În Cauza Y. Y. împotriva Turciei

D. Concluzie

28. Deși suntem de acord cu constatarea încălcării art. 8, apreciem că Curtea ar fi trebuit să abordeze chestiunea stabilirii dacă, în speță, ingerința în cauză urmărea un scop legitim care permite justificarea unei sterilități definitive și, după caz, să examineze mai detaliat problema stabilirii dacă cerința privind sterilitatea definitivă ca atare este compatibilă cu art. 8 din Convenție.

OPINIA CONCORDANTĂ A DOMNULUI JUDECĂTOR LEMMENS, LA CARE ADERĂ DOMNUL JUDECĂTOR KÛRIS

1. Sunt total de acord cu colegii mei, care au concluzionat că a existat o încălcare a art. 8 din Convenţie. Hotărârea subliniază, încă o dată, importanța dreptului la identitate sexuală, ca element al dreptului la respectarea vieții private a unei persoane transsexuale.

Aș dori totuși să precizez modul în care interpretez sfera de aplicare a hotărârii.

2. Reclamantul se plânge de aplicarea, în cazul său, a articolului 40 din Codul civil turc.

Această dispoziție conține două paragrafe (a se vedea punctul 26 din hotărâre). Primul paragraf privește schimbarea de sex, pe care o subordonează unei serii de condiții, printre care pierderea definitivă a capacității de procreare. Al doilea paragraf se referă la rectificarea registrului de stare civilă, ulterior unei schimbări de sex, adică recunoașterea juridică a noului sex. Procesul care conduce la recunoașterea noului sex cuprinde așadar două etape, intervenția unei instanțe fiind necesară în fiecare etapă: în primul rând, pentru autorizarea schimbării de sex (primul paragraf), ulterior pentru recunoașterea efectelor juridice ale schimbării de sex realizate efectiv (paragraful al doilea).

3. Prezenta hotărâre are ca obiect doar prima etapă. Aceasta examinează compatibilitatea Convenției cu cerința referitoare la pierderea definitivă a capacității de procreare, înțeleasă drept condiție prealabilă unei operații de schimbare de sex. Hotărârea apreciază că această condiție nu poate fi considerată „necesară” pentru atingerea scopurilor invocate de Guvern în acest context.

Aș dori să atrag atenția asupra declarației Curții, potrivit căreia „nu [vede] în ce fel ar fi putut reclamantul să îndeplinească cerința privind infertilitatea definitivă, cu excepția realizării unei operații de sterilizare, având în vedere că, din punct de vedere biologic, acesta are capacitatea de a procrea” (punctul 118). Pentru reclamant, era imposibil să îndeplinească această condiție. Remarc faptul că alte persoane ar fi putut să o îndeplinească. În fapt, persoanele de sex feminin care doresc să sufere o operație de conversie sexuală pot obține autorizația de a realiza o astfel de operație dacă nu mai sunt fertile sau nu au fost niciodată. Aparent, legiuitorul admite schimbarea de sex pentru această categorie de femei. În schimb, o femeie fertilă nu poate să renunțe la caracteristicile fizice ale unei femei, inclusiv la posibilitatea de procreare, în vederea unei conversii sexuale.

3. Hotărârea nu se pronunță asupra compatibilității cu Convenția a incapacității definitive de procreare, înțeleasă drept condiție prealabilă recunoașterii juridice a schimbării sexului, în special în cazul persoanelor care au suferit o operație de conversie sexuală.

Bineînțeles că există argumente pentru a considera că respectiva condiție menționată anterior ridică probleme și din acest punct de vedere. Mă refer la opinia concordantă a colegilor mei, Keller și Spano.

Cu toate acestea, apreciez că Curtea a luat o decizie corectă nepronunțându-se asupra condiției în litigiu în acest context mai general. Nu numai pentru că nu a fost sesizată cu această problemă, dar și pentru că dosarul nu conține suficiente elemente pentru a-i permite să se pronunțe în cunoștință de cauză. Motivele invocate de Guvern pentru a justifica subordonarea conversiei sexuale condiției privind incapacitatea definitivă de procreare (a se vedea în special scopurile legitime menționate la punctele 74-75 și 77 din hotărâre) nu sunt în mod necesar cele pe care le-ar putea invoca un stat pentru a justifica această cerință în calitate de condiție impusă pentru recunoașterea juridică a schimbării de sex.

Deși există o tendință clară în rândul statelor de a recunoaște din punct de vedere juridic noul sex al unei persoane transsexuale, fără să impună în prealabil condiția privind incapacitatea definitivă de procreare, sunt frapat de faptul că multe dintre ele prevăd în continuare în legislația lor o astfel de cerință (a se vedea punctul 43 din hotărâre). Sunt curios să aflu care sunt motivele pe care le-ar putea invoca acestea din urmă pentru a-și justifica sistemul. Nu știu dacă aceste motive sunt suficiente sau nu.

Tocmai din acest motiv consider că prezenta hotărâre nu poate fi interpretată ca excluzând definitiv cerința privind incapacitatea definitivă de procrerare din contextul conversiei sexuale. Va trebui să așteptăm o altă ocazie pentru ca această problemă să poată fi aprofundată de Curte.

