Încheiere şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10. 06. 2016

În plus, potrivit disp.art. 352 din Codul civil, cu denumirea marginală Răspunderea subsidiară pentru datoriile comune, în măsura în care obligaţiile comune nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor comune, soţii răspund solidar, cu bunurile proprii. 

În acest context, Curtea precizează că sumele de bani aflate într-un depozit bancar fac obiectul măsurii de indisponibilizare a sechestrului, și nu a popririi, deoarece clientul nu pierde în niciun caz dreptul de dispoziție asupra sumelor de bani existente într-un depozit bancar: dacă se acceptă ideea că banca devine proprietar, printr-o interpretare literală a definiției contractului de depozit cuprinsă în art. 2.103 C. civ., ar însemna că banca ar putea să „înstrăineze” banii aflați în contul unui client oricui ar dori fie cu titlu oneros, fie gratuit. Este util a se menționa în dispoziția de indisponibilizare a sumelor de bani aflate într-un cont bancar că fac obiectul măsurii de indisponibilizare atât sumele înscrise la credit, cât și dobânzile, în vederea garantării confiscării speciale conform art. 112 alin. (6) C. pen. În practică s-a constat că după sechestrarea unui cont de depozit, dobânzile curg în favoarea băncii, în lipsa oricărui temei legal.

După ce bunurile asupra cărora se dispune sechestrul au fost în mod prealabil identificate, se va avea în vedere prin prezenta:

1. necesitatea citării părților care pretind drepturi cu privire la bunurile supuse sechestrului, în vederea asigurării efective a dreptului echitabil, în vederea respectării dreptului la apărare, în lumina standardelor consacrate de jurisprudența CEDO în art.6 par.1.lat.civ., dar și a proporționalității ingerinței, în conformitate cu exigențele conținute în art.1 din Primul Protocol adițional;

2. luarea notării ipotecare și în mod corespunzător, emiterea unei adrese la Oficiul Național de Cadastru, pentru notarea interdicției de înstrăinare a bunurilor imobile în privința cărora s-a instituit măsura asigurătorie,

3. notificarea Depozitarului Central cu privire la luarea sechestrului în privința acțiunilor și părților sociale ale societăților în care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, ale soțiilor acestora, ale rudelor de gradul I și ale altor persoane în posesia cărora există bunuri cu privire la care există presupunerea rezonabilă că provin din faptele penale deduse judecății, cu evidențierea tuturor actelor de dispoziție efectuate asupra acestora care se vor identifica în cursul procedurii de îndeplinire a măsurii asigurătorii a sechestrului,

4. notificarea Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, în privința efectuării de mențiuni în privința sechestrului dispus asupra bunurilor mobile indisponibilizate conform proceselor-verbale de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și, totodată,

5. emiterea unor adrese la organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.

Investigația financiară pentru identificarea produsului infracțiunii va viza cel puțin persoanele menționate în cuprinsul dispozițiilor art. 3 alin. (4) și (5) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, respectiv: a) soțul/soția; b) copiii și soții/soțiile acestora; c) părinții.; d) orice persoană fizică ce se dovedește a fi beneficiarul real al unei persoane juridice sau al unei entități juridice împreună cu oricare dintre persoanele prevăzute anterior sau având orice altă relație privilegiată de afaceri cu o astfel de persoană, precum și e) orice persoană fizică ce este singurul beneficiar real al unei persoane juridice sau al unei entități juridice cunoscute ca fiind înființată în beneficiul uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2) al art. 3 din Legea nr. 656/2002.

Totodată, corolar al Notei interpretative a Recomandării nr.30 FATF, organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse prin prezenta ar trebui să alcătuiască un raport în vederea facilitării înțelegerii a fluxurilor financiare, a destinației produsului infracțiunii, dar și a legăturilor care există între entitățile și persoanele implicate în mecanismul infracțional.

Conchizând, pentru completarea urmăririi penale, cu menţiunea că exigenţele cuprinse în prezenta încheiere se impun a fi avute în mod obligatoriu de către organele de urmărire penală, Curtea, în baza art.341 alin.6 lit.b C.pr.pen., va admite plângerea împotriva ordonanţei nr.680/P/2015 din 27.01.2016 şi va trimite cauza Direcţiei Naţionale Anticorupţie în vederea completării urmăririi penale.

În baza art.267 C.pen, va sesiza organul de urmărire penală în privinţa efectuării unor verificări privind potenţialele infracţiuni de spălare a banilor prev. de art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 de către Banca [...] SA, cu sediul [...], cod [...], înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. [...], CUI [...], constând în dobândirea imobilelor active situate în satul T, comuna S, judeţul I compus din 15 loturi de teren adiacente cu o suprafaţă totală de 59.679 m.p, conform procesului verbal de licitaţie publică nr.1870/23.05.2014 şi respectiv a activului SM, situat în Poiana Braşov, judeţul Braşov, compus din 171 apartamente, 176 locuri de parcare, 2 spaţii comerciale, clădire multifuncţională - Restaurant, Club, Spa & Fitness), drumuri de acces, spaţii verzi şi teren excedentar în suprafaţă de 206.500 m.p şi bunuri mobile care deservesc activul, conform procesului verbal de licitaţie nr.1873/23.05.2016, a transferurilor bancare menţionate în facturile nr.20140010/13.06.2014 şi nr.20140009/13.06.2014 şi nr. 20140008/13.06.2014.

Copie a prezentei precum şi a dosarului de instanţă nr.2428/2/2016 se va înainta şi parchetului competent, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- DIICOT-, în conformitate cu prevederile art.12 alin. 1 lit. d din Legea nr.508/2004 pentru a fi ataşate la dosarul înregistrat pe rolul acestei instituţii, ca urmare a soluţiei de declinare cuprinse în ordonanţa din 27.01.2016 din dosarul nr.680/P/2015 al DNA-Secţia de Combatere a Corupţiei.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

În baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen. admite plângerea împotriva ordonanţei nr.680/P/2015 din 27.01.2016 şi trimite cauza Direcţiei Naţionale Anticorupţie în vederea completării urmăririi penale.

În baza art. 267 C.pen, sesizează organul de urmărire penală în privinţa efectuării unor verificări privind potenţialele infracţiuni de spălare a banilor prev. de art.29 alin.1 lit.c din Legea nr.656/2002 de către Banca [...] SA, [...]Bucureşti, cod [...], înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. [...], constând în dobândirea imobilelor active situate în satul T., comuna S., judeţul Ilfov compus din 15 loturi de teren adiacente cu o suprafaţă totală de 59.679 m.p, conform procesului verbal de licitaţie publică nr. 1870/23.05.2014 şi respectiv a activului SM, situat în Poiana Braşov, judeţul Braşov, compus din 171 apartamente, 176 locuri de parcare, 2 spaţii comerciale, clădire multifuncţională - Restaurant, Club, Spa & Fitness), drumuri de acces, spaţii verzi şi teren excedentar în suprafaţă de 206.500 m.p şi bunuri mobile care deservesc activul, conform procesului verbal de licitaţie nr.1873/23.05.2016, a transferurilor bancare menţionate în facturile nr.20140010/13.06.2014 şi nr.20140009/13.06.2014 şi nr. 20140008/13.06.2014.

Copie a prezentei precum şi a dosarului de instanţă nr. 2428/2/2016 se va înainta şi parchetului competent, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaţie şi Justiţie- DIICOT-, în conformitate cu prevederile art.12 alin. 1 lit. d din Legea nr.508/2004 pentru a fi ataşate la dosarul înregistrat pe rolul acestei instituţii, ca urmare a soluţiei de declinare cuprinse în ordonanţa din 27.01.2016 din dosarul nr.680/P/2015 al DNA-Secţia de Combatere a Corupţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.06.2016

Judecător de cameră preliminară, Grefier,

C B Ș E

Red.jud.B.C.

1^ A se vedea, pe larg, C. Bogdan., Tipologii de spălare a banilor si de fi nanţare a terorismului prin intermediul sectorului imobiliar, Curierul Fiscal nr.9/2008, p.29-37

2^ Financial Intelligence Unit; pentru o definiţie a FIU-ului, a se consulta si website-ul GrupuluiEgmont http://www.egmontgroup.org la adresa http://www.egmontgroup.org/fi les/library_egmont_docs/egmont_fi nal_interpretive.pdf. A se vedea si Raportul Comisiei Comunităilor Europene privind punerea in aplicare a Deciziei Consiliului din 17 octombrie 2000 privind acordurile de cooperare intre unităile de informaii fi nanciare ale statelor membre in ceea ce priveste schimbul de informaii (2000/642/JAI) adoptat la Bruxelles, la 20 decembrie 2007.

3^ C. Bogdan, Tipologii de spălare a banilor si de fi nanţare a terorismului prin intermediul sectorului imobiliar, Curierul Fiscal nr.9/2008, p.34

4^ FATF, Money Laundering & Terrorist Financing Throrgh the Real Estate Sector, publicat pe site-ul www.fatf.gaf .org pe 29 iunie 2007, p. 21. Pentru explicaţii suplimentare, a se vedea C. Bogdan., Tipologii de spălare a banilor si de fi nanţare a terorismului prin intermediul sectorului imobiliar, Curierul Fiscal nr.9/2008, p.34

