventare sau cataloage în două exemplare, dintre care unul să fie păstrat în arhiva proprie a respectivei biserici, iar celălalt în arhiva diecezană.

& 2. De asemenea, Episcopul diecezan să aibă grijă să existe şi o arhivă istorică, în care să fie păstrate cu atenţie şi clasificate sistematic documentele care au valoare istorică.

& 3. Pentru a consulta sau a scoate actele şi documentele despre care vorbesc && 1 şi 2, să se respecte normele stabilite de Episcopul diecezan.

ART. 3

Consiliul cu problemele economice şi economul

Can. 492 - & 1. În fiecare dieceză să se instituie un consiliu cu problemele economice, prezidat de Episcopul diecezan sau de un delegat al său, alcătuit din cel puţin trei credincioşi numiţi de Episcop, cu adevărat experţi în economie şi în dreptul civil şi remarcabili prin onestitate.

& 2. Membrii consiliului cu problemele economice să fie numiţi pentru o perioadă de cinci ani, dar la expirarea acestui timp pot fi reconfirmaţi încă pentru alţi cinci ani.

& 3. Din consiliul cu problemele economice nu pot face parte persoanele care sunt unite cu Episcopul până la gradul al patrulea de consangvinitate sau de afinitate.

Can. 493 - Pe lângă sarcinile ce îi sunt încredinţate de Cartea a V-a, Bunurile materiale ale Bisericii, consiliului cu problemele economice îi revine datoria de a pregăti anual, conform indicaţiilor Episcopului diecezan, bugetul estimativ de venituri şi cheltuieli al întregii gestiuni a diecezei pentru anul următor, precum şi de a controla la sfârşitul anului situaţia veniturilor şi cheltuielilor efectuate.

Can. 494 - & 1. După ce a fost audiată părerea colegiului consultanţilor şi a consiliului cu problemele economice, în fiecare dieceză să fie numit de Episcop un econom, realmente expert în economie şi remarcabil prin onestitate.

& 2. Economul să fie numit pentru o perioadă de cinci ani, dar la expirarea acestui timp poate fi numit încă pentru alţi cinci ani; pe durata funcţiei să nu fie înlăturat decât dintr-un motiv grav, care trebuie evaluat de Episcop, fiind audiată părerea colegiului consultanţilor şi a consiliului cu problemele economice.

& 3. Economului îi revine sarcina - ţinând seama de modalităţile stabilite de consiliul cu problemele economice - de a administra, sub autoritatea Episcopului, bunurile diecezei şi de a efectua din veniturile diecezei cheltuielile poruncite de Episcop sau de alţii pe care Episcopul i-a desemnat în mod legitim.

& 4. La sfârşitul anului, economul trebuie să dea socoteală consiliului cu problemele economice despre venituri şi cheltuieli.

CAPITOLUL III

Consiliul prezbiteral şi colegiul consultanţilor

Can. 495 - & 1. În fiecare dieceză să se instituie consiliul prezbiteral, adică un grup de preoţi care, reprezentând preoţimea, să fie un fel de senat al Episcopului, căruia îi revine datoria de a-l ajuta pe Episcop în conducerea diecezei, conform dreptului, ca să fie promovat în cel mai înalt grad binele pastoral al porţiunii poporului lui Dumnezeu încredinţate Episcopului.

& 2. În vicariatele şi prefecturile apostolice, Vicarul şi Prefectul să formeze un consiliu din cel puţin trei preoţi misionari, a căror părere să o asculte, chiar şi prin scrisori, în chestiunile mai importante.

Can. 496 - Consiliul prezbiteral să aibă statute proprii, aprobate de Episcopul diecezan, ţinându-se seama de normele date de Conferinţa Episcopilor.

