National Agency of Civil Servants

5.16Portugalia

Sistemul din serviciul public este complet separat de sistemul de stat. Acesta este un sistem cu 1 coloană de tip salariu final. Fondul de pensii al funcţionarului de stat este administrat de “Caixa Geral de Aposentações”, care este o instituţie independentă din punct de vedere administrativ şi financiar. Contribuţiile la acest fond vin de la funcţionarii publici, de la alte entităţi autonome şi de la bugetul de stat. Ministerul Finanţelor răspunde de “Caixa Geral de Aposentações”, care la rândul său, raportează Ministerului de Finanţe. Sistemul de pensii are bază sistemul de plată progresivă.
Vârsta minimă de pensionare în cadrul acestui sistem este de 60 ani. În această situaţie, participantul trebuie să fi încheiat cel puţin 36 ani de muncă. Dacă participantul se pensionează înainte de împlinirea vârstei de 60 ani, pensia acestuia se reduce cu 4.5% pe an. În cazul pensionării timpurii, şi dacă participantul a încheiat mai mult de 36 ani de serviciu, un an de reducere este creditat pentru fiecare trei ani suplimentari de muncă. Vârsta maximă de pensionare este 70 ani. Prevederea de pensionare timpurie, introdusă în anul 2004, a fost modificată şi depinde de numărul maxim de ani de muncă ce trebuie finalizat pentru calculul pensiei aferente perioadei de tranziţie până la atingerea celor 40 ani. Dacă participantul se pensionează înainte de împlinirea vârstei minime stabilite în perioada de tranziţie până la 65 ani, pensia sa se reduce cu 4.5% pe an. Dacă participantul a finalizat mai mulţi ani de muncă în perioada de tranziţie, în cazul pensionării timpurii, jumătate de an de reduceri este creditată cu fiecare an suplimentar de muncă. Modificarea vârstei normale de pensionare se face într-o manieră progresivă pe parcursul a 10 ani, crescând cu ½ an de vârstă în fiecare an calendaristic, astfel ca în anul 2015 să se ajungă la împlinirea vârstei normale de 65 ani în locul celei de 60 ani. La acea dată, încheierea celor 36 ani de muncă nu va mai fi obligatorie pentru a avea dreptul la o pensie. Singura pensionare corespunzătoare perioadei minime de afiliere – această perioadă se modifică de la 5 ani, în prezent, la numărul de ani care va intra în vigoare pentru sistemul general de asigurări sociale.
1/36 din pensie este adăugat în fiecare an la acest sistem de pensii. După 36 ani beneficiile de pensionare vor fi echivalente cu salariul final al membrului. Este imposibilă acordarea unei pensii mai mari decât salariul final al angajatului, adică pensia maximă corespunde salariului primit de funcţionarul de stat la data pensionării sale după deducerea contribuţiei la “Caixa Geral de Aposentações” (CGA). În cazul funcţionarilor de stat înscrişi la CGA după 1 septembrie 1993, pensia se calculează după formula de calcul aplicabilă regimului general de pensii, dar CGA mai răspunde şi de administrarea acestor pensii. În această situaţie, pensia finală rezultă dintr-o rată lunară de 0.02 – 0.023 din media remuneraţiilor câtorva ani până la atingerea limitei maxime de 40 ani. De la 1 ianuarie 2006, odată cu publicarea legii nr. 60/2005, din 29 decembrie 2005, a fost stabilit cadrul legal obligatoriu care reglementează sistemul general de asigurări sociale ale funcţionarilor de stat şi ale personalului contractual admis după data respectivă. CGA nu mai poate include membri noi iar regimul special al funcţionarilor publici va constitui un regim închis. Aşa cum am menţionat în rândurile anterioare, în anul 2004 posibilitatea de pensionare timpurie a fost creată, schimbând baza de calcul a pensiei, iar în 2006 a fost introdusă o altă modificare profundă a formulei de calcul cu scopul de a ajunge la formula de calcul folosită în regimul general al asigurărilor generale.
De la 1 ianuarie 2006, formula de calcul a pensiei membrilor CGA afiliaţi până la 31 august 1993 se va determina în funcţie de elementele următoare:
- prima parte – corespunzătoare duratei de muncă prestate până la 31 decembrie 2005 – se calculează cu ajutorul formulei de calcul aplicabile până la data respectivă;

- a doua parte – corespunzătoare duratei de muncă prestate după 1 ianuarie 2006 – se calculează conform normelor aplicabile sistemelor generale de asigurări generale aflate în vigoare.

