Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,81 Mb.
səhifə130/162
tarix07.04.2018
ölçüsü7,81 Mb.
#47002
1   ...   126   127   128   129   130   131   132   133   ...   162

(Matei 25.18)

Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi

va cădea în groapa pe care a făcut-o. (Psalmi 7.14, 15)

Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.



(Matei 15.14)

Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa



Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Modestia nu trebuie să îngroape mândria. (Fabrizio Frizzi)

O groapă fără fund este gura femeilor străine; cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea.

(Solomon 22.14)

Orgoliul îngroapă fericirea. (Valeria Mahok)



Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. (Psalmi 87.6)

Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. (Psalmi 56.9)

Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L

învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în

groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade

a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)

Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a

zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor. (Matei 8.21, 22)

Groaza/ Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată. În-



tre noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi şi care să depărteze varga Sa

de deasupra capului meu, aşa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure; atunci aş vorbi şi nu m-aş mai

teme de El.Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi. (Ioan 9.32-35)

De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va

cere de la neamul acesta. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi



intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început

să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să prindă

ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. (Luca 11.51-54)

E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic! (Oscar Wilde)

În faţa iubirii, groaza şi întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)

Mai tare mă clatină groaza căderii decât lovitura. (Michel de Montaigne)

Măreţia Lui oare nu vă înfricoşează şi groaza Lui nu va cădea oare peste voi? (Iov 13.11)

Mânia zgomotoasă înfurie, mânia mută îngrozeşte. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi: De durerea fiicei poporului meu sunt în-

durerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară

nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu? (Ieremia 8.20-22)

Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stă-



pâniţi! Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pă-

mânt şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie



de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei,

să nu mâncaţi. (Facerea 9.1-4)

Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toa-



tă carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere?

Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)

Grozav/ Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu şi va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gher-

ghesei, pe Hevei şi pe Iebusei, şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu voi merge în mij-



locul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteţi popor îndărătnic! Auzind însă acest cuvânt

grozav, poporul a plâns cu jale şi nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale. (Ieşirea 33.2-4)

Experienţa este un profesor grozav. (John Legend)

Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot necurată vei fi; de acum înainte nu te vei mai

curăţi de murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta. (Iezechiel 24.13)



O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-te, Elame! Împre-

suraţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă! (Isaia 21.2)

O, rege! Tu priveai şi iată un chip - acest chip era peste măsură de mare şi strălucirea lui neobişnuită stătea

înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint,

pântecele şi coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut.

(Daniel 2.30-32)

Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci.



(I Regi 1.6)

Să complici ce este simplu este banal; să redai simplu ce este complicat, grozav de simplu – asta – este

creativitate. (Charles Mingus)

Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă. Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat

bocet. (Ieremia 48.3, 4)

Şi va da Domnul pe Israel împreună cu tine în mâinile Filistenilor; mâine tu şi fiii tăi veţi fi cu mine şi tabăra

lui Israel o va da Domnul în mâinile Filistenilor". Atunci Saul a căzut deodată cu tot trupul său la pământ,

căci se spăimântase grozav de cuvintele lui Samuel; afară de aceasta şi puterile îl părăsiseră, căci nu

mâncase pâine toată ziua aceea şi toată noaptea. Şi s-a apropiat femeia aceea de Saul şi văzând că este

tare înspăimântat, a zis: "Iată roaba ta a ascultat glasul tău şi şi-a pus viaţa în primejdie şi a împlinit

porunca ce i-ai dat. (I Regi 28.19-21)

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. (Solomon 10.31)

Gura lumii este gura diavolului. (Sfinţii Părinţi)

Gura lumii numai pământul o astupă. (Anton Pann)

Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. (Psalmi 49.20)

Gura/ Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)



Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.(Solomon 20.17)

Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată. (Solomon 10.14)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

(Solomon 17.28)

Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.

(Solomon 13.3)

De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)

De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu

numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.3, 4)

Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani

care se împărtăşea)

Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul arun-

că din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile

de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)



Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui să

alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a du-

Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca

să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te

voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature

sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice

îndoială. (Mark Twain)

Extazul este un pahar cu ceai şi o bucăţică de zahăr în gură. (Puşkin)

Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. (Solomon 16.26)

Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea este



la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută.

(Solomon 24.13, 14)

Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.



(Solomon 8.13)

Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă

David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am,

păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios şi adevărat,

începutul zidirii lui Dumnezeu: Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau

fierbinte! Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea.

(Apocalipsa 3.14-16)

Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la

mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumne-

zeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi

glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de

ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.



(Faptele Apostolilor 22.12-16)

Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Ura aduce ceartă, iar

dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.11, 12)



Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)

Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. (Solomon 26.28)



Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: "A fost o

rătăcire!" Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale?