Can. 497 - Cât priveşte desemnarea membrilor consiliului prezbiteral:

1. aproximativ jumătate din ei să fie aleşi în mod liber de preoţii înşişi, în conformitate cu canoanele care urmează şi cu statutele;

2. unii preoţi, conform statutelor, trebuie să fie membri de drept, adică preoţi care fac parte din consiliu în virtutea oficiului încredinţat lor;

3. Episcopul are dreptul de a numi şi alţi preoţi.

Can. 498 - & 1. Au dreptul activ şi pasiv de alegere pentru constituirea consiliului prezbiteral:

1. toţi preoţii seculari încardinaţi în dieceză;

2. preoţii seculari neîncardinaţi în dieceză şi preoţii membri ai unui institut călugăresc sau ai unei societăţi de viaţă apostolică, dar care, locuind în dieceză, îndeplinesc un oficiu spre binele diecezei.

& 2. Când statutele prevăd aceasta, acelaşi drept de alegere poate fi acordat şi altor preoţi care au domiciliul sau cvasidomiciliul în dieceză.

Can. 499 - Modul de a alege membrii consiliului prezbiteral trebuie să fie stabilit de statute, astfel încât, pe cât e posibil, să fie într-adevăr reprezentaţi toţi preoţii, ţinându-se mai ales seama de diferitele slujiri şi de diferitele zone ale diecezei.

Can. 500 - & 1. Episcopului diecezan îi revine datoria să convoace consiliul prezbiteral, să-l prezideze şi să stabilească problemele ce trebuie dezbătute în cadrul lui sau să le accepte pe cele propuse de către membri.

& 2. Consiliul prezbiteral are numai vot consultativ; Episcopul diecezan să-l audieze în chestiunile de importanţă majoră, însă de consimţământul lui are nevoie numai în cazurile stabilite în mod expres de drept.

& 3. Consiliul prezbiteral nu poate niciodată să acţioneze fără Episcopul diecezan, căruia îi revine în exclusivitate şi grija de a da publicităţii cele care au fost stabilite conform & 2.

Can. 501 - & 1. Membrii consiliului prezbiteral să fie numiţi pentru un timp determinat stabilit de statute, totuşi, în aşa fel încât în decurs de cinci ani să fie reînnoit întregul consiliu sau o parte a lui.

& 2. Când scaunul episcopal devine vacant, consiliul prezbiteral încetează, iar funcţiile lui sunt îndeplinite de colegiul consultanţilor; în decurs de un an de la luarea în primire, Episcopul trebuie să formeze un nou consiliu prezbiteral.

& 3. În cazul în care consiliul prezbiteral nu-şi îndeplineşte funcţia ce i-a fost încredinţată pentru binele diecezei sau abuzează de ea în mod grav, Episcopul diecezan, după ce s-a consultat cu Mitropolitul, sau, dacă este vorba de însuşi scaunul mitropolitan, cu Episcopul sufragan cel mai vechi în ordinea promovării, poate să-l dizolve, dar în decurs de un an trebuie să-l formeze din nou.

Can. 502 - & 1. Din rândul membrilor consiliului prezbiteral să fie numiţi în mod liber de Episcopul diecezan unii preoţi, în număr nu mai mic de şase şi nici mai mare de doisprezece, care să formeze, pe o durată de cinci ani, colegiul consultanţilor, căruia îi revin funcţiile determinate de drept; totuşi, trecând cinci ani, el continuă să-şi exercite funcţiile proprii până la constituirea unui nou colegiu.

& 2. Colegiul consultanţilor este prezidat de Episcopul diecezan; când scaunul este împiedicat sau vacant, este prezidat de acela care ţine în mod interimar locul Episcopului sau, dacă acesta nu a fost încă numit, de preotul mai vechi în hirotonire şi care face parte din colegiu.

& 3. Conferinţa Episcopilor poate să decidă ca funcţiile colegiului consultanţilor să fie încredinţate capitlului catedralei.

& 4. În vicariatul apostolic şi în prefectura apostolică, funcţiile colegiului consultanţilor revin de drept consiliului misiunii, despre care vorbeşte can. 495, & 2, dacă nu este stabilit altfel de către drept.

CAPITOLUL IV

Capitlurile canonicilor

Can. 503 - Capitlul canonicilor, fie catedral, fie colegial, este un colegiu de preoţi căruia îi revine obligaţia de a celebra funcţiunile liturgice mai solemne în biserica catedrală sau colegială; în plus, capitlului catedralei îi revine obligaţia de a îndeplini funcţiile ce îi sunt încredinţate de drept sau de Episcopul diecezan.

