Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Elchesaismul. Un curios amestec de iudaism, păgânism şi de idei creştine găsim în erezia elchesaită. Elchesaiţii sunt cunoscuţi din sec. al II-lea. În elchesaism se întâlnesc idei religioase diferite: naturalism păgân, influenţe parsiste, astrologice, magice, fataliste, eseniene. Elchesaiţii socoteau legea mozaică obligatorie, dar nu ţineau sacrificiile. Ei practicau un fel de botez şi spălări dese, ca mijloc de curăţire şi vindecare. Opreau mâncarea de carne şi vinul, permiteau căsătoria, săvârşeau un fel de împărtăşire cu pâine şi sare.

Despre Hristos spuneau că este un eon sau un înger superior, de proporţii uriaşe; alături de el sta ca principiu feminin Sfântul Duh. Elchesaiţii pretindeau de asemenea că învăţătura lor este revelată, printr-o scrisoare secretă, căzută din cer şi adusă „profetului” lor Elchesai de către Fiul lui Dumnezeu. Erezia elchesaiţilor s-a menţinut mult timp.

Iudeo-gnosticismul se constată şi în ideile scrierilor apocrife cunoscute sub numele de Pseudo-Clementine, bazate pe tradiţii şi pe legende de pe la anul 200, în realitate însă, compuse mai târziu. Adam, Moise şi Hristos sunt profeţi, care au descoperit di nou vechea revelaţie de la crearea lumii, întunecată de păcatele oamenilor. Mozaismul adevărat, nu cel falsificat, este identic cu creştinismul. Scrierile pseudo-clementine recomandă sărăcie, abţinere de la carne, căsătorie timpurie. Ele văd de asemenea în Sf. ap. Petru pe reprezentantul creştinismului adevărat. Ele sunt un adevărat roman de călătorie al lui Petru şi Clement Romanul, plecaţi în urmărirea ereticului Simon Magul, până la Roma şi pretind a reda învăţătura lui Petru. În realitate, însă aceste scrieri conţin idei iudaice, eretice şi antice, admit panteismul stoic, veşnicia materiei, emanaţia, dualismul. Ele combat învăţătura Sf. ap. Pavel, credinţa în Sfânta Treime şi politeismul mitologic. Pe Ioan Botezătorul îl socotesc opus lui Hristos, iar pe Simion Magul lui Petru.

Simon Magul

Cronologic, Simon Magul este primul eretic. El este cunoscut din Faptele Apostolilor, unde se vorbeşte despre aparenta lui convertire la creştinism, în urma predicii în Samaria a diaconului Filip. Despre el se ştie că era vestit în Samaria prin magie, că se socotea „a fi cineva mare” şi că era numit de toţi „puterea cea mare a lui Dumnezeu”. Doctrina lui e puţin şi nu limpede cunoscută. Se presupune că ar fi fost ucenicul ereticului Dositei. Din unele scrieri aflăm că el admitea o ierarhie de eoni, în fruntea cărora era cugetarea. Aceasta a produs pe îngeri, pe arhangheli şi pe Demiurg, care este Dumnezeul iudeilor . dumnezeul suprem, zicea ereticul, s-a manifestat iudeilor ca fiu în Iisus, păgânilor ca Sfânt Duh, iar samarinenilor ca Tată în Simon. Simon Magul avea ideea că este o întrupare divină. Pe Iisus îl socotea că este una din formele aparente ale puterii supreme.

Legea mozaică era considerată de Simon operă a spiritelor inferioare şi un instrument de sclavie. Ereticul învăţa mântuirea prin credinţa în el şi în Elena, o femeie de moravuri uşoare ce-l însoţea. Faptele bune sunt inutile, nu există nici vicii, nici virtuţi. Prin urmare, Simon este antinomist şi învaţă imoralitatea. Partizanii lui erau corupţi şi practicau magia, exorcismele, farmecele. Simon Magul este socotit de Sfântul Irineu ”părintele ereticilor”.