(Ecclesiastul 5.5)

Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc

din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. 5.10

Nu te duce la preot ca să-ţi speli conştiinţa; aceasta e grija ta. (Pitagora)

Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu

buzele tale. (Solomon 27.1, 2)

Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune psal-

mistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros despre

treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cu-

noşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică

nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 1.11)

Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete,

şi cu acestea vatămă. (Apocalipsa 9.19)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui şi



gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre

cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege

nu mă voi însoţi cu aleşii lor. (Psalmi 140.3, 4)

Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare. (Ecclesiasticul 28.28)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a

zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a

zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".



(Matei 4.2-4)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele tău,

dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în gura

mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să

prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi. (Apocalipsa 10.9-12)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau

nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot

Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Un prost găseşte totdeuna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată. (Mihail Sadoveanu)

Zis-a Avva Pimen: Învaţă-ţi gura să vorbească cele ale inimii!

Gustul/ Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.



(Solomon 20.17)

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale. (Platon)

"Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: "Apa furată e mai plăcută şi

pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun". (Solomon 9.16, 17)



Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrană îngerească şi i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală, şi ca-

re avea toată dulceaţa şi plăcea tuturor. Şi pâinea aceasta arăta către fii bunătatea Ta faţă de ei, iar

pentru cel care o mânca avea gustul mâncării pe care o poftea. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 16.20, 21)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,

nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi întunecata

noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi

mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voas-

tră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit

lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. (Faptele Apostolilor 27.33-35)

Ironia e grăuntele de sare, datorită căruia mâncarea capătă gust. (Thomas Mann)

Împarte-ţi mâncarea cu cei în nevoie şi vei vedea că mâncarea ta are gust mai bun. (Mehmet Murat Ildan)

Ospeţele se fac pentru a gusta plăcerea; vinul înveseleşte viaţa şi banii răspund la toate.



(Ecclesiastul 10.19)

Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine

rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să

guste băuturi cu mirodenii. (Solomon 23.29, 30)

Răzbunarea este mereu dulce, gustul de după este amar. (Joshua Caleb)



Şi a zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, căci zic

vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea. (Luca 14.23, 24)

Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa

ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune



pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. (Ioan 2.9, 10)

Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea pe care o va rodi

pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse.



(Isaia 30..23)

Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce

nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. (Marcu 9.1)

Unul moare, în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de pace, când găleţile îi sunt pline

de lapte şi oasele pe care le suge, pline cu măduvă. Altul moare, cu sufletul copleşit de amărăciune,

fără să fi gustat vreo fericire. (Iov 21.23-25)

Guvernarea/ Adevărata măsură după care se judecă orice putere: cât de bine a făcut pe lume, nu după cât zgomot

a făcut. (Alexandru Vlahuţă)

Arta de a guverna e în România sinonomă cu arta de a amăgi poporul. (Mihai Eminescu)

Arta de a guverna este în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii

demagogice. (Mihai Eminescu)

Conştiinţa domneşte, dar nu guvernează. (Paul Valery)

Este imposibil să guvernezi lumea fără Dumnezeu şi fără Biblie. (George Washington)

Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un comportament

normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două alternează la

intervale regulate. (Franz Schubert)



Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le

vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale adminis-

traţiei vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)

O ţară de oi merită un guvern de lupi. (Edward R. Murrow)

Prăbuşirea Imperiului Roman este o meritată pedeapsă a Cerului şi o dovadă elocventă a guvernării

lui Dumnezeu în lume. (Salvianus, scriitor bisericesc din veacul al cincilea)

Pune Guvernul să conducă deşertul Sahara şi în 5 ani vei descoperi că este lipsă de nisip. (Milton

Friedman)

Haina de nuntă din Evanghelia de astăzi (Matei 22.2-14) este veşmântul credinţei şi al faptelor bune, care luminează

sufletul. (Patriarhul Daniel)

Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional care s-a lepădat de poftele lumeşti. (Evagrie Ponticul)

Haina/ A fost întrebat avva Mios de un ostaş dacă primeşte Dumnezeu pocăinţa. – Spune-mi, iubitule, de ţi se va

rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos şi o port. – Deci, dar, dacă îţi este milă de haină,

lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?

Acest fel de haină trebuie călugărul să poarte, încât să o pună afară de chilie trei zile şi nimeni să nu i-o ia.

(Avva Pambo)



Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. (Psalmi 103.7)

Adesea, sub haine zdrenţuite se ascunde o inimă de aur. (Cicero)



Atunci ei au luat haina lui Iosif şi, junghiind un ied, au muiat haina în sânge; apoi au trimis după haina cea

lungă şi aleasă şi au adus-o la tatăl lor, spunând. "Am găsit aceasta; vezi de este haina fiului tău sau nu!"

Şi a cunoscut-o Iacov şi a zis: "Este haina fiului meu! L-a mâncat o fiară sălbatică; o fiară l-a sfâşiat pe



Iosif!" Atunci şi-a rupt Iacov hainele sale şi-a acoperit cu sac coapsele şi a plâns pe fiul său zile multe.

Yüklə 7,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   126   127   128   129   130   131   132   133   ...   162




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin