Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Biserica Ortodoxă în secolele XI-XIV

Vechile Patriarhii Ortodoxe

Înfrângerea armatei bizantine de către turcii selgiucizi la Mantzikert, a determinat retragerea graniţelor imperiului mult spre vest, ceea ce a făcut şi jurisdicţia vechilor patriarhii răsăritene care pierdeau multe teritorii locuite de creştini, în care cu timpul s-au instalat islamicii.

Pentru unele Biserici Ortodoxe este o perioadă foarte grea. Datorită invaziilor şi expansiunii necreştinilor, unele Biserici sunt împiedicate în activitatea lor.

Patriarhia Ecumenică din Constantinopol

Face parte din imperiul Bizantin şi se bucură de ocrotirea basileilor. Relaţiile dintre Biserică şi împăraţi sunt uşor schimbate. Patriarhia Ecumenică are jurisdicţie foarte redusă. Multe teritorii au fost ocupate de păgâni. Peste tot apare interesul unionist al împăraţilor. De aceea unii împăraţi au recurs la măsuri de forţă faţă de patriarhi, pentru primirea unirii. Împăraţii, fiind în situaţie de a apăra Imperiul, au întins mâna şi la averea Bisericii, pentru a-şi acoperi cheltuielile lor. Acest lucru contribuie şi mai mult la creşterea tensiunii între Patriarhie şi Imperiu.

Cruciadele au făcut ca şi Biserica suporte exilul la Niceea, cu împăraţii. Totuşi relaţiile sunt pozitive. Dintre patriarhii mai însemnaţi amintim: Nicolae II Gramaticul, Luca Hrysovergheas, Ioan I Camateros, Ghermanos II, Arsenie, Ioan Vekkos, Filotei Kokinos, Iosif II.

Patriarhia Ecumenică a continuat să-şi menţină prioritatea onorifică în cadrul Bisericii Ortodoxe, extinzându-şi jurisdicţia din Asia Mică până-n Rusia, din ţinuturile Româneşti şi Sârbeşti până-n Grecia şi sudul Italiei. Dinastia Comnenilor a extins graniţele imperiului şi astfel a crescut şi prestigiul Patriarhiei Ecumenice.

La mijlocul secolului XII-lea Patriarhia Ecumenică numără 664 de episcopi şi 65 de mitropolii, iar misionarii bizantini erau menţionaţi în Mongolia şi China încă din secolul al XIII-lea. În Constantinopol se găseau 485 de biserici şi 825 de mănăstiri.

Patriarhia Alexandriei

Patriarhia a suferit mult sub stăpânirea islamică din Egipt. Atât patriarhul ortodox, cât şi cel copt au trebuit să-şi mute reşedinţa la Cairo, capitala sultanului. După cucerirea Ierusalimului de sultanul Saladin în 1187, Patriarhia de Alexandria a împărtăşit aceleaşi necazuri cu Ortodoxia din Ierusalim şi Palestina.

Patriarhia Antiohiei

În anul 1085 , Patriarhia a căzut sub turcii selciucizi, iar când a fost ocupată de cruciaţi, patriarhul ortodox a fost alungat. Reşedinţă vremelnică avea prin regiunea Cilicia, Niceea sau Constantinopol, iar în Antiohia era doar oaspete, titular fiind patriarhul latin.

La sfârşitul secolului XII-lea , patriarhia Antiohiei avea 14 mitropolii, 12 arhiepiscopii şi 127 de episcopii. În anul 1228 islamicii au cucerit oraşul Antiohia şi teritoriile din jurul lui. Sediul Patriarhiei a trebuit să se mute la Damasc, în Siria. Însă în 1254 Siria a fost cucerită de mamelucii islamici.

Patriarhia Ierusalimului

Aceasta fiind ameninţată de turcii selgiucizi, şi-a restrâns activitatea din anul 1071 la protejarea Locurilor Sfinte din Palestina, Prin înfiinţarea frăţiei Sfântului Mormânt. În perioada 1099-1245 Palestina în mare parte era cucerită de cruciaţi. Patriarhul ortodox a fost înlocuit cu unul latin, iar Palestina fărâmiţată feudal. Ierusalimul a căzut sub stăpânire islamică în 1187, iar apoi în 1245 pentru patru secole de-a rândul. Avea patru mitropolii iar Patriarhul Ortodox a putut să revină în Ierusalim, abia după încetarea dominaţiei cruciate la sfârşitul secolului al XIII-lea.