Introducere scurte consideraţii privind situaţia instanţei în anul 2014 Tribunalul Ilfov

1.3.2. Durata de soluţionare a cauzelor (inclusiv pe materii)

a). Durata de soluţionare a cauzelor la Tribunalul Ilfov, pe materii, se prezintă astfel (anexa VII)

Materia	Dosare soluţio-nate (total)	Durata medie de soluţionare a cauzelor
		0-6 luni		6-12 luni		1-2 ani		Peste 2 ani
		Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)	Nr. ds. soluţionate	Procent (%)	Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)	Nr. ds. soluţionate	Pro- cent (%)
1	2	3	4 (col. 3 X 100/ col.2)	5	6 (col. 5 X 100/ col.2)	7	8 (col. 7 X 100/ col.2)	9	10 (col. 9 X 100/ col.2)
penal	1793	1763	98,32	16	0,89	13	0,72	1	0,05
civil	1238	760	61,38	267	21,56	181	14,62	30	2,42
litigii cu profesioniştii	1016	645	63,48	275	27,06	83	8,16	13	1,27
faliment	2215	1231	55,57	552	24,92	391	17,65	41	1,85
litigii de muncă	187	126	67,37	31	16,57	28	3,97	1	0,53
asigurări sociale	293	245	83,61	21	7,16	26	8,87	1	0,34
contencios administrativ şi fiscal	2746	1348	49,05	1190	43,33	166	6,04	43	1,56
proprietate intelectuală	1	1	100	0	0	0	0	0	0
TOTAL	9489	6119	72,34	2.352	17,68	888	7,50	130	1,00

Soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil este determinată în mod direct de volumul de activitate, de numărul de personal, de gestionarea dosarelor de către judecător, de organizarea eficientă a activităţii instanţei, de asigurarea resurselor materiale, precum şi a tuturor factorilor implicaţi în realizarea actului de justiţie.

La nivelul Tribunalului Ilfov dintr-un număr total de 9.489 cauze soluţionate în anul 2014, un număr de 6.119 cauze s-au soluţionat într-un termen de 0-6 luni, respectiv un procent de 72,34%, un număr de 2.352 cauze s-au soluţionat intr-un termen de 6 -12 luni, reprezentând un procent de 17,68%, iar un număr de 888 cauze s-au soluţionat într-un termen de 1 - 2 ani, respectiv 7,50% din cauze. În acelaşi an s-au soluţionat şi un număr de 130 de dosare mai vechi de 2 ani, reprezentând un procent de 1,00%.

Analizând cauzele care au condus la întârzierea soluţionării pricinilor se constată că responsabilitatea în tergiversarea soluţionării cauzelor revine atât în sarcina instanţei (cauze obiective), cât şi în sarcina părţilor şi a celorlalţi participanţi la proces.

Ca şi cauze de tergiversare a soluţionării pricinilor reţinute în sarcina instanţei amintim: lungimea primului termen de judecată, determinat de număr redus de magistraţi raportat la numărul mare de cauze înregistrate.

În sarcina părţilor se pot reţine ca şi elemente de tergiversare a cauzelor: formularea informă a cererilor, lipsa pregătirii juridice a părţilor, formularea cu rea-credinţă a unor cereri şi exercitarea abuzivă a drepturilor procesule.

La acestea se adaugă factori externi, de natură să influenţeze soluţionarea cu celeritate a cauzelor, cum ar fi: nedepunerea la termen a expertizelor judiciare dispuse în cauze, înlocuirea experţilor datorită invocării unor motive obiective (probleme de sănătate), refuzul interpreţilor de a asigura traducerea în cauzele în care sunt desemnaţi, efectuarea procedurilor de citare în statele membre ale Uniunii Europene.

