Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Moralitatea politică nu poate exista niciodată având la bază imoralitatea individuală. (Samuel Smiles)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Perceperea frumuseţii este un test moral. (Henry David Thoreau)

Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfiala fizică. (Thomas Hardy)

Ştiinţa nu rodeşte virtuţi morale. 9.23

Un orator bun dar cu viaţă imorală este un pericol social. (Cicero)

Mormântul/ Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt.

(Din rugăciunile de la Rusalii)

Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să

arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne

pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să

atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! (Iov 17.14)

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul

este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de mormânt.

(Ecclesiasticul 21.9)

Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete

şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui

Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (IV Regi 13.21)

Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure

şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

(Matei 27.64)

Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt. (Alexandru Davila)

E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania)

Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa

muzicii lui şi voi îngenunchia cu umilinţă la mormântul său. (Ludwig van Beethoven)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două

de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au

deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. (Matei 28.8)

Înainte să porneşti pe calea răzbunării, sapă două morminte. (Confucius)

O carte de succes de public este mormântul poleit al unui talent mediocru. (Logan Pearsall Smith)

Patima mândriei îl luptă pe om până la mormânt. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel

dintâi la mormânt. (Ioan 20.4)

Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

(Luca 24.9)

Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mor-

mântului, s-a dus. (Matei 27.60)

Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au

văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. (Luca 16.3, 4)

Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au

spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat!

Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. (Luca 16.5, 6)

Un mormânt scump este imaginea unei averi prefăcute în piatră. (Anaxagora)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară

se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară

vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

(Matei 23.27, 28)

Moştenirea/ Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu

mântuirea Ta, ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi

să ne lăudăm cu moştenirea Ta. (Psalmi 105.4, 5)

Arta medicinei nu poate fi moştenită şi nici nu poate fi copiată din cărţi. (Paracelsus, alchimist, medic,

astrolog şi filosof elveţian)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu

le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar dacă ar fi

să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1

Dacă doreşti să te rogi, nu-ţi alipi inima de nimic, ca să moşteneşti totul. (Evagrie Ponticul)

Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi

moştenirea mea. (Psalmi 15.5)

Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ieru-

salim ruină. (Psalmi 78.1)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui

Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea,

se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una

este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o îm-

partă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserca Veche şi Universală este una şi în ce priveşte

fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)

Flecarii nu vor moşteni împărăţia lui Dummnezeu. 9.12

Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la

moştenire, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe

fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile.

(Psalmi 42.15-17)

Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui

viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4)

Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? 9.17

Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)

Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame. O casă şi o avere sunt moştenire

de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu. (Solomon 19.14, 15)

Nu există moştenire mai preţioasă decât cinstea. (William Shakespeare)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici

închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici

batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pămân-

tului dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre

cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte

v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

(Galateni 5.21)

Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul

cel cu două limbi. (Ecclesiasticul 6.1)

Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe

pământ. (Părintele Arsenie Boca)

Sărăcia a moştenit înţelepciunea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu

Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. (Romani 8.17)

Şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da lui spre stăpânire şi

urmaşilor lui după el, neavând el copil. (Faptele Apostolilor 7.5)

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru

numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)

Un nume bun este a doua moştenire. (Proveb american)

Motivul/ Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că ni-

mic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată de

Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute. (Ramon

Gomez de la Serna)

Dragostea are motive pe care raţiunea nu le cunoaşte. (Blaise Pascal)

Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească

misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin.(Isaac Newton)

Eşecul nu te omoară… te motivează să faci ceva să se întâmple. (Kevin Michael Costner)

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.

(Gala Galaction)

În viaţa noastră nu trebuie să căutăm justificări sau motivări, ci trebuie să căutăm soluţii şi ajutor. Dacă

facem ceea ce este bine, să-I mulţumim lui Dumnezeu, iar dacă nu reuşim să facem binele, să-I

cerem în schimb ajutorul. (Părintele Alexandru Barna)

Nu iubim cu adevărat decât atunci când iubim fără motive. (Anatole France)

Nu plânge fără motiv şi mai ales, nu plânge când ai motive. (Tudor Muşatescu)

Pentru cine vrea să creadă am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am niciunul.

(Fericitul Augustin)

Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă

a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în

mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor:

Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi. Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lă-

sat-o să cadă. (Faptele Apostolilor 27.29-32)

Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar alteori

pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)

Un om creativ este motivat de dorinţa de a realiza ceva, şi nu de dorinţa de a-i învinge pe ceilalţi.

(Ayn Rand)

Un om, în general, are două motive pentru a face un lucru. Unul care sună bine şi unul real.

(John Pierpoint Morgan)

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Mult efort, multă prosperitate. (Euripide)

Mult mai importantă decât banii este următoarea cheltuială: timpul. Timpul este o cheltuială majoră. (Jim Rohn)

Mult zgomot pentru nimic! (William Shakespeare)

Mult/ A iubi ţine puţin, a uita ţine mult. (Pablo Neruda)

A te îngriji de aranjatul părului şi de haine mai mult decât este necesar, este sau o faptă de om necugetat sau

o faptă de om ticălos. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare)

A trăi fără Dumnezeu, nu este altceva decât o moarte mult mai reală decât cea biologică. 7.7

Activitatea duce la mai multe împliniri decât prudenţa. (Vauvenargues)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-

păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un du-

hovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător!

Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit

Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere

optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

(Psalmi 89.10-12)

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi

îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)

Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa îmbrăţişând mulţimea credinciosilor.

(Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Bogat nu este cel care adună mult, ci acela care dăruieşte mult. (Sfântul Vasile cel Mare)

Bolile sufletului sunt mult mai periculoase şi mai numeroase decât cele ale trupului. (Cicero)

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ri-

dicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Butoaiele goale fac gălăgie multă. (Sofocle)

Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.

(Solomon 10.21)

Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar înteligenţa fără caracter nu valorează nimic. (Cicero)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Bi-

serica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost

în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

(I Corinteni 15.9, 10)

Căci însăşi existenţa lui Dumnezeu nu este câtuşi de puţin combătută prin faptul că nu poate fi demonstrată,

deoarece ea stă neclintită pe un teren mult mai sigur. Este vorba despre o chestiune de revelaţie.

(Arthur Schopenhauer)

Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult.

(Tobit 12.9)

Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra

în împărăţia cerurilor. (Matei 5.20)

Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat. (Vladimir Ghika)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând,

să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre,

nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Când vei dori înţelepciunea şi perspicacitatea la fel de mult precum doreşti să respiri, doar atunci le vei avea.

(Socrate)

Cât de fericiţi ar trăi mulţi oameni, dacă s-ar ocupa de treburile altora la fel de puţin pe cât se îngrijesc de

ale lor. (Georg Christoph Lichtenberg)

Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră, decât ceea ce avem. (Arthur Schopenhauer)

Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele cele

vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de bună

voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)

Cei care au ajuns la această treaptă a posului (a patra), pot stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile, şi pot spori

mult pe calea rugăciunii. 11.11

Cei ce vorbesc cel mai mult despre progres îl măsoară în cantitate şi nu în calitate. (George Santayana)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se fo-

loseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul acesta,

capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit

de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cel ce nu-l pierde are mult timp. (Bernard Fontenelle)

Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristotel)

Cele mai multe probleme se nasc la rezolarea lor. (Leonardo da Vinci)

Cele rele îşi primesc puterea una de alta; de asemenea şi cele bune cresc una prin alta şi pe cel părtaş de

ele îl mână şi mai mult înainte. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine riscă prea mult, rareori are noroc. (Axel Oxenstierna)

Cine ştie să asculte are mai mulţi prieteni decât cel care vorbeşte. (Sfinţii Părinţi)

Citeşte mult, nu multe. (Plinius cel Tânăr)

Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu le-a

pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar dacă ar fi să

trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1

Cu cât avem mai puţine dorinţe, cu atât stăpânim mai multe. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât citeşti mai mult, cu atât imiţi mai puţin. (Jules Renard)

Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu

mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam:

Eu. Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: Eu şi Mozart.

Astăzi, pot să spun doar: Mozart. (Charles François Gounod)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi

slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este

preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cu cât evoluează mai mult ştiinţa, cu atât mai mult credem în Dumnezeu. (Albert Einstein)

Cu cât împăratul se apropie, cu atât mai mult trebuie să se pregătească cei ce-l aşteptă.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât judeci mai mult cu atât iubeşti mai puţin. (Honoré de Balzac)

Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înfloreşte mai mult cel dinlăuntrul lui. (Patericul)

Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)

Cultura este aflarea mai mult sau mai puţin conştientă a esenţei lucrurilor. (Vasile Băncilă)

Cultura nu înseamnă să citeşti mult, nici să ştii multe; înseamnă să cunoşti mult. (Fernando Pessoa)

Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât sabia. (Mihail Drumeş)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filo-

sofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate

semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit

la creştinism în secolul trecut)

Dacă ai multe fapte bune, poţi uşor să-ţi acoperi cu ele păcatele; dar dacă eşti gol de fapte bune, fiecare

păcat îţi face o rană de moarte. Ca să nu se întâmple asta, să ne înarmăm cu fapte bune.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai părea la fel de

minunată. (Michelangelo)

Dacă-mi place mai mult muzica decât conţinutul, e deja un păcat. (Fericitul Augustin)

Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi

de mânia ce va să fie? (Matei 3.7)

Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de bine, aducând

folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi)

Dărnicia nu stă în a da mult, ci a da la timp. (La Bruyère)

De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem. (Socrate)

De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi

mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece

mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

De ce în închisori se află mai mulţi bărbaţi decât femei? Pentru că în Biserică se află mai multe femei decât

bărbaţi. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor cu

nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)

De morţi nu te teme, ci de vii fugi şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. (Avva Chiru)

De multe ori fericirea ne plictiseşte, pe când nenorocirea ne linişteşte. (Chateaubriand)

De multe ori limba taie mai mult decât sabia. (Anton Pann)

De obicei oamenii care ştiu puţin sunt foarte vorbăreţi, în timp ce aceea care ştiu multe spun puţin.

(Jean Jeacques Rousseau)

De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.

Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. (Luca 7.47, 48)

De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţiona, indiferenţa

celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult. (Haile Selassie)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a

tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

Din ce în ce mai mulţi oameni sunt preocupaţi de toleranţa religioasă şi din ce în ce mai puţini de religie.

(Alexander Chase)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în

singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. … (vezi Smerenia/)

Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate.