Nicolae Dabija a fost primul din generaţia noastră care nu s-a temut să facă şi
altceva
decât ceea ce-i recunoştea o lume că ştie a face bine – poezie.
Ce se poate mai frumos decât poezia, ca expresie a libertăţii? Tânărul profesor de limbă şi
literatură română Mihai Ulmu îşi duce clasa de absolvenţi în imensa şi sublima lume
eminesciană, în care examenele de bacalaureat nu epuizează cunoaşterea acestui univers.
Unde mai pui că intervine.... eliberarea sovietică! Profesorul Mihai Ulmu îşi asumă fapta
temerară a discipolilor săi (care l-au repus pe Eminescu la locul lui, dând jos portretul lui Stalin,
cocoţat de eliberatori). Astfel ajunge aproape de Polul frigului...
La lecţia întreruptă de
eliberatori profesorul de română le-a dat o temă pentru acasă:
A fi
om în viaţă e o artă sau un destin? După treisprezece ani, ajuns în Poiana, de mână cu fructul
dragostei Mariei şi al lui, cu Mircea, îşi regăseşte clasa
căruntă, aşteptându-l cu tema de
acasă în tot felul îndeplinită...
Libertatea o are fiecare la îndemână, doar să nu se teamă de prea marele ei preţ. Pe un
fundal tragic cu viaţa la limită, autorul înalţă imne libertăţii şi dragostei, unicele repere de
devenire a omului după chipul şi asemănarea cu Domnul.
Dostları ilə paylaş: