Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
(Psalmi 138.12-14) Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
Fericit e sufletul care zi şi noapte nu are în gândurile sale altă grijă decât a şti cum va sta în faţa judecătorului. (Sfântul Vasile cel Mare) Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înţelepciunea rămâne nebiruită în faţa răutăţii. (Cartea înţelpciunii lui Solomon 7.30) Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti. Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei 26.33-35) Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele. (Confucius) Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul) Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla. (Părintele Sofian Boghiu) Societatea are nevoie de poeţi aşa cum noaptea are nevoie de stele. (Stanislas de Boufflers) Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. (Luca 2.37) Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă as- ta – în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama. (Omar Khayyam) Trecutul e noaptea – iar amintirile, candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor. (Dante Alighieri) Unui om bogat i-a rodit din belsug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge a- colo tot grâul şi bunătăţile mele. …. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12.16-21) Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşi- lor, sau dimineaţa. (Marcu 13.35) Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. (Psalmi 18.2) Noi şi biserica 10.1 Normal/ Ambiţia este expresia normală a încrederii în sine. (Iovan Ducici) Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov) Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumne- zeu între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar ne-o înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o mixa ca şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa cum înţelegem noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte co- modă şi foarte normală. Nu voi mai avea mustrări de conştiinţă. ….. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/) Corectează-mă dacă greşesc, dar nu cumva linia dintre normalitate şi nebunie devine tot mai subţire? (George Price) De îndată ce tolerezi ceva, devine suportabil, iar după puţin timp va deveni normal. (Israel Zangwill) Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa
temporan cu Napoleon Bonaparte) Duhul Sfânt este o dispoziţie normală a celui care se roagă. 1.3 Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un comportament normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două alternează la intervale regulate. (Franz Schubert) Fără deviaţii de la “normal”, progresul nu ar fi posibil. (Frank Zappa) În sine, teama nu este ceva rău – este normală şi reprezintă baza mecanismului nostru de supravieţuire. (Colin Turner) Nimeni nu îşi dă seama că unii oameni irosesc multă energie abia ca să fie normali. (Albert Camus) Să exişti este normal, să trăieşti este o artă. (Sri Sri Tanka) Norocul bate la uşă o singură dată, dar ghinionul are mai multă răbdare. (Laurence J. Peter) Norocul de a avea talent nu este îndeajuns; trebuie să posezi şi talentul de a profita de noroc. (Hector Berlioz) Norocul e o fată uşuratică. (Heinrich Heine) Norocul este întotdeauna ultimul refugiu al lenei şi incompetenţei. (James Cash Penney) Norocul este o altă denumire pentru tenacitatea voinţei. (Ralph Waldo Emerson) Norocul este un divident al sudorii. Cu cât transpiri mai mult, cu atât eşti mai norocos. (Kay Kroc) Norocul îi ajută pe cei care sunt pregătiţi. (Louis Pasteur) Norocul merge alături de cei care dau tot ce au mai bun în ei înşişi. (H. Jackson Brown, Jr.)
Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn) Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez) Norocul şi ghinionul sunt buni vecini. (Proverb german) Norocul ţi-l faci prin tine însuţi. (Bruce Springsteen) Norocul/ Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! Atunci unde mai este nădejdea mea şi cine a văzut pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână". (Iov 17.14-16) Arta depinde de noroc şi de talent. (Francis Ford Coppola) Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab) Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia a profeţit a- ceste cuvinte, a lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate părţile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate părţile), pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine însuţi şi pen- tru toţi prietenii tăi; aceştia vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta. Şi pe tot Iu- da îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu sabia.(Ieremia 20.1-4) Cei răi pot avea noroc. Numai cei buni pot fi fericiţi. Norocul? De când alergi după el, ţi-l făceai singur. (Alexandru Vlahuţă) Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh) Cine riscă prea mult, rareori are noroc. (Axel Oxenstierna) Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson) Cu norocul de partea ta, te poţi descurca şi fáră minte. (Giordano Bruno) Curajul poate înfrânge nenorocul. (Proverb englezesc) Deci, văzând Filip că în puţină vreme acel om atâta a sporit, şi mai adeseori cu bun noroc merge, a scris lui Ptolomeu, cârmuitorul CeleSiriei şi al Feniciei, ca să ajute la lucrurile regelui: Iar el îndată a ales pe Nicanor, feciorul lui Patrocle, unul din cei mai de frunte prieteni, şi l-a trimis supunându-i din tot felul de neamuri nu mai puţin de douăzeci de mii; ca să piardă tot neamul Evreilor. Şi i-a dat tovarăş şi pe Gorgias, bărbat învăţat la oştire şi priceput în lucrurile războiului. Şi a socotit Nicanor că dajdia cu ca- re era regele dator Romanilor, a cărei sumă era două mii de talanţi, să o plătească din vânzarea iudeilor luaţi robi. (II Macabei 8.8-10)
Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele co- recte şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism. (Raymond Chandler) Meritul şi norocul nu se pot împăca. (Axel Oxenstierna) Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau noro- cul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius) O picătură de noroc valorează cât un sac de înţelepciune.(Proverb latin) Orice om îşi face propriul noroc. (Proverb franţuzesc) Prost să fii, noroc să ai. (Proverb) Singurul lucru care poate înfrânge lipsa de noroc este muncă asiduă. (Harry Golden) Şi după rugăciune, luând armele, au ieşit din cetate departe şi, apropiindu-se de vrăjmaşi, au stat. Şi când a răsărit soarele, s-au lovit amândouă părţile, aceştia având chezaş de bună norocire şi de biruinţă fap- ta bună şi scăparea cea spre Domnul, iar aceia având călăuză mânia. Şi pe când se băteau cu înverşu- nare, s-au arătat vrăjmaşilor din cer cinci bărbaţi străluciţi, călări pe cai cu frâie de aur, care purtau în luptă pe Iudei. Doi dintre ei luând pe Iuda Macabeul în mijloc şi acoperindu-l cu armele lor, îl păzeau nevătămat; iar asupra vrăjmaşilor aruncau săgeţi şi trăsnete. Deci învălmăşindu-se, pentru că nu vedeau, şi tulburându-se, cădeau în sabie. (II Macabei 10.27-30) Tot în ziua aceea s-a întâmplat ca şi Sara, fiica lui Raguel din Ecbatana Mediei, să sufere ocări de la una din slujnicele tatălui său, pentru că ea fusese măritată după şapte bărbaţi. Şi Asmodeu, duhul cel rău, îi ucisese înainte de a trăi ea cu ei! Şi-i zicea slujnica: "Da, tu eşti cea care ţi-ai ucis bărbaţii? Căci, iată, ai fost dată în căsătorie la şapte, şi n-ai avut noroc de nici unul! Dacă bărbaţii tăi au murit, nu trebuie să ne pedepsiţi pe noi. Du-te şi tu după ei, ca să nu vedem de la tine fiu sau fiică niciodată!"
Trăieşte ca un om curajos; iar dacă nu ai noroc, înfuntă-i loviturile cu o inimă curajoasă. (Cicero) Zilpa, roaba Liei, a născut lui Iacov un fiu. Atunci a zis Lia: "Noroc" Şi i-a pus numele Gad.
Ziua în care te decizi să faci un lucru important este ziua ta norocoasă. (Proverb japonez) Noroiul/ A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului (Psalmi 39.2) Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura
Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcân- duse în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie) Cu o putere năpraznică, Dumnezeu mă tine de haină şi mă strânge de gât ca gulerul cămăşii. Mi-a dat brânci în noroi şi am ajuns să fiu la fel cu praful şi cu cenuşa. (Iov 30.18, 19) Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie, atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât şi veşmintele mele s-ar scârbi de mine. (Iov 9.30,31) Norul/ Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului; şi Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse locaşul. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica norul de pe cort, atunci plecau la drum, iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se ridica; pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor întregii case a lui Israel. (Ieşirea 40.34-38) Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile
Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului. Atunci Solomon a zis:"Domnul a spus că binevoieşte să locuiască în norul cel întunecos. Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci în veci". (III Regi 8.10-13) Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.17, 18) Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4) Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor că- dea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13.24-26) Cine poate să priceapă cum se desfăşoară norii şi cum bubuie tunetul în cortul lui? (Iov 36.29) Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? (Isaia 60.8) Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miază- noapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi". Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! (Isaia 14.12-15) Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui
Domnul este îndelung-răbdător şi multmilostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă. În vifor şi în furtună Îşi face loc, norii sunt pulberea de sub picioarele Lui. (Naum 1.3) După aceea a zis Domnul către Moise: "Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua şi staţi la uşa cortului adunării, că Eu îi voi da poveţe!" Şi a venit Moise cu Iosua şi au stat la uşa cortului adunării. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, şi stâlpul de nor a stat la uşa cortului adunării. (Deutoronomul 31.14, 15) Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi băr- baţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vor- bea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6) Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ? Înţe- legi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită? (Iov 37.15) Mulţi sunt lacomi să ştie când va avea loc următoarea eclipsă de lună, sau să afle ce este cu petele din soare, dar de norii păcatului din viaţa lor nu se neliniştesc deloc. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus conver- tit la creştinism în secolul trecut) Norii sunt râuri care cunosc deja marea. (Paulo Coelho) Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt şi nu se înfiripă patimă fără gând. (Sfântul Marcu Ascetul) Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.18) S-a depărtat şi norul de la cort şi iată Mariam s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Şi când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.10) S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai şi l-a acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor. Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. (Ieşirea 24.15-18) Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară. (Solomon 16.15) Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
