Strategia naţională


Asistenta sociala in Romania



Yüklə 242,64 Kb.
səhifə3/7
tarix09.01.2019
ölçüsü242,64 Kb.
#93973
1   2   3   4   5   6   7

1.2 Asistenta sociala in Romania

1.2.1 Cadrul instituțional și legislativ


Protecţia socială reprezintă ansamblul politicilor şi programelor promovate la nivel de stat, în vederea evitării sau diminuării riscurilor sociale (vulnerabilităților etc.).

Asistenţa socială constituie acea zonă a protecţiei sociale destinată persoanelor cu grad ridicat de risc social, adică acelor persoane care nu-şi pot asigura condiţiile elementare pentru o viaţă decentă şi demnă, prin efortul personal, al familiei ori prin alte măsuri ale sistemului asigurărilor sociale, alocaţii, pensii, asigurări de sănătate ori servicii publice de suport pentru familie.

În România, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (M.M.F.S.P.V.) este organismul administraţiei publice centrale care proiectează, coordonează și monitorizează politicile de asistență socială pentru persoanele cu dizabilități, prin Direcţia pentru Protecţia Persoanelor cu Dizabilităţi (D.P.P.D.).



Direcţia pentru Protecţia Persoanelor cu Dizabilităţi supraveghează implementarea normelor juridice naționale privind protecția socială a persoanelor cu dizabilități, a normelor și regulamentelor emise de organizațiile internaționale și europene la care România este parte - Convenţia O.N.U. pentru persoanele cu dizabilităţi, Carta Socială Europeană revizuită, Strategia Europeană a Dizabilității - "Reînnoirea angajamentului, către o Europă fără bariere", s.a.

Direcția Protecția Copilului, direcție de specialitate, în cadrul M.M.F.S.P.V monitorizează, coordonează și îndrumă metodologic activitatea de protecție și promovare a drepturilor copilului - inclusiv a copilului cu handicap - stabilite de legislația națională, europeană și internațională cu privire la drepturile copilului.

Organele de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale sunt obligate să inițieze programe și să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu dizabilități și ale familiilor acestora în condiții care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității.



Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (A.N.P.I.S.) este organul de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea M.M.F.S.P.V. prin componenta de inspecție socială controlează modul în care sunt respectate prevederile legale privind stabilirea, acordarea şi promovarea drepturilor sociale ale cetăţenilor (inclusiv ale persoanelor cu dizabilități) de către autorităţile administraţiei publice, precum şi de către alte persoane fizice şi juridice, publice şi private, respectarea standardelor de calitate în acordarea serviciilor sociale, stadiul accesibilizării mediului fizic și comunicațional la nevoile persoanelor cu dizabilități.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat autonomă, sub control parlamentar, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul discriminării, fiind garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care Romania este parte. Consiliul îşi exercită atribuţiile în ceea ce priveşte prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de conştientizare privind drepturile omului, efectele discriminării, principiul egalităţii, cursuri de formare, de informare, proiecte şi programe la nivel local, regional şi naţional, realizarea de studii, rapoarte etc.

Direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului (D.A.S.P.C.) sunt instituţii ale administrației publice locale, cu personalitate juridică, care implementează la nivel judeţean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, măsurile de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror alte categorii de persoane defavorizate. D.A.S.P.C. funcţionează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

În cadrul D.A.S.P.C. funcţionează Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap (S.E.C.) şi Serviciul de evaluare complexă a copilului cu dizabilităţi.



Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, din cadrul S.E.C., are următoarele atribuții:

  • stabileşte încadrarea în grad şi tip de handicap, emite certificatul de încadrare, după caz efectuează orientarea profesională a persoanei, pe baza raportului de evaluare elaborat de Serviciul de evaluare complexă;

  • stabileşte măsurile de protecţie a adultului cu handicap, în condiţiile legii;

  • revocă sau înlocuieşte măsura de protecţie stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

  • soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;

  • informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la măsurile de protecţie stabilite şi obligaţiile ce le revin;

  • promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activităţile pe care le întreprinde.