La finele anului 2014, stocul Tribunalului Ilfov era format din 5.077 cauze civile (din care 629 cauze suspendate) şi 124 cauze penale. În funcţie de data înregistrării la Tribunalului Ilfov, stocul de la 31 decembrie 2014, se prezintă astfel: din cele 5.077 dosare, un număr de 56 dosare au o vechime mai mare de 2 ani, un număr de 398 dosare au o vechime cuprinsă între 1 an şi 2 ani, iar un număr de 4.623 dosare au o vechime mai mică de 1 an. Din cele 124 de dosare rămase în stoc în materie penală, un număr de 12 dosare au o vechime cuprinsă între 1 an şi 2 ani şi un dosar cu o vechime mai mare de 1 an.

În ceea ce priveşte durata datei recomandate şi intervalul de timp la care este stabilit primul teremn de judecată arătăm că la Tribunalul Ilfov durata medie a termenului alocat pentru data recomandată calculat de la momentul înregistrării cererilor de chemare în judecată, pe materii, astfel cum este raportată de aplicaţia STATIS este următoarea:

• 
  1,7 zile - durate medie în materie civilă;
  
• 
  1,76 zile - durata medie în materia minori şi familie;
  
• 
  1,77 zile - durate medie în materia litigii cu profesioniştii;
  
• 
  5,29 zile - durata medie în materie contencios administrativ şi fiscal;
  
• 
  3,41 zile - durata medie în materia litigiilor de muncă;
  
• 
  4,33 zile - durata medie în materia asiigurărilor sociale.
  

Referitor la primul termen de judecată fixat în cauzele în care s-a finalizat procedura de verificare şi regularizare în perioada analizată, cel mai lung termen acordat, prin raportare la art. 201 alin. 3 C. proc. civ. calculat de la data rezoluţiei de stabilire a primului termen este între 30 - 40 de zile, neexistând situaţii la care data recomandată să fi fost depăşită fără a se demara procedura scrisă.

Aceste aspecte au fost apreciate şi în raportul Inspecţiei Judiciare nr. 5030/IJ/3954/DIJ/2014 din 16 decembrie 2014 întocmit ca urmare a verificărilor efectuate la nivelul curţilor de apel şi instanţelor arondate în baza unui control tematic având ca obiect actualizarea datelor statistice referitoare la durata datei recomandate şi intervalul de timp la care este stabilit primul termen de judecată, identificarea celor mai bune practici în aplicarea Noului Cod de procedură civilă, în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, precum şi modalitatea de implementare a măsurilor dispuse de Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 718/13 iulie 2014,

În ceea ce priveşte măsurile dispuse prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 718/13 iulie 2014, Colegiul de conducere al Tribunalului Ilfov a adoptat, în cursul anului 2014, două hotărâri pentru aplicarea acestor măsuri, dispoziţii ce au fost aduse la cunoştinţa colectivului de judecători şi personal auxiliar din cadrul Secţiei civile.
b) Durata de soluţionare a cauzelor la judecătoriile arondate

La Judecătoria Buftea situaţia se prezintă astfel:

Materia	Dosare soluţio-nate	Durata medie de soluţionare a cauzelor
		0-6 luni		6-12 luni		1-2 ani		Peste 2 ani
		Nr. dosare soluţionate	Pro-cent %	Nr. dosare soluţionate	Pro-cent %	Nr. dosare soluţionate	Pro-cent %	Nr. dosare soluţionate	Pro-cent %
Penal	991	873	88,09	73	7,36	31	3,12	14	1,41
Civil	15375	8315	54	2616	17	3912	25,44	532	3,46
Total	16366	9188	56,14	2689	16,43	3943	24	546	3,33

După cum se poate observa durata medie de soluţionare a cauzelor, potrivit datelor statistice ale instanţei - calculată de la data introducerii acţiunii şi până la pronunţarea unei soluţii asupra fondului cauzei - este preponderent cuprinsă între 0 - 6 luni (un număr de 9.188 cauze dintr-un total de 16.366 fiind soluţionate în această perioadă).