Pensia este egală cu suma celor două părţi; calculul duratei de muncă aferente celor două părţi nu trebuie să rezide într-un număr de ani mai mare de limita maximă de 40 ani de serviciu.
Contribuţiile se ridică până la aproximativ 7.5% din salariu pentru pensia de vârstă înaintată şi pentru pensia de boală şi la 2.5% pentru pensia de urmaş. Pensiile se plătesc din sumele corespunzătoare contribuţiilor plătite de angajaţi şi angajatori şi din sumele alocate de la bugetul de stat. Contribuţiile au la bază salariul de 14 luni pe an. Aceasta ca urmare a faptului că pensiile se cuvin şi pentru bonusurile de zile libere şi perioadele de sărbători. De la 1 ianuarie 2006, contribuţia pe care serviciile şi entităţile din administraţia publică o plătesc la CGA în calitate de angajatori a fost modificată de la 10% la 13%.
În urma încheierii unei perioade minimă de muncă de 5 ani se impune reţinerea contribuţiei cuvenite de pensie. Indemnizaţia de pensionare poate fi combinată cu alte beneficii de pensionare provenite din alte sisteme de pensionare. Transferul dreptului la pensie este posibil numai în cazul funcţionarilor publici acoperiţi de Regulamentele pentru Personal ale oficialilor UE. În orice caz, desfăşurarea oricărei funcţii din orice serviciu al administraţiei public portugheze implică contribuţii la aceeaşi obligatorie “Caixa Geral de Aposentações” şi este acoperită de acelaşi regim legal (sistem de pensii). Indexarea pensiei se face în funcţie de creşterea salariilor.
În ceea ce priveşte fondurile voluntare ocupaţionale, există câţiva angajatori care sunt încă împovăraţi de sistemele vechi de pensii. Aceste planuri sunt extrem de generoase şi permit adesea 100% venit de înlocuire şi o oarecare formă de indexare garantată. Planurile ocupaţionale ale altor angajatori sunt concentrate pe acelaşi nivel de 80% din beneficii, ca asigurare socială, dar au la bază veniturile finale în schimbul celor finale medii. Câteva din planurile mai noi includ contribuţia fixă, dar majoritatea planurilor existente au la bază beneficiile fixe. În general, companiile oferă beneficii de pensionare tuturor angajaţilor permanenţi dar nivelul beneficiilor poate fi diferit pentru categorii diferite de angajaţi. Planurile suplimentare au fost integrate în mod tradiţional în asigurarea socială pe o bază directă de abatere. Oricum, posibilele reduceri ale valorii pensiilor de asigurare socială au condus la un trend clar concretizat într-un procent forfetar neintegrat bazat pe numărul de ani de muncă. Planul tipic ar oferi la pensionare oferă între 10% şi 20% din salariul final. Vârsta normală de pensionare respectă de regulă vârsta prevăzută de asigurarea socială (65 ani). Sunt acordate deseori majorări de pensii, cu toate că de cele mai multe ori, baza acordării lor este discreţionară. În ultimii ani, companiile au utilizat stimulente de contribuţii reduse de asigurări sociale pentru a permite câtorva angajaţi pensionarea timpurie. Oricum, această metodă devine din ce în ce mai puţin folosită. Dacă angajatul acceptă să se pensioneze înainte de vreme, va plăti contribuţii de asigurare socială reduse substanţial cu condiţia ca venitul să nu fie mai mare decât cel primit înainte de pensionare. Această opţiune este disponibilă o singură dată atunci când angajatul împlineşte vârsta de 55 ani. Din motive de impozitare, este imposibilă pensionarea timpurie prin planul de pensii. În astfel de situaţii, beneficiile de pensionare oferite de companie trebuie plătite în întregime şi amânate până la vârsta normală de pensionare. Se întâmplă foarte rar ca angajaţii să se pensioneze înainte de vreme. Ultimele modificări ale beneficiilor de asigurări sociale forţează multe companii să-şi revizuiască sistemele proprii de pensie, mai ales dacă acestea sunt integrate complet în sistemul de asigurări sociale (1, 10)