Can. 504 - Înfiinţarea, înnoirea şi suprimarea capitlului catedralei sunt rezervate Scaunului Apostolic.

Can. 505 - Fiecare capitlu, fie catedral, fie colegial, să aibă statute proprii, stabilite printr-un act capitular legitim şi aprobate de Episcopul diecezan; ele să nu fie modificate, nici abrogate, decât cu aprobarea Episcopului diecezan.

Can. 506 - & 1. Rămânând mereu inviolabile legile de întemeiere, statutele să stabilească însăşi organizarea capitlului şi numărul canonicilor, sarcinile capitlului şi ale fiecărui canonic cu privire la celebrarea cultului divin şi la exercitarea ministeriului; să reglementeze reuniunile în care sunt discutate activităţile capitlului şi, respectând dispoziţiile dreptului universal, să specifice condiţiile necesare pentru validitatea şi liceitatea diferitelor activităţi.

& 2. În statute să fie stabilite şi veniturile, atât cele fixe, cât şi cele ce trebuie depuse cu ocazia îndeplinirii unei funcţii şi, respectându-se normele date de Scaunul Apostolic, care sunt însemnele canonicilor.

Can. 507 - & 1. Între canonici să existe unul care să prezideze capitlul; de asemenea, să se înfiinţeze şi alte oficii, conform statutelor, avându-se în vedere şi obiceiurile existente în regiune.

& 2. Alte oficii pot fi încredinţate clericilor care nu fac parte din capitlu, prin care ei să-i ajute pe canonici, conform statutelor.

Can. 508 - & 1. Canonicul penitenţiar, atât al bisericii catedrale, cât şi al celei colegiale, are în virtutea oficiului facultatea ordinară, pe care totuşi nu o poate delega altora, de a-i dezlega în forul intern sacramental de cenzurile latae sententiae, nedeclarate şi nici rezervate Scaunului Apostolic, pe aceia care se află în dieceză, chiar fără să facă parte din ea, precum şi pe diecezani în afara teritoriului diecezei.

& 2. Unde nu există capitlu, Episcopul diecezan să numească un preot care să îndeplinească această funcţie.

Can. 509 - & 1. Îi revine de drept Episcopului diecezan, după ce a audiat capitlul, nu însă şi Administratorului diecezan, de a conferi toate canonicatele şi pe fiecare în parte, atât în biserica catedrală, cât şi în biserica colegială, abrogându-se orice privilegiu contrar. Este de datoria aceluiaşi Episcop să-l confirme pe acela pe care capitlul l-a ales ca preşedinte.

& 2. Episcopul diecezan să confere canonicatele numai acelor preoţi care se remarcă prin doctrină şi viaţă corectă şi care au exercitat în mod demn de laudă ministeriul sacerdotal.

Can. 510 - & 1. Parohiile să nu mai fie unite unui capitlu de canonici; cele care sunt deja unite unui capitlu să fie despărţite de capitlu de către Episcopul diecezan.

& 2. În biserica, în acelaşi timp, parohială şi capitulară, să fie numit un paroh ales din rândul capitularilor sau din rândul celorlalţi preoţi; el are toate obligaţiile şi se bucură de toate drepturile şi facultăţile care, conform dreptului, sunt specifice parohului.

& 3. Este de datoria Episcopului diecezan să stabilească norme precise prin care îndatoririle pastorale ale parohului şi funcţiile proprii ale capitlului să fie bine coordonate, avându-se grijă ca parohul să nu împiedice funcţiile capitulare, iar capitlul pe cele parohiale; eventualele conflicte le rezolvă Episcopul diecezan, care să aibă grijă ca, mai presus de toate, să se ţină seama de nevoile pastorale ale credincioşilor.

