Situația / importanța habitatului la nivel național și comunitar
9170
Pãduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
Fitocenoze răspândite în zona de câmpie - mai mult în Europa de Vest - și deal - mai în mult Europa centrală și de Est - din Europa centrală și Europa sud-estică. Limitele distribuției sale țin de la vestul Franței până în Ucraina și de la sudul Lituaniei până la câmpia râului Po din nordul Italiei. Se dezvoltă într-un climat continental și este una dintre cele mai frecvente tipuri de habitate împădurite din această regiune biogeographică. Răspândită pe toate dealurile peri- și intra- carpatice din sudul și estul țării, este una dintre cele mai frecvente asociații de păduri din ţară la altitudinile mai joase. Ocupă o suprafață de circa 45.000 ha, în special în sudul tării - 35.000 .
7230
Mlaştini alcaline
Acest tip de habitat de mlaştini eu-mezotrofe, se formează în apropierea izvoarelor şi a râurilor, sau datorită pânzei freatice ridicate în urma stagnării apelor din ploi. Apare, în regiuni colinare şi montane, între 460-1750 m, cu precipitaţii între 750-1100 mm. Acest tip de habitat are o distribuţie largă în Europa, poate fi regăsită în mai multe regiuni biogeografice. Altitudinea, regiunea biogeografică în care se află, respectiv trăsăturile apei, care asigură alimentarea mlaştinii contribuie la formarea unor staţiuni variate în privinţa compoziţiei de specii şi totuşi similare din punct de vedere fiziognomic. În ţara noastră este un habitat foarte rar, ce ocupă o suprafață de min. 630 - max. 1800 ha.
7210*
Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus şi specii de Caricion davallianae
Mlaştini oligo-mezotrofe sau mezotrofe, care se dezvoltă în regiunea de câmpie şi cea colinară, sau chiar şi submontană, pe soluri hidromorfe. Se caracterizează printr-un necesar de apă mai redusă, fiind acoperite la suprafaţă cu un strat de apă relativ subţire. Acest tip de habitat are o răspândire Atlantic-Mediteraneană şi Central-Europeană. În România este foarte rară. Cu răspândire sporadică, având doar câteva locaţii semnalate de literatura de specialitate, ocupând o suprafață de min. 10 – max. 100 ha.
Situația actuală a habitatelor de interes comunitar din aria protejată a fost determinată prin inventarieri efectuate pe teren în 2014. În urma inventarierilor, s-au obținut datele prezentate sintetic în tabelul de mai jos.
