Răzvan-alexandru petre

PACTUL CU DIAVOLUL

Spiritele bune, înalte îi ajută pe oameni, indiferent de ofrandele care li se aduc sau nu. Zeii buni privesc la suflet şi intenţii. Dacă sunt înduioşaţi, îl ajută pe om atât cât vor şi cât îi lasă karma respectivului. Totodată, zeii buni nu îl obligă cu nimic pe beneficiarul harului. Liberul arbitru e lăsat de Dumnezeu şi respectat de spiritele înţelepte. Cum s-ar spune omeneşte, „Dacă vrei să fii liber, respectă-le libertatea celorlalţi”.

Demonii funcţionează pe principiul opus. Dacă omul îi invocă şi le primeşte ajutorul, atunci respectivul îşi pierde libertatea. Va fi obligat şi el să le facă voia, să le manifeste dorinţele infame în lumea oamenilor. Va fi chiar un pact cu diavolul. Aceasta e legea magiei.

Pe acelaşi principiu al nelibertăţii, demonul va fi constrâns să accepte jertfele şi să dea curs cererilor umane. Dacă nu ar face-o, oamenii şi-ar pierde încrederea, iar demonul rebel ar fi pedepsit de superiorii ierarhici. Ordinea în lumea demonilor se bazează pe frică şi pedeapsă.

De ce rugăciunile la Dumnezeu au un rezultat incert? Karma, opoziţia forţelor opuse. Şi oamenii dezamăgiţi îşi îndreaptă speranţele către magie. Dar nici jertfele demonice nu dau rezultate sigure. Pe lângă karmă, depind şi de mărimea sacrificiului. Cine sacrifică puţin, primeşte puţin. Şi actul magic trebuie repetat. Dar cel mai grav e că omul se sacrifică pe el însuşi. Se înrăieşte, îi dispare capacitatea de fi fericit, se îndepărtează de semeni şi aceştia de el, devine mult mai receptiv la stările demoniace, care numai plăcute nu sunt. Orice ar fi cerut, nu merita acest sacrificiu al firii şi destinului, o karmă mizerabilă, produsă din neştiinţă şi lăcomie.

Mai sunt unii „iniţiaţi” care fac conştient un pact pe viaţă cu diavolul, pentru succes, glorie, faimă etc. E la modă acum prin Occidentul „civilizat”... Un astfel de om va avea parte de un tratament „special” după moarte. Sufletul îi va fi preluat de demoni şi dus într-un plan astral inferior (iad). Acolo, sufletul nu se poate dezbrăca de învelişurile energetice, rămânând astfel în stadiul anterior, de suflet uman fără trup. (În mod normal, sufletele ieşite din trup îşi pierd treptat hainele energetice, devenind tot mai diafane şi mai fericite.)

În iad, prin urmare, sufletul uman este ţinut cu frică. El nici nu va îndrăzni să încerce să iasă de acolo, la început, ţintuit de energia patimilor omeneşti pe care le avusese. Plăcerile pământeşti „interzise” (dar inutile) de care s-a bucurat sunt acum plătite prin suferinţă.

Dar totul are un final, iar energia înlănţuirii va scădea cu timpul. Când sufletul va cere lumină, o va primi. Va fi ajutat de îngeri să se înalţe în planurile superioare şi va începe procesul normal de purificare şi regăsire ca Spirit liber...

Vizionaţi, spre convingere şi luare aminte, interviul terifiant cu o fostă vrăjitoare braziliană, Vilma Laudelino de Souza: „Mărturia unei foste vrăjitoare”⁴⁹. Ea este dovada vie a faptului că, pe Pământ, nu numai oamenii buni pot fi pervertiţi, ci şi invers – chiar şi oamenii cu Spirit rău se pot converti, trăind şi răspândind iubirea şi înţelepciunea divină.

UTILITATEA JERTFEI SACRIFICIALE

Care să fie explicaţia poftei demonilor de sânge şi suferinţă? Deja am dat-o: SÂNGELE şi SUFERINŢA fiinţelor biologice, acestea sunt hrana spiritelor malefice.

Sângele vărsat din corp nu mai este protejat de aura structurii vii (animal sau om). Unele entităţi inferioare pot absorbi acum esenţa subtilă a sângelui, mai abitir decât vampirii energetici. Astfel hrănite, devin binevoitoare o perioadă de timp, ajutându-l cu priceperea şi puterea lor pe cel care a făcut sacrificiul.

Sigur, ne putem întreba dacă nu cumva oriunde se varsă sânge (în abatoare, pe câmpurile de luptă) nu colcăie entităţi inferioare avide de sânge neprotejat bioenergetic?! Poate că da şi poate chiar ele îi încurajează pe soldaţi, de exemplu, să fie cât mai cruzi cu inamicii.

Astăzi, mai ştim că şi unii extratereştri, a căror specie s-a degradat biologic, caută sângele animalelor terestre pentru experimente de revitalizare a propriei specii. Sângele şi limfa sunt resurse preţioase şi rare, pentru care sunt în stare să călătorească prin tot cosmosul...

«Chiar cei mai ignoranți oameni știu că sângele este un lichid extrem de prețios, iar cel care își pierde sângele, își pierde și viața. Atât timp cât circulă în interiorul corpului, sângele este protejat ca într-un recipient închis. Dacă scapă, dintr-un motiv sau altul, el se evaporă ca orice lichid; adică, din acest sânge se răspândesc niște particule eterice ce se vor împrăștia în spațiu. Or, aceste particule sunt vii, ele au păstrat ceva din elementele ce fac din sânge un purtător al vieții. De aceea, ele servesc ca hrană entităților invizibile.

Această proprietate a sângelui de a degaja emanații din care se hrănesc niște entități invizibile este cunoscută din cea mai îndepărtată antichitate. Despre un rănit se spune că își pierde sângele. De fapt, el îl pierde, dar cum în realitate nimic nu se pierde în univers, există totdeauna niște creaturi care vin să se hrănească cu emanațiile ce se elimină din câteva picături de sânge. De aceea, dacă pierdeți sânge, să nu îl lăsați să se usuce – sau să nu îl ștergeți – fără să îl fi consacrat cu ajutorul gândului entităților luminoase din lumea invizibilă. Ele vor ști cum să îl folosească în lucrarea lor.»  (OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV)

Spiritele malefice nu se mulţumesc numai cu partea eterică a sângelui vărsat. Se hrănesc şi cu esenţele astrale, inferioare emoţional. Ele preiau emoţiile asociate ritualului magic de sacrificare, în special groaza şi cruzimea. De aceea, „misa neagră” recurge la gesturi şi decoruri teatrale ce vizează inducerea unor stări de frică, care, se ştie, favorizează pierderea energiei vitale. „Beneficiul” malefic este dublu, căpătând atât emoţie demonică, cât şi energie umană gratuită.

Muzica, filmele şi petrecerile satanice, chiar dacă nu sunt numite astfel, urmăresc scopuri similare: eliberarea unei mari cantităţi de energie umană şi a unor sentimente asociate infernului. Ce mai plăcere pentru draci!!! să vadă oamenii degradându-se, devenind asemenea lor. De fapt, doar aşa demonii pot deveni cu adevărat puternici pe Pământ: inspirând acţiunea supuşilor umani. Doamne ajută şi păzeşte!

Răzvan Alexandru Petre,
 14 octombrie 2016