5^ FATF, Money Laundering & Terrorist Financing Throrgh the Real Estate Sector, publicat pe site-ul www.fatf.gafi .org pe 29 iunie 2007, p. 21. Pentru explicaţii suplimentare, a se vedea C. Bogdan., Tipologii de spălare a banilor si de fi nanţare a terorismului prin intermediul sectorului imobiliar, Curierul Fiscal nr.9/2008, p.34

6^ FATF, Money Laundering & Terrorist Financing Throrgh the Real Estate Sector, publicat pe site-ul www.fatf.gafi .org pe 29 iunie 2007, p. 21. Pentru explicaţii suplimentare, a se vedea C. Bogdan., p.35

7^ FATF, Money Laundering & Terrorist Financing Throrgh the Real Estate Sector, publicat pe site-ul www.fatf.gafi .org pe 29 iunie 2007, p. 21. Pentru explicaţii suplimentare, a se vedea C. Bogdan., p.34.

8^ General Directorate for Justice, Freedom and Security: EU Putting a Stranglehold on Dirty Money, publicat pe website-ul http//ec. europa.eu/justice-home/fsj/crime/laundering/fsj-crime-laundering-en.htm.

9^ Andrea M Grilli, Preventing Billions From Being Washed Offshore: A Growing Approach to Stopping International Drug Trafficking, citat de David Samuel – Strausz Vernon, A Partership With Evil: Money Laundering, Terrorist Financing and the Use of Canadian Financial Institution in the Banking & Finance Law Review: Scarborough 2004/2005, vol. 20, ps. 3, p. 89-136, document URL: http://proquest.umi.com/pqdweb.

10^ A se vedea art. 9² din Legea nr. 656/2002; potrivit art. 413 din O.U.G. nr. 99/2006 „Deschiderea de conturi bancare sub nume fictive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.” În doctrină, se aprecia că atunci când banii provin din infracţiuni se reţine numai infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, infracţiune care în opinia unor autori absoarbe infracţiunea menţionată – a se vedea, în acest, Valerică Dabu, Remus Borza, Infracţiunea de spălare a banilor în lumina noilor acte normative în materie (I), publicată în R.D.P., nr. 4/2007, p. 45; în opinia noastră, avem de-a face cu un concurs de infracţiuni cu conexitate etiologică.(a se vedea C. Bogdan, Spălarea banilor. Aspecte teoretice și de practică judiciară, Universul Juridic, p.310)

11^ A se vedea, exempli gratia, Financial Action Task Force, Money Laundering and Terrorist Financing Typologies 2004-2005, Paris 2005, publicate pe site-ul www.fatf-gafi.org.

12^ Stuart Ross, Michelle Hannan, Money Laundering Regulation and Risk-Based Decision-Making, publicat în Journal of Money Laundering Control, London, 2007, vol. 10, Iss. 1, p. 106-115, consultat în baza de date proquest.

13^ S. Stewart, Coping whit the FSA’s risk based approach, publicat în Journal of Financial Regulation and Compliance, vol. 13, no. 1/2005, p. 43-47, citat de Stuart Ross, Michelle Hannan, Money Laundering Regulation and Risk-Based Decision-Making, publicat în Journal of Money Laundering Control, London, 2007, vol. 10, Iss. 1, p. 106-115, consultat în baza de date proquest.

14^ Mark Pieth, Gemma Aiolfi, Anti-Money Laundering: Levelling the Playing Field, Basel Institute of Governance, Basel, 2003, p. 15.

15^ Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, „Raport privind activitatea desfăşurată în anul 2007”, p. 14.

16^ Prin Decizia nr. 1.089 din 14 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 786/2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit. j) din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituţională a arătat că scopul Legii nr. 656/2002 este acela de a institui măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea finanţării actelor de terorism. În vederea realizării acestui scop, legiuitorul a stabilit unele obligaţii în sarcina asociaţiilor şi fundaţiilor, ceea ce nu constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate, ci are ca finalitate protejarea unui interes general. Astfel, nu se poate susţine că obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea legii, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi obligaţia de a stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor, ar fi incompatibilă cu scopurile şi obiectivele unei fundaţii, persoană juridică fără scop patrimonial. Prin urmare, nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispoziţiile de lege criticate, deoarece nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională pretins a fi încălcată.

17^ Conform art. 16 alin.2 din lege, Oficiul poate organiza seminarii de instruire în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism. Oficiul şi autorităţile de supraveghere pot participa la programele speciale de instruire a reprezentanţilor persoanelor prevăzute la art. 8.