Comisia pentru protecția copilului are următoarele atribuţii:

  • stabileşte încadrarea copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea şcolară a acestora;

  • stabileşte măsurile de protecţie specială a copiilor, în condiţiile legii;

  • reevaluează periodic hotărârile privind măsurile de protecţie, încadrarea în grad de handicap şi orientarea şcolară a copiilor, pe baza sesizării D.A.S.P.C.;

  • revocă sau înlocuieşte măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

  • soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal profesionist;

  • soluţionează plângerile adresate de copii, în măsura în care soluţionarea acestora nu este stabilită de lege în competenţa altor instituţii;

  • promovează drepturile copilului în toate activităţile pe care le întreprinde;

  • informează părinţii cu privire la consecinţele plasamentului, asupra raporturilor pe care le au cu copiii, inclusiv drepturile şi obligaţiile pe care le au faţă de copil pe durata măsurii plasamentului;

  • stabileşte, în condiţiile legii, cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (C.S.E.P.A.H.), din subordinea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, soluționează contestaţiile formulate la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare ale direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului, coordonează și monitorizează din punct de vedere metodologic activitatea comisiilor de evaluare.

Strategia Naţională pentru protecţia, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006 – 2013 „Şanse egale pentru persoanele cu handicap – către o societate fără discriminări" reprezintă documentul care fundamentează și ghidează planificarea şi aplicarea măsurilor de politică socială în domeniul dizabilităţii, în baza şi în spiritul recomandărilor prevăzute de actele normative emise de organizațiile internaţionale şi europene la care România este parte. Conceptul fundamental al Strategiei este alegerea: persoana cu handicap are dreptul și posibilitatea de a lua hotărâri privind viaţa sa, de a-şi gestiona bugetul personal şi de a-şi alege tipul de servicii de sprijin, furnizorii serviciilor, pe baze contractuale.

Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată este legea specială destinată persoanelor “cărora, datorită unor afecţiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilităţile de a desfăşura în mod normal activităţi cotidiene, necesitând măsuri de protecţie în sprijinul recuperării, integrării şi incluziunii sociale" (art. 2, alin (1)). Legea promovează pentru prima dată în România modelul social de abordare al protecției sociale a persoanelor cu dizabilității, afirmând statutul acestora de cetăţeni cu drepturi depline şi punând accentul pe rolul societăţii în asigurarea măsurilor de protecţie socială care să permită exercitarea acestui statut.

De prevederile Legii 448/2006 beneficiază copiii şi adulţii cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au domiciliul ori reşedinţa în Romania.



Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor prevede dreptul copilului cu handicap la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale precum și la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale Îngrijirea specială “trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentala, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situației copilului și părinților săi ori, după caz, situației celor cărora le este încredințat copilul și se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv și fără discriminare al copiilor cu handicap la educație, formare profesională, servicii medicale, de recuperare, de pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative, precum și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltarea personalității lor”

Măsurile de asistență socială destinate persoanelor cu handicap, copii sau adulți, includ:

  1. facilități sociale (alocații, scutiri de taxe şi impozite, facilităţi de transport etc.) pentru sănătate şi recuperare, educaţie, locuinţă, cultură, sport şi turism, transport, angajare în muncă, plata asistentului personal;

  2. servicii sociale - activităţi organizate „pentru a răspunde nevoilor sociale, individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii şi depăşirii unor situaţii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenţă, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei (cu handicap n.n.), pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale şi în scopul creşterii calităţii vieţii" (O.G. - 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată prin Legea 515/2003)

Pot fi furnizori de servicii sociale persoane fizice sau juridice, publice sau private, după cum urmează:

  1. serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;

  2. alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;

  3. unităţi de asistenţă medico-socială;

  4. instituţii publice care dezvoltă compartimente de asistenţă socială specializate;

  5. asociaţii şi fundaţii, culte religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;

  6. persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

  7. filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;

  8. organizaţii internaţionale de profil

Persoana adultă cu handicap beneficiază prin lege de următoarele tipuri de servicii:

  1. recuperare şi reabilitare;

  2. suport şi asistenţă pentru persoana cu handicap şi familie;

  3. sprijin şi asistare pentru integrarea, readaptarea şi reeducarea profesională;

  4. îngrijire social-medicală;

  5. mediere socială;

  6. consiliere;

  7. asistent personal pentru persoana cu handicap grav

  8. orice alte măsuri şi acţiuni care au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale, pentru depăşirea unei situaţii de nevoi sociale. (O.G. 86/2004)

Copilul cu handicap şi părinţii acestuia, precum şi persoanele cărora copilul le-a fost dat în plasament sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv şi fără discriminare la educaţie, formare profesională, asistenţă medicală, recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, acces la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare personală, de asemenea, acesta are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza evaluării socio-psiho-medicale şi a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice (Legea, 292/2011 a asistenţei sociale, art. 71).