Nou/ A te naşte din nou. 5.15, 6.1, 7.17 Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă. Depinde de noi să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru Barna) Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este
Cultura este puterea cea mai tare de pe pământ şi o cetate nouă a unităţii naţionale. (Simion Bărnuţiu) Dacă mintea se va elibera de tot ceea ce este potrivnic ei, se va odihni şi va afla un alt veac nou şi va cugeta la cele noi şi nestricăcoase. (Sfântul Isaia Pustnicul) Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6) Diavolul ştie că tinereţea este primăvara vieţii, atunci când toate lucrurile sunt noi şi că tinerii sunt cei mai vulnerabili. (Ezra Taft Benson) Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viaţă. (Hermann Hesse) Eşecul este pur şi simplu ocazia de a începe din nou, de data aceasta cu mai multă inteligenţă. (Henry Ford) Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius) Fiecare treaptă urcată reprezintă un nou altar de jertfă. (Nicolae Iorga) Îndemnul: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, poate fi adresat şi unuia care consideră că păcatele lui sunt atât de mari, încât Dumnezeu nu-l mai poate ierta. El s-ar traduce: De vreme ce Dumnezeu te-a ier-
vici, Mânăstirea Sfântul Vasile cel Mare, Someşul Cald ) vezi Iertarea de sine/ Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu hai- na cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani) Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a dărâmat zidul din- tre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul Alexander Schmemann) Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana cea
O persoană care nu a comis niciodată erori nu a încercat niciodată nimic nou. (Albert Einstein) Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou. (Solomon 19.19) Orice progres e precar, fiecare soluţie la o problemă ne condce la o nouă problemă. (Martin Luther King) Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii, ale moşirii noastre la o viaţă nouă. (Sfântul Grigorie de Nyssa) Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S- a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci când,
văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodo- bită pentru mirele ei. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu
Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scu- turându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. (Marcu 1.23-28) Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus. (Matei 27.60) Viziunea Sfântului Simeon Noul Teolog 12.9 Zis-a Domnul iarăşi: "Bagă-ţi mâna în sân!" Şi când a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de
a scos-o din sân, iată, era iar curată, ca tot trupul său. (Ieşirea 4.6, 7) Numai atunci când nu ne mai este frică începem cu adevărat să trăim. (Dorothy Thompson) Numai cei ce ştiu să aibă răbdare sunt fericiţi cu adevărat. (Pablo Neruda) Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu) Numai cu inima vedem cu adevărat. (Antoine de Saint-Exupéry) Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei. (Sfântul Atanasie cel Mare) Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe. (Karl Liebknecht) Numai experienţa îţi dă certitudine. (Sfântul Albert cel Mare) Numai fumul ştie că există vânt. (Jules Renard) Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată. (Erich Maria Remarque) Numai mândria doare, numai mândria chinuieşte; smerenia odihneşte, e totdeauna odihnitoare. (Părintele Teofil Pârâian) Numai o ruşine cunosc eu pe pământ şi aceea se cheamă: nedreptatea. (Franz Grillparzer) Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius) Numai prin credinţă Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. 11.18 Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe. (Grigore Moisil) Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda) Numai timpul îl arată pe cel drept, dar pe cel rău poţi să-l cunoşti şi într-o singură zi. (Sofocle) Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Makepeace Thackeray) Numai valorile sufleteşti ne procură bucuria. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez) Numai virtuţile fac pe om fericit, fie că sunt singure, fie împreună cu alte bunuri. (Sfântul Maxim Mărturisitorul) Numai/ A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu) Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9 Acest neam de demon nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. 2.19 (Matei 17.21) Adevărul este ca maşinile de epocă, le scoatem din garaj numai ocazional. (Jean-François Marmontel) Adevărul întreg se cuprinde numai în Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare) Adevărul nu-l pătrundem numai cu raţiunea, ci şi cu inima. (Blaise Pascal) Am fost înzestraţi cu puterea de judecată a minţii ca să cunoaştem adevărul, iar adevărul întreg se cuprinde
Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|