Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse

12.2 Nevoia de acţiune

Au fost identificate şi incluse în strategia adoptată pentru perioada 2013-2020 privind schimbările climatice, treisprezece sectoare-cheie în care adaptarea la schimbările climatice trebuie abordată cu prioritate: industrie; agricultură; turism, activităţi recreaţionale; sănătate publică; infrastructură, construcţii şi urbanism; transport; resurse de apă; silvicultură; energie; biodiversitate; asigurări; educaţie. Acestea rămân domenii prioritare, turismul şi activităţile recreaţionale fiind grupate împreună. A fost luată în considerare o abordare intersectorială şi integrată, de exemplu, au fost realizate analize la nivelul mai multor sectoare pentru identificarea asemănărilor şi diferenţelor previzionate în principalele sectoare, cele mai interactive. Pe lângă abordarea intersectorială, integrarea ar necesita şi gestionarea dimensiunii de adaptare în domenii privind pregătirea instituţională şi instrumentele de finanţare adecvate, precum şi participarea şi includerea diverselor persoane interesate.

Implicarea instituţiilor la toate nivelurile în procesul de adaptare la schimbările climatice, precum şi creşterea gradului de conştientizare în rândul reprezentanţilor acestor instituţii cu privire la efectele schimbărilor climatice şi responsabilitatea acestora în combaterea lor este, de asemenea, de cea mai mare importanţă.

Strategia este completată de un plan de acţiune, PA detaliat pentru perioada 2016-2020 cu privire la schimbările climatice la nivel naţional, care va transpune politicile de reducere a emisiilor de GES dar şi de adaptare la schimbările climatice, în practici concrete, ţinând cont de nevoia de creştere a capacităţii instituţionale, de implementare şi susţinere a acestora. Planul naţional de acţiune va reprezenta fundamentul pentru un proces progresiv, pe termen mediu, în care efectele schimbărilor climatice urmează a fi identificate, riscurile evaluate, măsurile de adaptare care se impun dezvoltate şi implementate împreună cu toate persoanele interesate. Abordarea intersectorială menţionată mai sus îşi propune să asigure că adaptarea la schimbările climatice nu este înţeleasă exclusiv prin raportare la un anumit sector sau activitate. Mai curând, consecinţele schimbărilor climatice la nivelul diferitelor domenii şi sectoare de acţiune şi interacţiunile posibile între măsurile de adaptare vor fi avute în vedere, avantajele comune încurajate, iar conflictele şi compensările între resursele utilizate şi obiective vor fi identificate şi prevenite într-un stadiu incipient.

12.3 Consideraţii de reacţie la adaptarea la schimbările climatice

România trebuie să monitorizeze schimbările climatice, să elaboreze politici şi măsuri de adaptare adecvate pentru a reduce vulnerabilitatea la consecinţele schimbărilor climatice şi să continue sau să-şi crească adaptabilitatea la sistemele naturale, sociale şi economice. În acest scop, autorităţile publice trebuie să colaboreze îndeaproape cu comunitatea academică, ştiinţifică şi cu comunitatea de afaceri, cu ONG-urile şi să-şi combine experienţa cu resursele pentru a creşte gradul de conştientizare şi dorinţa de acţiune. Colaborarea internaţională şi regională va fi de asemenea încurajată, pentru a creşte schimbul de experienţă şi schimbul de bune practici.

Multe măsuri de adaptare la schimbările climatice, dacă sunt implementate inteligent, ar putea reprezenta investiții avantajoase pentru toate părțile interesate, evitând costurile excesive în cazul evenimentelor extreme și promovând soluțiile inovatoare care sunt justificate în mod intrinsec. Accentul trebuie să se pună pe identificarea și crearea unui mediu de abilitare pentru astfel de investiții. În plus, unele măsuri vor necesita sprijin acordat printr-un mix de politici publice și surse de finanțare, pentru a atrage investiții private la scara necesară.

În anii ce urmează, România va beneficia de cofinanţare UE semnificativă prin fondurile ESI pe perioada de programare 2014-2020, în vederea dezvoltării şi implementării măsurilor proprii de adaptare la SC şi de reducere a emisiilor, la nivel naţional şi local. Combinând factori precum angajamentul României, rezultate bune până în prezent, creşterea continuă a bazei instituţionale şi de cunoştinţe, şi asistenţa acordată de UE, România va putea reuşi cu succes să integreze considerentele integrate privind schimbările climatice în politicile publice, în programe şi proiecte sectoriale, reuşind în acelaşi timp să atragă investiţii private, să creeze noi locuri de muncă „verzi“, să sporească nivelul de competitivitate şi rezistenţa economiei, precum şi să valorifice beneficiile economice şi sociale pentru cetăţenii României.

Cu toate acestea, eforturile de adaptare la schimbările climatice nu sunt suficiente pentru a proteja economia şi populaţia de impactul schimbărilor climatice, prin urmare trebuie făcute în continuare eforturi pentru ca economia să devină mai puternică şi mai eficientă din punct de vedere energetic, prin promovarea utilizării de energie din surse regenerabile şi a tehnologiilor ecologice.

Capitolul 13

Adoptarea unor măsuri instituţionale

13.1 Construirea cadrului de acţiune adecvat

Secțiunea anterioară a prezentat aspectele ce necesită a fi soluționate, trecând de la Strategia de Adaptare la Planul de Acțiune. Numărul mare de instituții implicate în activitatea de guvernare trebuie coordonat, un rol ce îi revine MMAP, lucrând în mare parte prin intermediul CNSC. Centrele de cercetare care studiază SC colaborează ocazional cu MMAP și vor fi recunoscute ca Parteneri Climatici odată ce structura este creată. Aceste centre, dintre care unele colectează date iar altele le analizează, vor juca un rol important în crearea politicilor climatice, în special având în vedere că unele dintre ele vor prelua macro-modelele create de către Banca Mondială pentru România. Un plan de acțiune cu șanse de reușită asigură colectarea datelor în mod eficient și oportun și punerea acestora la dispoziția tuturor persoanelor interesate, într-o manieră cuprinzătoare. Organismele academice și alți analiști au de asemenea o sarcină importantă în interpretarea informațiilor privind schimbările climatice și efectele diferitelor politici în vederea adaptării la acestea.