& 4. Ofertele făcute unei biserici, în acelaşi timp, parohiale şi capitulare, se presupune că sunt făcute parohiei, dacă nu se constată contrarul.
CAPITOLUL V

Consiliul pastoral

Can. 511 - Dacă circumstanţele pastorale cer acest lucru, în fiecare dieceză să fie instituit un consiliu pastoral, căruia îi revine sarcina, sub autoritatea Episcopului, să caute să descopere problemele privind activităţile pastorale în dieceză, să le examineze şi să propună soluţii practice.

Can. 512 - & 1. Consiliul pastoral este format din credincioşi creştini care sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică, atât clerici şi membri ai institutelor de viaţă consacrată, cât mai ales laici, care sunt desemnaţi conform criteriilor stabilite de Episcopul diecezan.

& 2. Credincioşii desemnaţi să facă parte din consiliul pastoral să fie astfel aleşi încât prin ei să fie de fapt reprezentată întreaga porţiune a poporului lui Dumnezeu, care constituie dieceza, ţinându-se seama de diferitele zone ale diecezei, de condiţiile sociale şi profesionale ale celor ce trebuie aleşi, precum şi de rolul pe care îl au în apostolat, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv.

& 3. Să nu fie desemnaţi să facă parte din consiliul pastoral decât credincioşii care se remarcă prin credinţă sigură, moravuri bune şi prudenţă.

Can. 513 - & 1. Consiliul pastoral este constituit pentru un anumit timp, conform dispoziţiilor statutelor date de Episcopul diecezan.

& 2. Când scaunul devine vacant, consiliul pastoral încetează.

Can. 514 - & 1. Numai Episcopului diecezan îi aparţine dreptul să convoace, în funcţie de necesităţile pastorale, şi să prezideze consiliul pastoral care are numai vot consultativ; tot lui îi revine în mod exclusiv să dea publicităţii problemele examinate în consiliu.

& 2. Să fie convocat cel puţin o dată pe an.

CAPITOLUL VI

Parohiile, parohii şi vicarii parohiali

Can. 515 - & 1. Parohia este o comunitate precisă de credincioşi, constituită în mod stabil în cadrul Bisericii particulare, a cărei grijă pastorală, sub autoritatea Episcopului diecezan, este încredinţată unui paroh în calitate de păstor propriu al ei.

& 2. Numai Episcopului diecezan îi revine de drept să înfiinţeze, să desfiinţeze sau să modifice parohiile, dar să nu le înfiinţeze, să nu le desfiinţeze sau să nu le modifice prea mult decât ascultând părerea consiliului prezbiteral.

& 3. O parohie înfiinţată în mod legitim se bucură ipso iure de personalitate juridică.

Can. 516 - & 1. Dacă nu este stabilit altfel de către drept, cvasiparohia este echivalată parohiei, care, în Biserica particulară, este o comunitate precisă de credincioşi încredinţată unui preot în calitate de păstor propriu al ei, dar din cauza unor circumstanţe speciale nu a fost ridicată la rangul de parohie.

& 2. Când unele comunităţi nu pot fi ridicate la rangul de parohie sau cvasiparohie, Episcopul diecezan să prevadă în alt mod îngrijirea lor pastorală.

Can. 517 - & 1. Când circumstanţele impun acest lucru, grija unei parohii sau a diferitelor parohii împreună poate fi încredinţată mai multor preoţi în solidar, totuşi, cu condiţia cerută de lege ca unul dintre ei să fie responsabilul exercitării grijii pastorale, adică unul care să dirijeze activitatea comună şi să răspundă de ea în faţa Episcopului.

& 2. Dacă, din cauza lipsei de preoţi, Episcopul diecezan a socotit că participarea la exercitarea grijii pastorale trebuie încredinţată unui diacon sau altei persoane care e lipsită de caracterul sacerdotal, sau unei comunităţi de persoane, să numească un preot care, înzestrat cu puterile şi facultăţile de paroh, să dirijeze grija pastorală

Can. 518 - Ca regulă generală, parohia să fie teritorială, adică să-i cuprindă pe toţi credincioşii unui teritoriu precis; unde acest lucru este util, să fie constituite parohii personale, potrivit ritului, limbii şi naţionalităţii credincioşilor dintr-un teritoriu, ca şi pe baza altor criterii precise.