La Judecătoria Cornetu situaţia se prezintă astfel:

Materia	Dosare soluţionate (total)	Durata medie de soluţionare a cauzelor
		0-6 luni		6-12 luni		1-2 ani		Peste 2 ani
		Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)	Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)	Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)	Nr. ds. soluţionate	Pro-cent (%)
1	2	3	4 (col.3 x 100/ col.2)	5	6 (col.5x 100/ col.2)	7	8 (col. 7 x 100/ col.2)	9	10 (col. 9 x 100/ col.2)
Penal	936	769	82,15	129	13,78	34	3,63	4	0,42
Civil	11.550	7828	67,77	896	7,75	1510	13,07	1316	11,39
TOTAL	12.486	8597	68,85	1025	8,20	1544	12,36	1320	10,57

Şi în cadrul Judecătorie Cornetu se observă că peste 60% din numărul dosarelor pronunţate au fost soluţionate într-un termen de 0 - 6 luni.

Printre motivele care au condus la tergiversarea soluţionării cauzelor menţionăm: complexitatea probatoriului ce se impune a fi administrat în vederea lămuririi cauzelor sub toate aspectele şi aflării adevărului, durata de timp necesară întocmirii şi depunerii la dosarul cauzei a rapoartelor de expertiză, necesitatea îndeplinirii procedurii de citare cu persoanele care au domiciliul în străinătate, refuzul autorităţilor ori instituţiilor de a depune la dosar actele solicitate de instanţă, cu precădere a comisiilor locale de fond funciar, îndeplinirea de către experţi a obligaţiilor dispuse de instanţă cu întârziere sau incomplet.

O altă cauză cu impact major asupra respectării termenului rezonabil în soluţionarea dosarelor, îl constituie aplicarea programului privind volumul optim de muncă şi calitatea activităţii în instanţe, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2119/3.12.2009, în condiţiile în care nu au fost suplimentate schemele de personal, respectiv de judecători şi grefieri, ceea ce a dus la acordarea unor termene lungi în dosare, ajungându-se astfel la tergiversarea judecăţii.

Cu privire la durata datei recomandate şi intervalul de timp la care este stabilit primul teremn de judecată arătăm că dacă la Judecătoria Cornetu durata medie a termenului alocat pentru data recomandată calculat de la momentul înregistrării cererilor de chemare în judecată a fost în cursul anului 2014 este de 1-3 zile, iar cel mai mare interval de timp stabilit pentru data recomandată este de 1-10 zile, nu acelaşi lucru se poate reţine şi în ceea ce priveşte Judecătoria Buftea.

Astfel, la Judecătoria Buftea durata medie a termenului alocat pentru data recomandată este cuprinsă între 111 zile, cel mai mare interval de timp stabilit pentru data recomandată, în perioada de referinţă fiind de 464 zile. De altfel situaţia particulară a Judecătoriei Buftea este menţionată şi în raportul Inspecţiei Judiciare nr. 5030/IJ/3954/DIJ/2014 din 16 decembrie 2014, propunându-se adoptarea unui plan de măsuri în concordanţă cu Hotărârea nr. 718/2014 pentru reducerea stocului de dosare în care nu s-a demarat procedura de regularizare, deşi sunt înregistrate în anul 2013.

Pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin raportul de control, în sensul reducerii stocului de dosare şi demarării procedurii de regularizare conducerea administrativ - judiciară a Tribunalului Ilfov, în anul 2014, a organizat întâlniri cu magistraţii Judecătoriei Buftea şi a efectuat mai multe controale asupra managementului instanţei, propunând, în limitele atribuţiilor, următoarele măsuri:

▪ înfiinţarea de complete asociate completurile de fond, care să judece cauze urgente;

▪ creşterea punctelor de complexitate pe completurile active;

▪ demararea procedurii prealabile înainte de data recomandată;

▪ stabilirea unor dosare apreciate ca fiind urgente, pentru care să nu se respecte data recomandată.

O parte din aceste măsuri, respectiv înfiinţarea de complete asociate şi demararea procedurii, pentru cauzele urgente, înainte de termenul de recomandare au fost puse în aplicare la finele anului 2014.

