Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

participant (de exemplu, cutremur, accident grav, război, moartea 
violentă a celor din jur, tortură, crimă, viol). Simptomele includ 
retrăirea repetată a evenimentului („flashbacks"), tocirea emoţională, 
detaşarea faţă de cei din jur, teama faţă de situaţiile asociate traumei şi 
evitarea acestora. Anxietatea şi depresia se asociază, în mod frecvent, 
tulburărilor post-traumatice. 
Paton (1990) a încercat să identifice aceste simptome la două 
grupe de persoane care au ajutat în urma cutremurului din Armenia: 
pompieri şi voluntari (fără experienţă legată de dezastru). La voluntari 
s-a înregistrat un nivel scăzut al stress-ului post-traumatic, în legătură 
cu toate simptomele specifice. Paton sugerează că această diferenţă se 

---

Cauze, categorii şi descrieri ale tulburărilor psihice 183 
datorează expectanţelor înalte al profesioniştilor privind capacitatea 
lor de a ajuta şi de a salva vieţi, ca şi dezamăgirii provocate de 
incapacitatea de a îndeplini aceste expectanţe. 
Recent, aceste simptome au fost identificate şi în cazul unor 
indivizi care nu fuseseră implicaţi în evenimente de genul 
catastrofelor. Indivizii mustraţi sever la locul de muncă pot manifesta 
un nivel de anxietate, flashback şi comportamente de evitare similare 
stress-ului din urma catastrofelor (Stradling şi Scott, 1992, studiu 
nepublicat). 
Categoria 6. Tulburări de comportament asociate cu 
probleme fizice 
a) Anorexia nervoasă are ca simptome principale: pierderi 
grave de greutate, teama intensă de obezitate şi refuzul alimentării 
(pentru a nu câştiga în greutate). Problema se manifestă în perioada 
adolescenţei şi este de 20 ori mai frecventă la fete decât la băieţi. 
Neregularitatea menstruaţiei şi pierderile în greutate au indicat 
teoreticienilor un refuz, din partea fetelor anorexice, de a creşte. O 
altă cauză a anorexiei poate fi conflictul familial; conflictul este 
reflectat, proiectat în manifestările anorexice. Teoreticienii 
behaviorişti consideră că tinerele încearcă să urmeze modele de 
supleţe valorizate de societatea actuală. Teoreticienii psihanalişti, care 
echivalează hrana cu sexualitatea, sugerează că refuzul hranei este, în 
realitate, o respingere a sexualităţii. Anorexicii au, în general, un CI 
înalt, sunt perfecţionşti, conştiincioşi, cu comportamente acceptate social 
şi provin, în general, din familiii cu o situaţie bună. 
In cazurile severe, anorexicii sunt internaţi şi hrăniţi intravenos; 
există un procent de anorexiei care decedează. Terapia de orientare 
behaviosită recomandă un regim de izolare, urmat de companie în 
timpul meselor. Dacă pacientul se hrăneşte, este recompensat prin 
compania asistenţei sau prin acces la radio, TV, muzică. Terapia de 

---

184 Diferenţe interindividuale 
familie include, în tratament, „masa în familie", când mamei şi tatălui 
li se cere să-şi unească eforturile pentru a-1 convinge pe pacient să 
mănânce (Minuchin şi colab., 1975); dacă anorexia a fost provocată 
de un conflict în familie; demonstrarea unităţii acesteia poate 
contribui la rezolvarea problemei. 
b) Bulimia este recunoscută, astăzi, ca o tulburare separată de 
anorexia nervoasă. Bulimicul manifestă rar pierderi în greutate, niciodată 
atât de grave încât să-i ameninţe viaţa, ca în cazul anorexicului, dar 
teama lui de obezitate este la fel de mare. Viaţa bulimicului este o 
serie de „ospeţe", urmate de provocarea vomei; el se simte, deseori, 
dezgustat şi neajutorat în timpul „ospeţelor" sale. Bulimicul este 
conştient de anormalitatea comportamentului său şi încearcă să-1 
ascundă de ceilalţi. Provocarea repetată a vomei are consecinţe 
fiziologice, precum leziunile intestinale sau deficienţele nutriţionale. 
Au fost încercate, în cazul bulimiei, diferite terapii şi medicamente 
antidepresive, cu relativ succes, dar nu a fost descoperit, încă, un 
tratament eficient cu adevărat. 
c) Tulburările puerperale. Depresia post-natală este o reacţie 
anormală la un eveniment considerat, în general, fericit: naşterea unui 
copil. Mama simte că nu poate face faţă situaţiei, iar în cazurile severe 
poate comite suicid sau infanticid. Cauzele sunt biochimice sau 
sociale. Se recunosc, pentru aceste tulburări, două niveluri: uşor 
(depresie post-natală) şi sever (psihoză puerperală). Din primele 6 
săptămâni de viaţă ale copilului, mama este deprimată şi nu se poate 
relaţiona cu propriul copil. In cazurile severe ea ignoră copilul sau se 
teme să nu facă rău, ei sau copilului. Datorită pericolului de suicid sau 
infanticid, este necesar un tratament prompt. Dacă administrarea de 
antidepresive nu este eficientă, poate fi folosită terapia 
electroconvulsivă (vezi capitolul 6). Mama şi copilul sunt ţinuţi 
împreună cât mai mult timp, în instituţii speciale, în care se desfăşoară 
un tratament. 

---

Cauze, categorii şi descrieri ale tulburărilor psihice 185