Can. 519 - Parohul este păstorul propriu al parohiei încredinţate lui, exercitând grija pastorală a acelei comunităţi sub autoritatea Episcopului diecezan, împreună cu care este chemat să participe la ministeriul lui Cristos, ca să săvârşească în slujba aceleiaşi comunităţi funcţia de a învăţa, de a sfinţi şi de a conduce, chiar cu colaborarea altor preoţi sau diaconi şi cu aportul credincioşilor laici, conform dreptului.

Can. 520 - & 1. O persoană juridică să nu fie paroh; totuşi, Episcopul diecezan, nu însă Administratorul diecezan, poate, cu consimţământul Superiorului competent, să încredinţeze o parohie unui institut călugăresc clerical sau unei societăţi clericale de viaţă apostolică, înfiinţând-o chiar pe lângă biserica institutului sau a societăţii, cu condiţia totuşi, cerută de lege, ca numai un singur preot să fie parohul parohiei sau, dacă grija pastorală este încredinţată mai multor preoţi în solidar, un singur preot să fie responsabilul despre care vorbeşte can. 517, & 1.

& 2. Parohia despre care vorbeşte & 1 poate fi încredinţată fie pentru un timp nedeterminat, fie pentru un timp determinat; în ambele cazuri, încredinţarea să se facă printr-o convenţie scrisă între Episcopul diecezan şi Superiorul competent al institutului sau al societăţii, în care, între altele, să se stabilească în mod explicit şi cu grijă tot ceea ce se referă la activitatea ce trebuie desfăşurată, la persoanele care o desfăşoară şi la aspectele economice.

Can. 521 - & 1. Ca cineva să fie numit paroh în mod valid, trebuie să fi primit treapta presbiteratului.

& 2. De asemenea, trebuie să se distingă prin doctrină sănătoasă şi corectitudine morală, să fie înzestrat cu zel faţă de suflete şi cu celelalte virtuţi şi, pe deasupra, să aibă calităţile cerute fie de dreptul universal, fie de dreptul particular, pentru a putea păstori parohia respectivă.

& 3. Pentru a se acorda cuiva oficiul de paroh, trebuie să rezulte cu certitudine, conform modalităţilor stabilite de Episcopul diecezan, nefiind exclusă nici posibilitatea unui examen, că persoana propusă are calităţile necesare.

Can. 522 - Trebuie ca parohul să se bucure de stabilitate, motiv pentru care să fie numit pentru un timp nedeterminat; poate fi numit de Episcopul diecezan pentru un timp determinat numai dacă acest lucru a fost admis, prin decret, de Conferinţa Episcopilor.

Can. 523 - Rămânând neschimbată dispoziţia can. 682, & 1, atribuirea oficiului de paroh îi aparţine de drept Episcopului diecezan, prin libera conferire, în afară de cazul când cineva are dreptul de prezentare sau de alegere.

Can. 524 - Analizând toate circumstanţele, Episcopul diecezan să încredinţeze parohia vacantă acelui preot pe care îl consideră capabil pentru a îndeplini în ea grija parohială, evitând orice fel de favoritism. Ca să-şi facă o părere mai exactă despre capacitatea cuiva, Episcopul să-l audieze pe decan şi să întreprindă investigaţii, audiind, dacă este cazul, anumiţi preoţi şi chiar credincioşi laici.

Can. 525 - Când scaunul episcopal este vacant sau împiedicat, îi revine Administratorului diecezan sau celui care conduce dieceza în mod interimar:

1. să acorde învestirea sau confirmarea acelor preoţi care au fost prezentaţi sau aleşi pentru o parohie;

2. să numească parohi, dacă scaunul este vacant sau împiedicat de un an de zile.

Can. 526 - & 1. Parohul să aibă grija parohială numai a unei singure parohii; totuşi, din cauza lipsei de preoţi sau din cauza altor împrejurări, grija mai multor parohii învecinate poate fi încredinţată aceluiaşi paroh.