1.3.3. Mecanisme de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţei

a). Unificarea practicii la Tribunalul Ilfov

Legat de mecanismele de unificare a practicii judiciare la nivelul instanţei în cursul anului 2014, se observă că la nivelul secţiei civile nu au fost identificate probleme care să genereze practică neunitară

În vederea asigurării unei practici unitare la nivelul instanţei, menţionăm că, în cursul anului 2014, s-au organizat lunar întâlniri profesionale cu judecătorii, în cadrul cărora s-au dezbătut principalele probleme de drept susceptibile de a primi o soluţionare diferită, în urma cărora toţi judecătorii implicaţi în soluţionarea respectivelor chestiuni de drept, au achiesat la opinia majoritară exprimată.

Având în vedere noile modificări legislative intervenite în materie penală, în cursul anului 2014, în acestă materie s-au semnalat două probleme de practică neunitară:

1) Interpretarea art. 6 din noul Cod penal în ipoteza unei hotărâri de condamnare cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ din vechiul Cod de procedură penală, fiind conturate următoarele două opinii:

1¹) Într-o opinie majoritară s-a apreciat că în situaţia unei hotărâri de condamnare cu aplicare art. 320¹ din vechiul Cod de procedura penal, la aplicare art. 6 din noul Cod de procedură penală maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, nu trebuie redus cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei;

1²) Iar, într-o opinie minoritară s-a apreciat că în ipoteza în care este vorba de o hotărâre de condamnare cu aplicare art. 320¹ din vechiul Cod de procedura penal se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei.

Documentare:

1¹). În argumentarea opiniei, Tribunalul a constatat că pedepsele aplicate prin sentinţele de condamnare (în care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 320¹ din vechiul Cod de procedură penală) nu depăşesc maximul special prevăzut de legea nouă, caz în care instanţa nu a făcut, cu privire la acest aspect, aplicarea dispoziţiilor art. 6 din noul Cod penal.

1²). În argumentarea opiniei minoritare s-a reţinut că urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, la data de 01.02.2014, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de înşelăciune s-au redus, pedeapsa prevăzută de art. 244 alin. 1 din noul Cod penal fiind închisoarea de la 6 luni la 3 ani închisoare. Astfel fiind, pedeapsa aplicată sub legea veche depăşeşte maximul special din noua normă de incriminare şi va fi redusă la acesta. Maximul special din art. 244 alin. 1 din noul Cod penal este închisoarea de 3 ani închisoare, dar acesta va fi redus cu o treime, conform art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din noul Cpp (în vigoare de la 01.02.2014), având în vedere că, prin sentinţa penală nr. 53 din 2011 a Tribunalului Constanţa, datorită poziției sale procesuale, I. Gh. a beneficiat de o cauză obligatorie de reducere (cu o treime) a limitelor de pedeapsă, ce prevăzută de art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp. Iar prevederile art. 320 ind. 1 din vechiul Cpp sunt integral preluate de art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din noul Cpp (în vigoare de la 01.02.2014). Prin urmare, maximul special din art. 244 alin. 1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din noul Cpp (în vigoare de la 01.02.2014) este închisoarea de 2 ani.

Prin urmare, în baza art. 6 alin. 1 din NCP, instanţa a redus durata pedepsei principale aplicate în speţă de la o durată de 3 ani şi 4 luni de închisoare la o durată de 2 ani de închisoare.
2) Interpretarea art. 6 din noul Cod penal în ipoteza în care este vorba de o condamnare definitivă pentru o infracţiune în forma tentativei, fiind conturate următoarele două opinii:

2¹). Într-o opinie s-a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 187 din noul Cod penal prin sintagma pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

2²). Într-o altă opinie s-a apreciat că interpretarea şi aplicarea art. 6 din noul Cod penal, în sensul că în ipoteza în care este vorba de tentativă se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracţiunii ori la maximul pentru forma tentativei. În acest sens, anexăm copia sentinţei penale nr. 58 pronunţată în dosarul nr. 249/93/2014 rămasă definitivă la 18.02.2014, prin necontestare.

