Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Proiectul Headstart.
In 1965, în Statele Unite ale Americii au 
fost alocate fonduri pentru îmbogăţirea experienţelor de învăţare ale 
preşcolarilor din familiile defavorizate. In acest scop, au fost utilizate 
mai multe tipuri de abordări. în unele cazuri, profesorii vizitau copiii 
şi părinţii la domiciliu, pentru a desfăşura activităţi intelectuale 
stimulative, de tipul celor de care beneficiază copiii din familiile 
privilegiate (social, economic, intelectual). 
In alte cazuri, copiii participau la activităţi de învăţare în cadrul 
unor clase speciale. 
Studiile care au urmat imediat după proiect, au evidenţiat faptul 
că acesta nu a fost atât de eficient pe cât s-a sperat; s-au constatat doar 
creşteri nesemnificative ale CI la copiii care au participat la program, 
comparativ cu cei care nu au participat. Totuşi, studii ulterioare au 
arătat unele creşteri ale CI mai semnificative şi mai durabile. 
Comparativ cu un grup de control, format din copiii care nu au 
beneficiat de progame preşcolare, copiii cuprinşi în Proiectul 
Headstart au obţinut scoruri mai înalte la testele de citire, aritmetică şi 
limbaj, de asemenea, ei au manifestat un comportament mai puţin 
antisocial (Zigler şi Berman, 1983; Lee şi colab., 1988). S-a constatat 
că acele programe care au implicat activ părinţii în stimularea 
intelectuală a propriilor copii au înregistrat rezultate semnificativ mai 
bune (Darlington, 1986). 
Rasa şi coeficientul de inteligenţă 
O problemă mult discutată de-a lungul timpului este aceea dacă 
există sau nu diferenţe intelectuale determinate genetic între grupurile 
rasiale. Este un fapt dovedit că, la testele standardizate de inteligenţă, 
populaţia neagră americană înregistrează scoruri mai scăzute cu circa 

---

Inteligenţa şi măsurarea ei 49 
15 puncte în medie faţă de populaţia albă americană (Shuey, 1966); 
există controversă în legătură cu interpretările acestui fapt. 
Dezbaterea a început în anul 1969, odată cu publicarea unui 
articol scris de Arthur Jensen, în SUA, în care se afirma, implicarea 
puternică a factorului genetic în diferenţele de inteligenţă între albi şi 
negri. Autorul îşi fundamentă acest punct de vedere pe estimarea 
factorului H la o valoare de 80%, calculată în studiile asupra 
populaţiei albe. Jensen aprecia, însă, că aceste rezultate evidente nu 
exclud posibilitatea unor influenţe puternice din partea mediului. Din 
punctul de vedere al implicaţiilor acestor rezultate asupra politicii 
sociale şi, în particular, asupra alocării de resurse pentru proiecte de 
tipul Headstart, a avut loc o dezbatere între susţinătorii eredităţii şi 
cei ai mediului. Iată câteva dintre cele mai importante idei ale acestei 
dezbateri. 
1. Valoarea de 80% estimată de Jensen pentru factorul H este 
bazată pe diferenţele intragrupale (de exemplu, diferenţe în cadrul 
populaţiei albe). De aceea, concluziile nu se pot extrapola la diferenţele 
intergrupale (de exemplu, diferenţe între populaţia albă şi cea neagră) 
(Mackenzie, 1984). 
2. Tobias (1974) a evidenţiat omisiunile lui Jensen în ceea ce 
priveşte posibilele efecte cumulative, la nivel de generaţii, ale unui 
mediu carenţat. Autorul se referă la efectele suferite de populaţia 
neagră americană - sărăcie, malnutriţie, carenţe educaţionale sau 
absenţa oportunităţilor educaţionale. Este bine cunoscut faptul că 
efectele sărăciei şi malnutriţiei persistă cel puţin două generaţii, chiar 
după ce s-au luat măsuri de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă. 
3.Kamin (1977) considera că interacţiunea complexă dintre 
factorii genetici şi influenţele de mediu nu este încă bine cunoscută. 
Nici unul dintre studiile desfăşurate nu poate estima corect măsura în 
care diferitele tipuri de mediu influenţează dezvoltarea intelectuală. 
4. Fontana (1988) consideră că punctul de plecare pentru 
această dezbatere ar trebui să fie dificultăţile de definire şi măsurare a 

---

50 Diferenţe interindividuale 
inteligenţei. Conceptul de inteligenţă şi metodele de măsurare a 
acesteia depinde, în societăţile vestice, de factori culturali, ceea ce le 
face invalide (inutilizabile) pentru alte tipuri de societăţi şi culturi. 
5. Pentru rasă, ca şi pentru inteligenţă, nu există o definiţie 
general acceptată; rasa se referă la acele trăsături genetice comune 
regăsite în cadrul unui anumit grup. Totuşi, diferenţele de structură 
genetică sunt mai accentuate în cadrul unei populaţii de o anumită rasă 
decât între populaţii de rase diferite (Bodmer, 1972). 
6. Pentru copiii negri sau metişi adoptaţi, înainte de vârsta de 1 
an, şi crescuţi de familii albe cu un nivel economic şi cultural crescut 
s-au înregistrat valori CI cu 15 puncte mai ridicate decât în familiile 
lor biologice (Scarr şi Weinberg, 1977). 
7. Fontana (1988, p.102) relevă că „nu există argumente solide 
care să evidenţieze diferenţe genetice între rase la nivelul inteligenţei. 
Asemenea diferenţe, în măsura în care pot fi evaluate, sunt prea serios 
contaminate de influenţele de mediu pentru a li se putea stabili, cu 
certitudine, originea".