1. În Turcia, cărțile de identitate ale femeilor au culoarea roz și cele ale bărbaților, culoarea albastră.

2. Mastectomie, mamoplastie, histerectomie și ovarectomie, orhiectomie, penectomie, vaginoplastie, faloplastie, precum și alte operații care nu sunt de natură genitală (feminizarea facială, chirurgia corzilor vocale, micșorarea mărului lui Adam, de exemplu).

3. Hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Izmir din 17 decembrie 2003 (E. 2002/979 și K. 2003/102) și hotărârea Curții de Casație din 18 iunie 2003 (E. 2003/7323 și K. 2003/906).

4. În ceea ce privește în special femeile de origine romă sau cu handicap, a se vedea Organizația Mondială a Sănătății, Eliminating forced, coercive and otherwise involuntary sterilization: an interagency statement (Eliminarea sterilizării forțate, coercitive sau involuntare: o declarație interinstituțională), OHCHR (Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului), UN Women (ONU Femei), UNAIDS (Programul Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA), UNDP (PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare), UNFPA (Fondul Națiunilor Unite pentru Populație), UNICEF (Fondul Națiunilor Unite pentru Copii) și WHO (OMS - Organizația Mondială a Sănătății), 2014, p. 4-7; Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Drepturile omului în cazul romilor și nomazilor din Europa, 2012; Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Recomandare privind anumite aspecte legislative și practice în ceea ce privește sterilizarea femeilor în Republica Slovacă, 2003; Manfred Nowak, Raport de activitate al Raportorului special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, 2008, A/63/175, pct. 60, și trimiterile citate._<0}

5. Comitetul pentru Drepturile Omului, Observații finale privind cel de-al șaptelea raport periodic al Ucrainei, adoptate la 23 iulie 2013, CCPR/C/UKR/CO/7, pct. 10: „Comitetul este (…) îngrijorat de informațiile care indică faptul că, în temeiul Ordonanței nr. 60 (februarie 2011) a Ministerului Sănătății, referitoare la «îmbunătățirea îngrijirilor medicale acordate persoanelor în privința cărora trebuie să se realizeze o schimbare de sex (conversie)», pentru ca genul lor să fie recunoscut, persoanele transgender trebuie să accepte să fie plasate într-o instituție de psihiatrie pentru o perioadă care poate ajunge până la patruzeci și cinci de zile și să sufere o operație corectivă, conform modalităților stabilite de comisia competentă.”

6. „Statul parte ar trebui, de asemenea, să modifice Ordonanța nr. 60 și alte legi și regulamente cu scopul: 1) de a înlocui plasarea obligatorie a persoanelor în privința cărora trebuie realizată o schimbare de sex (conversie sexuală) într-o instituție de psihiatrie pentru o perioadă care poate ajunge până la patruzeci și cinci de zile cu o altă măsură mai puțin intruzivă; 2) să ia măsuri astfel încât orice tratament medical să fie acordat în interesul persoanei în cauză și cu acordul acesteia, sau să fie limitat la acte medicale strict necesare și să fie conform dorințelor acestei persoane și adaptat nevoilor sale medicale speciale și situației sale; 3) să fie eliminată orice condiție abuzivă sau disproporționată, legată de recunoașterea juridică a unei schimbări de sex” (ibid.).

7. Juan E. Méndez, Raportul Raportorului special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, 2013, A/HRC/22/53, pct. 38, 78, 79; a se vedea și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, „Drepturile omului și identitatea de gen”, document tematic (2009), p. 19 și urm.

8. Organizația Mondială a Sanătății, Eliminating forced, coercive and otherwise involuntary sterilization: an interagency statement (Eliminarea sterilizării forțate, coercitive și involuntare: o declarație interinstituțională), OHCHR, UN Women, UNAIDS, UNDP, UNFPA, UNICEF și WHO, 2014.

9. Curtea Constituțională austriacă, B 1973/08-13, 3 decembrie 2009, pct. 3, p. 8-9.

10. Curtea Constituțională germană, 1 BvR 3295/07, 11 ianuarie 2011.

11. Curtea Constituțională germană, 1 BvR 3295/07, 11 ianuarie 2011, pct. 68.

12. Curtea Constituțională germană, 1 BvR 3295/07, 11 ianuarie 2011, pct. 69.

13. Kammarrätten i Stockholm, Avdelning 03 (Curtea Administrativă de Apel din Stockholm, Secția 03), nr. 1968-12, 12 decembrie 2012.

14. În plus, curtea de apel administrativă a constatat că legea era discriminatorie, având în vedere că aceasta avea ca obiect doar persoanele transsexuale.

15. Avizul juridic al Biroului Federal de Stare Civilă din 1 februarie 2012 privind transsexualismul, 1 februarie 2012, p. 8.

16. A se vedea trimiterile citate din L. Nixon, The Right to (Trans)Parent, 20 Wm. & Mary J. of Women & L. 73 (2013), p. 89.

17. A se vedea și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Divorțul și sterilizarea forțate: o realitate pentru numeroase persoane transgender, Registrul privind drepturile omului, 31 august 2010: „Aceste cerințe contravin în mod evident principiilor drepturilor omului și demnității umane, astfel cum s-a subliniat în hotărârile judecătorești pronunțate în Austria și Germania.” »