18^ Dacă în urma analizării şi prelucrării informaţiilor primite de Oficiu nu se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor, Oficiul păstrează informaţiile în evidenţă. Dacă informaţiile prevăzute la alin. (2) nu sunt completate timp de 10 ani, ele se clasează în cadrul Oficiului. După primirea sesizărilor, Parchetul de pe lângă de Î.C.C.J. poate solicita motivat Oficiului completarea acestora, dacă apreciază că informaţiile sunt insuficiente. Oficiul are obligaţia de a pune la dispoziţie Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. sau altor structuri din cadrul Ministerului Public, la solicitarea acestora, datele şi informaţiile pe care le-a obţinut potrivit dispoziţiilor prezentei legi. Aceste instituţii vor comunica trimestrial, la cererea Oficiului, stadiul de rezolvare a sesizărilor transmise. Potrivit art. 7 din Legea nr. 656/2002 transmiterea cu bună-credinţă de informaţii, în conformitate cu prevederile art. 3-5, de către persoanele prevăzute la art. 8 sau de către persoanele desemnate potrivit art. 14 alin. (1) nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora. Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 656/2002 persoanele desemnate conform alin. (1) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi. Conform art. 15 din Legea nr. 656/2002 persoanele desemnate conform art. 14 alin. (1) şi persoanele prevăzute la art. 8 vor întocmi pentru fiecare tranzacţie suspectă un raport scris, în forma stabilită de Oficiu, care va fi transmis imediat acestuia.

19^ Întrucât nerespectarea acestor obligaţii întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de disp. art. 24 din Lege nr. 656/2002, am oferit explicaţii suplimentare în secţiunea corespunzătoare din Capitolul 3 al lucrării.

20^ Jean Michel Poughon, „Ethique et finance: oxymoron ou ambiguïté », dans l’ouvrage „ Finance et ethique”, sous la direction de Chantal Cutajar, Jerome Lassere Capdeville et Michel Stork, ed. Lamy, Wolters Kluver, France, 2015, p.25.

.

21^ A se vedea par. (19) al Preambulului Directivei 2005/60/CE Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului publicată în Jurnalul Oficial nr. L 309 din data de 25.11.2005, p. 15-36.

22^ CEDO, cauza Michaud c. Franţei, hot din 8 decembrie 2012: În fapt, în iulie 2007, Consiliul Național al Barourilor a luat decizia de a adopta un regulament profesional destinat, în special, asigurării punerii în aplicare a obligațiilor inerente profesiei de avocat, în cadrul luptei împotriva spălării banilor, în conformitate cu Directiva europeană 2005/60/CE. Prin urmare, avocații sunt obligați, în anumite circumstanțe, să declare la unitatea națională de informații financiare (Tracfin), sumele de bani ale clienților lor, în legătură cu care bănuiesc că provin dintr-o activitate infracţională precum spălarea banilor. În octombrie 2007, reclamantul, avocat, a sesizat Consiliul de Stat, cu scopul de a anula această decizie. La 23 iulie 2010, recursul său a fost respins. Curtea a decis că două elemente sunt decisive în evaluarea proporționalității ingerinței litigioase: A. Avocații nu sunt supuși obligației de a raporta operaţiunile suspecte decât în două cazuri: 1.atunci când, în cadrul activității lor profesionale, 1. ei participă în numele sau în contul clientului lor la tranzacții financiare sau imobiliare sau acționează în calitate de fidejusor. 2. asistă clientul la pregătirea sau la executarea tranzacțiilor privind șase tipuri de operațiuni definite B. Nu este sesizat direct UIF-UL, sesizarea este făcută de către Decanul BAROULUI

23^ Prin beneficiar real se înțelege orice persoană fizică ce deține sau controlează în cele din urmă clientul și/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacție sau o operațiune. Astfel că noțiunea de „beneficiar real” va include cel puțin: a) în cazul societăților comerciale: persoana sau persoanele fizice care dețin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică prin deținerea, în mod direct sau indirect, a pachetului integral de acțiuni ori a unui număr de acțiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul, inclusiv acțiuni la purtător, persoana juridică deținută sau controlată nefiind o societate comercială ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată și care este supusă unor cerințe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislația comunitară ori cu standarde fixate la nivel internațional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit în cazul deținerii a cel puțin 25% din acțiuni plus o acțiune; persoana sau persoanele fizice care exercită în alt mod controlul asupra organelor de administrare sau de conducere ale unei persoane juridice; b) în cazul persoanelor juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau al altor entități ori construcții juridice care administrează și distribuie fonduri: persoana fizică beneficiară a cel puțin 25% din bunurile unei persoane juridice sau ale unei entități ori construcții juridice, în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificați; grupul de persoane în al căror interes principal se constituie ori funcționează o persoană juridică sau o entitate ori construcție juridică, în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de persoana juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate; persoana sau persoanele fizice care exercită controlul asupra a cel puțin 25% din bunurile unei persoane juridice sau ale unei entități ori construcții juridice.

24^ Potrivit dispozițiilor art. 343 C. civ., cu denumirea marginală „Dovada bunurilor soților”, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. Dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.