Objetivos generales

III.3.2.18. RUMANO. Nivel intermedio B1
COMPETENCIA LINGÜÍSTICA: RECURSOS LINGÜÍSTICOS
2.1. Gramática, discurso, léxico y semántica, fonología y ortografía

Uso contextualizado de los recursos programados en los niveles anteriores y de los que se listan a continuación, para llevar a cabo las actividades y funciones comunicativas del nivel.

1. GRAMÁTICA

Oración

• 
  Actitud del hablante y modalidades de oración (+ afirmativas y negativas, enfáticas y pasivas): enunciativas reales – con indicativo (Azi nu / e o zi frumoasă.); interrogativas: totales (Pleci?) y parciales: cine, ce, când, cum + indicativo (Când ai fost la facultate?); exhortativas – imperativas –con imperativo y subjuntivo (Aprindeţi focul! / Lasă-l în pace!); exclamativas: ce, cât/ de, aşa de... + indicativo (Cât de înţelegătoare era mama!); desiderativas: con el condicional y subjuntivo (Aş mânca ceva / Ai merge cu noi? / Să fie într-un ceas bun!) y dubitativas: con subjuntivo (Să fie adevărat?). Negativas: totales (Drumul nu e greu) y parciales (Nu el vine). Entonación de los diferentes tipos de oraciones.
  
• 
  Orden de los elementos en cada tipo de oración: sujeto, predicado, circunstantes oracionales. Alteraciones en cada tipo. Elipsis de elementos (Încotro vecine?).
  
• 
  Concordancia sujeto – predicado – atributo adaptada a este nivel (Clădirea fusese construită de ei).
  
• 
  Oraciones impersonales (Sună. / Aici se mănâncă bine).
  
• 
  Oraciones condicionales. Estructuras más usuales.
  
• 
  Coordinación afirmativa y negativa: entre elementos y entre oraciones. Clases de coordinación y enlaces: copulativa: şi, nici (Profesorii şi studenţii au fost la munte. / Nu vine, nici nu anunţă.), adversativa: dar, iar, însă, ci (E un om bun, însă ursuz. / A spus că va pleca, dar se va întoarce.), disyuntiva: sau, ori, fie (El ori ea va pregăti totul. / Rămâi sau pleci?).
  
• 
  Subordinación adjetiva (o de relativo): ce, care, unde, să...) (Am aşteptat pe banca care era lângă lac / Vizitează oraşul unde se născuse / A avut ocazia să-l întrebe tot).
  
• 
  Subordinación nominal (o completiva). Transmisión de información. Completivas directas e indirectas: că, să, dacă, care, cine, ce, unde, când... + indicativo, subjuntivo condicional (Îmi cere să-l amân. / Întreabă dacă ar putea merge cu noi).
  
• 
  Subordinación adverbial (o circunstancial): de tiempo: cât (timp), cum, până (ce), îndată (ce)...+ indicativo, subjuntivo (Cât a plouat, a stat în casă. / Până să vină el, am terminat toate treburile.); de lugar: unde, de unde, pe unde… + indicativo (Vin de unde s-a organizat petrecerea.); de modo: cum, decât, cât, aşa cum… + indicativo, subjuntivo, condicional (Lucrurile se aranjează cum vrei tu. / Ar încerca cât ar putea.); de causa: cum, că, din cauză că + indicativo (N-a adus cireşe că n-a găsit.); de finalidad: să, ca să, pentru ca să ... + subjuntivo (A vorbit o oră ca să-i convingă.); condicional: dacă, de, când... + indicativo, condicional, subjuntivo (Dacă-i plăcea, mânca).
  

• 
  Potenciales: con condicional (Aş accepta pe primul.) y con subjuntivo (Ce să zic în această situaţie?).
  
• 
  Uso del verbo en 2ª persona con valor neutro: (Nu te poţi gândi la toate.).
  
• 
  Correlación en la coordinación: copulativa: nu numai... ci şi...; atât... cât şi... (Se plimbă nu numai când e soare, ci şi când plouă.), disyuntiva: fie... fie..., sau... sau..., ori... ori... (Fie că vorbeşte, fie că tace tot rămâne.).
  
• 
  Elementos correlativos en la subordinación de relativo: acesta / acela... pe / care... (L-am ales pe acela, pe care mi l-ai recomandat).
  
• 
  Otros elementos para introducir las circunstanciales de tiempo: de câte ori (De câte ori îl văd, îmi aduc aminte de fratele lui); de lugar: către cine / ce, spre cine / ce (Ne ducem spre ce presupunem că e un motel.); de modo: fără să, cu cât (Devine mai bună cu cât o foloseşti.); de causa: de vreme ce, deoarece (A lipsit două săptămâni deoarece a fost bolnav.).
  
• 
  Elementos correlativos en estructuras subordinadas circunstanciales de tiempo: acum... când, atunci... când... (Acum a venit, când nu mai am nevoie de el.); lugar: aici... unde, acolo... unde, până aici... unde... (Acolo îl întâlneşti, unde nu te aştepţi.); modo: aşa... cum, cu cât... cu atât... (Aşa voi face, cum spui tu.); causa: de aceea... fiindcă, de asta... deoarece... (De asta n-am rămas, deoarece era târziu.); finalidad: de aceea... ca să... (De aceea vin, ca să-l văd); condición: dacă... atunci, să... apoi... (Dacă vreţi rezultate bune, atunci munciţi mai mult.).