Documentare:

2¹). În argumentarea primei soluţii, instanţa a apreciat că la soluţionarea cauzei nu va raporta pedepsele aplicate condamnatului la limitele noi prevăzute de lege reduse cu 1/3, dat fiind că condamnatul a beneficiat de disp. art. 320¹ C.p.p din 1968 şi nici la limitele noi reduse cu ½, dat fiind că condamnatul a beneficiat de disp. art. 20 C.p., deoarece, chiar dacă în actuala reglementare există o instituţie similară celei prev. de art. 320¹ C.p.p. din 1968, şi anume „procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei”, iar regimul sancţionator al tentativei este acelaşi, totuşi, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Măsura se impune şi datorită faptului că raţiunea disp. art. 6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situaţia aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalităţii, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de noua lege.

2²). În argumentarea celei de-a doua soluţii s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 232/29.03.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Penala, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 3439/07.11.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul F. A. N. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. în condiţiile disp. art.6 5 C.p. pentru săvârsirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.p., cu aplic. Art. 320/1 pct. 7 C.p.p. şi art. 74 lit. a şi c C.p., art. 76 alin. 1 lit. a C.p.

În aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Noul Cod penal, Tribunalul va descontopi pedeapsa rezultata de 3 ani închisoare aplicata inculpatului F. A. N. prin sentinţa penala nr. 232/29.03.2012 pronunţata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala definitiva prin decizia penala nr. 3439/07.11.2013 a ICCJ în pedepsele componente:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în forma tentativei, pe care o reduce la 2 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 32 NCP rap. la art. 244 alin. 1 şi 2 NCP şi art. 6 NCP

Problemele de practică neunitară anterior menţionate au fost semnalate Curţii de Apel Bucureşti, prin completarea Anexei 5 la Decizia nr. 174/2010.

Ambele probleme de drept au făcut obiectul unor sesizări privind dezlegarea unor chestiuni prealabile, fiind pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 26 mai 2015 Decizia nr. 6 - referitoare la cea de-a două problemă de drept, iar la data de 16 iunie 2014, Decizia nr. 14, cu privire la prima problemă de practică neunitară.
3.4.2. Unificarea practicii la judecătoriile arondate

La nivelul celor două judecătorii au fost luate măsuri pentru unificarea practicii judiciare, constând în şedinţe de lucru cu judecătorii, organizate de preşedintele instanţei, în cursul anului 2014.

În cadrul şedinţelor organizate cu judecătorii s-a făcut analiza practicii instanţelor superioare şi au fost expuse problemele practice controversate, precum şi argumentele avute în vedere, în susţinerea fiecărei opinii. Rezultatul acestor măsuri a constat în reducerea vizibilă a soluţiilor divergente.

Instanţa de control judiciar a constatat existenţa unei practici judiciare neunitare, la nivelul celor două instanţe arondate, cu privire la soluţiile diferite pe care Judecatoria Cornetu şi Judecatoria Buftea le pronunţă cu privire la cererile de încuviinţare a executării silite formulate la solicitarea C.N.A.D.N.R., în calitate de creditoare, având ca obiect tariful de despăgubire, în sensul că Judecătoria Cornetu respinge astfel de cereri cu motivarea, în esenţă, a aplicării legii contravenţionale mai favorabile, soluţiile fiind menţinute de tribunal (cu excepţia completului C2 MF, care pronunţă soluţii, fie de admitere sau respingere în funcţie de existenţa la dosar a dovezii de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenţiei prin poştă, cu confirmare de primire), iar Judecătoria Buftea astfel de cereri se admit.

În vederea unificarii practicii judiciare, în cursul anului 2014 au fost organizate şedinţe comune de discutare a practicii la care au participat judecătorii din cadrul Judecătoriei Buftea şi ai Tribunalului Ilfov.