Educația copilului cu handicap se face în condiții nediscriminatorii, în cadrul învățământului de masă. (Legea 272/2004, art 47 ).Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului ca organ de specialitate al administrației publice centrale, precum și inspectoratele școlare și unitățile de învățământ, ca instituții ale administrației publice locale cu atribuții în domeniul educației, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru a facilita accesul la educația preșcolară și asigurarea învățământului general obligatoriu și gratuit pentru toți copiii cât și măsuri pentru organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerințele programei școlare naționale, pentru a nu intra prematur pe piața muncii.



Serviciile de asistență socială pentru persoanele cu handicap, adulți și copii, se pot acorda în regim rezidențial sau în regim externalizat. Centrele rezidenţiale sunt locaţii în care persoana cu handicap este găzduită cel puţin 24 de ore.

Conform legii 448/2006 tipurile de centre rezidenţiale pentru persoane adulte cu handicap sunt:



  1. centre de îngrijire şi asistenţă;

  2. centre de recuperare şi reabilitare;

  3. centre de integrare prin terapie ocupaţională;

  4. centre de pregătire pentru o viaţă independentă;

  5. centre respiro/centre de criză;

  6. centre de servicii comunitare şi formare;

  1. locuinţe protejate;

  2. altele.

Autorizarea, funcţionarea şi monitorizarea sistemului de servicii de protecție socială specială, se efectuează în baza standardelor naţionale de calitate.
Standardele naţionale de calitate prevăd condiţii de realizare a unor nivele minimale de performanţă, nivele sub care nici un furnizor de servicii pentru persoane cu handicap nu poate opera pe piaţa de profil. Standardele prevăd seturi de reguli, transpuse în indicatori măsurabili, privind resursele și activitățile implicate în procesul de furnizare a serviciilor, precum și modul de gestionare al acestora. Deşi sunt proiectate în funcţie de misiunea fiecărui serviciu/pachet de servicii, se pot identifica o serie de domenii comune furnizorilor de servicii din domeniul protecției sociale specializate pentru persoane cu handicap:

  1. admiterea persoanei cu handicap ca beneficiar de servicii (eligibilitate, proceduri);

  2. evaluarea cerințelor individuale de viaţă şi de asistenta și îngrijire ale beneficiarului;

  3. planificarea serviciilor în baza evaluării cerințelor individuale;

  4. încheierea contractului/convenţiei privind furnizarea serviciilor;

  5. garantarea drepturilor (reclamaţii, protecţia contra abuzurilor şi neglijării);

  6. gama de activităţi de asistenţă și îngrijire;

  7. resurse;

  8. managementul resurselor şi activităţilor.

Prin aplicarea standardelor de calitate de către furnizorii de servicii se garantează protecţia utilizatorilor și se asigură totodată continuitatea și compatibilitatea serviciilor pe teritoriul României.
Adaptarea mediului fizic și comunicațional la cerințele persoanelor cu dizabilități constituie un capitol distinct al reglementărilor legislației românești din domeniul dizabilității. Astfel, Legea 448/2006 prevede măsuri de adaptare a mediului fizic la nevoile persoanelor cu dizabilități (clădiri de utilitate publică, căi de acces, a locuinței construite din fonduri publice, a mijloacelor de transport în comun şi staţiilor acestora, taxiuri, vagoane de transport feroviar pentru călători şi peroanele staţiilor principale, spaţii de parcare, străzi şi drumuri publice s.a.) precum și măsuri de accesibilizare ale mediului informaţional şi comunicaţional - prezentarea informației în limbaje sau formate accesibile persoanelor cu dizabilități senzoriale sau de învățare.

Normativul 189/2013 pentru adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanei cu handicap (NP 051/2012 revizuire NP 051/2000) prevede standardele privind adaptarea mediului fizic construit la nevoile specifice ale persoanei cu handicap. Prin Ordinul nr. 671/1.640/61/2007 al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse, al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului a fost adoptata Metodologia de autorizare a interpreţilor în limbaj mimico-gestual şi a interpreţilor în limbajul specific persoanei cu surdo-cecitate.