& 2. În aceeaşi parohie să existe un singur paroh sau un singur responsabil despre care vorbeşte can. 517, & 1, dezaprobându-se orice cutumă contrară şi revocându-se orice privilegiu contrar.

Can. 527 - & 1. Cine a fost promovat să aibă grija pastorală a unei parohii o dobândeşte şi este obligat să o exercite din momentul luării în primire.

& 2. Cel care îi dă parohului în primire parohia este Ordinariul locului sau un preot delegat de acesta, respectându-se formalităţile prevăzute de legea particulară sau de o cutumă legitimă; totuşi, dintr-un motiv just, acelaşi Ordinariu poate să dispenseze de aceste formalităţi; în acest caz, dispensa notificată parohiei înlocuieşte luarea în primire.

& 3. Ordinariul locului să stabilească spaţiul de timp în care trebuie luată în primire parohia; dacă acest timp s-a scurs în mod inutil, poate să declare parohia vacantă, dacă nu a existat un impediment just.

Can. 528 - & 1. Parohul are obligaţia de a se îngriji încât Cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit în mod nealterat celor care se află în cadrul parohiei; de aceea, să facă în aşa fel încât credincioşii laici să cunoască bine adevărurile de credinţă, mai cu seamă prin omilie, ce trebuie să aibă loc în zilele de duminică şi sărbători de poruncă, precum şi prin învăţătura catehetică ce trebuie transmisă; să sprijine iniţiativele prin care este promovat, chiar şi cu privire la justiţia socială, spiritul evanghelic; să aibă o grijă specială faţă de educaţia catolică a copiilor şi a tinerilor, să depună tot efortul, apelând chiar la sprijinul credincioşilor, ca mesajul evanghelic să ajungă şi la aceia care au părăsit trăirea credinţei sau nu profesează credinţa adevărată.

& 2. Parohul să aibă grijă ca Preasfânta Euharistie să fie centrul comunităţii parohiale a credincioşilor; să-şi dea silinţa ca credincioşii să participe cu evlavie la celebrarea sacramentelor şi în chip deosebit să se apropie des de sacramentul Preasfintei Euharistii şi al Pocăinţei; să se străduiască apoi ca credincioşii să fie atraşi la practicarea rugăciunii, chiar şi în familie, şi să participe în mod conştient şi activ la liturgia sacră, pe care parohul, în parohia lui, sub autoritatea Episcopului diecezan, trebuie să o dirijeze şi, totodată, să vegheze ca să nu se introducă în ea abuzuri.

Can. 529 - & 1. Ca să-şi îndeplinească cu sârguinţă îndatorirea de păstor, parohul să se străduiască să-i cunoască pe credincioşii încredinţaţi grijii sale; de aceea, să viziteze familiile, luând parte la preocupările credincioşilor, mai ales la neliniştile şi durerile lor, mângâindu-i în Domnul şi, dacă au greşit cu ceva, corijându-i cu prudenţă; să-i ajute cu mare dragoste pe bolnavi, mai cu seamă pe aceia care sunt aproape de moarte, întărindu-i cu sfintele sacramente şi încredinţând sufletul lor lui Dumnezeu; să aibă o grijă deosebită faţă de săraci şi necăjiţi, faţă de cei care sunt singuri, faţă de imigranţi şi faţă de toţi aceia care sunt împovăraţi cu greutăţi deosebite; de asemenea, să se străduiască să-i sprijine pe soţi şi pe părinţi în îndeplinirea propriilor lor îndatoriri şi să încurajeze dezvoltarea vieţii creştine în familie.

& 2. Parohul să recunoască şi să promoveze rolul propriu pe care îl au laicii în misiunea Bisericii, încurajând asociaţiile lor, care au finalităţi religioase. Să colaboreze cu Episcopul propriu şi cu toţi preoţii diecezei, străduindu-se, de asemenea, ca toţi credincioşii să păstreze comuniunea parohială şi să se simtă membri atât ai diecezei, cât şi ai Bisericii întregi şi să participe sau să sprijine acţiunile care urmăresc promovarea acestei comuniuni.