Secţia comercială, maritimă şi fluvială

4. Acţiune în contencios administrativ. Constatare nulitate act administrativ emis de autoritatea publică. Încălcarea principiului stabilităţii în exercitarea funcţiei.

Prin cererea înregistrată sub nr.537/CA/2004, reclamanta S.M.C., în contradictoriu cu pârâtul C.J. Constanţa a solicitat instanţei:

• 
  constatarea nulităţii actului administrativ – Dispoziţia nr.316/05.08.2004 – prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu pârâtul;
  
• 
  obligarea autorităţii administrative la achitarea salariului indexat, majorat şi recalculat şi a celorlalte drepturi băneşti cuvenite;
  
• 
  reintegrarea în funcţia publică deţinută;
  
• 
  obligarea la daune morale în cuantum de 50.000.000 lei;
  
• 
  cu cheltuieli de judecată.
  

În fapt, contestatoarea a motivat că a deţinut în cadrul autorităţii publice locale funcţia publică de consilier clasa I, grad profesional principal.

A învederat faptul că eliberarea sa din funcţie s-a făcut cu încălcarea principiului stabilităţii în exercitarea funcţiei, prevăzut de art.3 lit.”f” şi cel al art.25 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată.

A arătat că, deşi motivul eliberării din funcţie a fost întemeiat pe dispoziţiile art.84 al.4 lit.”b” din Legea nr.188/1999 (reorganizarea activităţii prin reducerea postului), autoritatea publică a procedat la angajarea unor persoane fără îndeplinirea condiţiilor cerute de actul normativ menţionat.

A mai susţinut contestatoarea că, potrivit art.86 din Legea nr.188/1999, funcţionarii publici nu pot fi eliberaţi din funcţia publică în situaţiile prevăzute la art.84 al.4, în cazul în care nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul instituţiei publice, iar al.2 prevede obligaţia autorităţii publice de a solicita A.N.F.P., în perioada de aviz, lista funcţiilor publice vacante pentru realizarea unui eventual transfer, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

În susţinerea cererii a depus Dispoziţia nr.316/05.08.2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat pe cale de excepţie, tardivitatea formulării cererii în raport de dispoziţiile art.89 al.1 din Legea nr.188/1999 republicată şi pe fondul cauzei respingerea acesteia.

În referire la excepţia tardivităţii, în şedinţa publică din 31.01.2005, reprezentantul intimatului a învederat că nu mai insistă în soluţionarea excepţiei, instanţa luând act în acest sens.

La termenul de judecată din 29.11.2004 contestatoarea a solicitat instanţei să se ia act că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune morale (fila 19 dos.fond).

Sub aspect probator, la cererea contestatoarei, în cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Prin Sentinţa civilă nr.202/2005 pronunţată în dosarul nr.537/CA/2005, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea contestatoarei, a anulat Dispoziţia nr.316/2004 emisă de C.J. Constanţa – Cabinet Preşedinte, a dispus reintegrarea contestatoarei S.M.C. în funcţia de execuţie de consilier I, a obligat intimatul către contestatoare la plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de serviciu până la reintegrarea efectivă şi a respins cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că încetarea raporturilor de serviciu a reclamantei s-a îndeplinit fără respectarea cerinţelor legale, respectiv nu a fost probată condiţia reorganizării autorităţii publice – C.J. Constanţa.

Mai mult, prin răspunsul la interogatoriu pârâtul a recunoscut existenţa unor posturi compatibile cu pregătirea profesională a contestatoarei.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs intimatul C.J. Constanţa, susţinând că, în mod greşit s-a reţinut că în cadrul C.J. Constanţa nu a avut loc o reorganizare, fără a se avea în vedere Hotărârea nr.127/2004 a C.J. Constanţa, prin care s-a adoptat modificarea organigramei instituţiei şi reducerea personalului de la 133 salariaţi la 132.

Procedura reorganizării activităţii unei instituţii, presupune desfiinţarea unor posturi şi înfiinţarea altora, necesare îndeplinirii obiectivelor structurii nou înfiinţate.

De asemenea, susţine că prin adresa nr.4151/2004 a înaintat A.N.F.P., întreaga documentaţie referitoare la identificarea unor posturi compatibile cu pregătirea reclamantei, fiind respectate prevederile legale în ceea ce priveşte emiterea Dispoziţiei nr.316/2004.

Se arată că, în mod greşit, s-a dispus reintegrarea reclamantei într-o funcţie de execuţie de consilier clasa I, fără a se indica care este funcţia şi nici în cadrul cărui serviciu sau compartiment, în raport cu noua organigramă a instituţiei.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat din următoarele considerente, apreciază Curtea:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, reclamanta, conform Hotărârii nr.121/2003, a organigramei aferente şi a fişei postului nr.60, ocupa funcţia publică corespunzător categoriei – consilier, din cadrul autorităţii C.J., Direcţia Urbanism Tehnic Investiţii – Compartimentul „Disciplină în construcţii”. În cadrul acestui compartiment existau 7 funcţionari publici.

Ulterior, prin Hotărârea nr.127/01.07.2004, C.J. a aprobat noua organigramă pentru aparatul propriu de specialitate.

Potrivit acestei hotărâri, s-a stabilit un număr de 157 posturi bugetare, din care 117 funcţii publice generale şi funcţii publice specifice.

Din interpretarea răspunsurilor la interogatoriu (6,7), raportat la organigrama din 01.10.2004, rezultă că atribuţiile compartimentului „Discuplină în construcţii” au fost preluate de noua Direcţie de Control şi Coordonare înfiinţată în iunie 2004 şi care urma să aibă 15 funcţionari publici.

Mai mult decât atât, la întrebarea nr.8, intimatul recunoaşte că în cadrul Direcţiei de Control şi Coordonare, care a preluat atribuţiile serviciului de disciplină, avea posturi compatibile cu pregătirea profesională a contestatoarei.

Potrivit art.92 lit.”d” din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificată şi completată prin Legea nr.161/2003, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, va dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public atunci când autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta refuză oferta A.N.F.P.

Cazul de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în temeiul textului legal sus-menţionat, presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii: reducerea personalului ca urmare a reorganizării prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcţionarul public şi refuzul ofertei A.N.F.P.

În speţă, în legătură cu prima condiţie, în baza probelor administrate, se reţine că aceasta nu este îndeplinită, întrucât postul de natura celui ocupat de contestatoare nu s-a desfiinţat efectiv, ci a fost transferat în cadrul Direcţiei de Control şi Coordonare nou înfiinţate, iar în cadrul acesteia existau posturi compatibile cu pregătirea sa.

Prin urmare, nefiind îndeplinită prima condiţie prevăzută de art.92 din Legea nr.188/1999, Dispoziţia nr.316/2004 este nelegală, fiind de prisos analizarea celei de-a doua condiţii prevăzută de lege, precum şi înştiinţării A.N.F.P.

Susţinerea recurentului în sensul că desfiinţarea unor posturi şi înfiinţarea altora noi, necesare îndeplinirii obiectivelor structurii nou înfiinţate, ar fi fost în măsură să conducă la reducerea personalului, dacă atribuţiile nu ar fi fost preluate de noile posturi înfiinţate.

Ca atare, în speţă, nu a avut loc o reducere de personal ca urmare a reorganizării, în ceea ce priveşte postul ocupat de contestatoare, întrucât nu s-a redus postul de natura celui ocupat, ci acesta s-a transferat în cadrul unei noi direcţii.

În legătură cu ultimul motiv, se reţine că, întrucât s-a considerat că Dispoziţia nr.316/2004 este nelegală şi s-a dispus anularea sa, conform art.89 pct.1 din Legea nr.188/1999 s-a dispus şi reintegrarea contestatoarei pe funcţia deţinută.

Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în baza art.312 Cod pr.civilă instanţa de control respinge recursul ca nefondat.

Decizia civilă nr. 229/CA/03.10.2005