Accesibilizarea mediului fizic și comunicațional reprezintă doar o fațetă a procesului de normalizare a vieții persoanelor cu dizabilitati. O reformă reală, eficientă, în domeniul politicilor sociale privind dizabilitatea trebuie să conțină măsuri de accesibilizare pentru toate sectoarele și palierele vieții comunitare – habitat, sănătate, educație, muncă, recreere, sport și turism, participare la viața politică, culturală și religioasă etc., așa cum transpare foarte clar din documentele de referință ale organizațiilor internaționale și europene la care Romania este parte: Convenţia O.N.U. pentru persoanele cu dizabilităţi, Carta Socială Europeană revizuită, Strategia Europeană a Disabilității - "Reînnoirea angajamentului, către o Europă fără bariere"

De aceea, proiectarea direcțiilor strategice în domeniul dizabilității, pentru perioada 2014-2020, are ca punct de pornire dar și ca orizont de așteptare ACCESIBILIZAREA ofertei de resurse și activități sociale pentru toți membrii comunității.

1.2.2 Repere metodologice privind reformarea asistenței sociale în domeniul dizabilității


A) Calitatea vieţii beneficiarilor

  • redefinirea și garantarea statutului persoanei cu dizabilități

  • - cetățean cu drepturi depline;




  • reconsiderarea rolului intervenției sociale în vederea promovării şi garantării statutului de cetățean cu drepturi depline al persoanelor cu dizabilități

– facilitarea accesului la toate resursele comunității, în condiții de echitate și nediscriminare-


- gradul de incluziune (integrare și participare) socială-

B) Calitatea asistenţei sociale



  • promovarea modelului social al asistenţei pentru persoana cu dizabilități - facilități și servicii de sprijin pentru viață independentă bazate pe comunitate;




  • respectarea cerințelor metodologice în proiectarea sistemului de asistenta sociala:



  1. UNITATE ȘI COERENȚĂ - compatibilitatea măsurilor pe întreg teritoriul țării;

  2. INTEGRARE și STRUCTURALITATE - organizarea și funcționarea sistemică (intricată și interdependentă) a măsurilor de intervenție socială - inter-coordonarea și complementaritatea măsurilor de asistență în sistem;

  3. INTEGRALITATE - abordarea holistică, completă, a domeniilor de intervenție socială privind dizabilitatea;

  4. PROCESUALITATE - abordarea tuturor componentelor (etapelor) procesului de asistență socială: solicitare (a asistenței sociale), evaluare/reevaluare pentru admiterea sau ieșirea din sistem, certificarea stării de handicap, planificarea măsurilor individuale de sprijin, implementarea măsurilor de sprijin, monitorizarea implementării măsurilor de sprijin în relație cu dinamica stării de handicap etc..

  5. CONTINUITATE măsuri de asistență la toate palierele de vârstă/categoriile de vârstă: copii, tineri, adulți, vârstnici cu dizabilități;

  6. MULTISECTORIALITATE - abordarea tuturor domeniilor de interes pentru viața persoanelor cu dizabilități: locuire, educație, sănătate, muncă, transport, cultură, etc.;

  7. DIVERSITATE ȘI FLEXIBILITATE - asigurarea unei palete largi de alternative privind facilitățile, serviciile subvenționate sau cu plată, private sau de stat, temporare sau permanente, parțiale sau complete, interne sau externalizare, etc.;

  8. OPERATIONALITATE - asigurarea funcționalității (aplicabilității) măsurilor de asistență socială.

  9. EFICIENȚĂ ȘI SUSTENABILITATE - asigurarea realizării obiectivelor prevăzute privind creșterea calității vieții persoanelor cu dizabilități cît și a asigurării continuității acestor măsuri.

C) CALITATEA MANAGEMENTULUI

  • descentralizarea (subsidiaritatea) gestionării resurselor

- creșterea ponderii resurselor de la nivelul comunităţilor locale -

  • diversificarea resurselor - de stat și private, naționale și europeneetc.;

  • promovarea şi dezvoltarea unui parteneriat eficient între toate structurile implicate în domeniul dizabilității (ministere, organisme județene și locale, structuri ale societății civile, sectorul privat);

  • coordonarea unitară a programelor şi politicilor sociale naţionale de către o structură care să includă (în regim partenerial) reprezentanți ai tuturor factorilor implicați în implementarea măsurilor în favoarea persoanelor cu dizabilități – (Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (2006).

Yüklə 242,64 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin