Încheiere şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10. 06. 2016

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. 2428/2/2016

(1234/2016)
ÎNCHEIERE

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10.06.2016

Curtea constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: C B

GREFIER : Ş E

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, a fost reprezentat de procuror S M.

Pe rol soluţionarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta IRS SRL împotriva ordonanțelor din data de 27.01.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, emisă în dosarul nr. 680/P/2015 şi a celei din 16.03.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, emisă în dosarul nr. 71/II-2/2016.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu a răspuns intimatul TCC personal şi asistat de apărător ales cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, lipsind petenta IRS SRL, reprezentată de apărător ales, avocat DC cu împuternicire avocaţială nr. 2730002/15.04.2016, aflată la dosar, intimatul BR, reprezentat de către avocat IP, în baza împuternicirii avocaţiale nr. 034252/2016 aflată la dosarul cauzei, intimatul MLA reprezentat de apărător ales, av. ȚA cu împuternicire avocaţială nr. 2253047/19.04.2016 aflată la dosar şi intimata BI.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Judecătorul de cameră preliminară ia act de împrejurarea faptului că nu a fost ataşat dosarul de insolvenţă Secţia a VII-a civilă din cadrul Tribunalului Bucureşti, nedându-se curs solicitării instanţei cu relevanță probatorie pentru obiectul procesual al cauzei, respectiv plângere împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 341 Cpp.

Judecătorul de cameră preliminară pune în discuţie necesitatea revenirii asupra dispoziţiei de înaintare a prezentului dosar, cu menţiunea că în cazul în care se va admite plângerea, instanţa ar avea posibilitatea prin considerentele deciziei pronunţate să traseze procurorului indicaţiile necesare în vederea clarificării cadrului procesual, inclusiv sub aspectul suplimentării probatorului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu amânarea cauzei şi solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că obiectul cauzei este în exclusivitate abuzul în serviciu, excepţia de neconstituţionalitate pe abuz în serviciu cu care este sesizată Curtea Constituţională fiind în curs de soluționare.

Judecătorul de cameră preliminară având în vedere că în prezenta cauză nu are posibilitatea să cenzureze încadrarea juridică, va respinge ca nefondată cererea de amânare a cauzei formulate de reprezentantul Ministerului Public.

Apărătorul ales al petentei IRS SRL, având cuvântul, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri legate de împuternicirile avocaţiale şi înscrisuri constând în acţiunea în despăgubiri formulată de către lichidator.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Judecătorul de cameră preliminară ia act de depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei, apreciindu-le relevante pentru soluționarea cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, judecătorul de cameră preliminară constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea plângerii.

Apărătorul ales al petentei IRS SRL, având cuvântul, solicită admiterea plângerii împotriva celor două ordonanţe justificat de împrejurarea că practicianul în insolvenţă, funcţionar public care trebuie să-și îndeplinească atribuţiile conform dispoziţiilor Legii insolvenţei şi conform dispoziţiilor OUG 86/2006, care reglementează modul în care îşi desfăşoară activitatea practicienii în insolvenţă, nu a respectat aceste dispoziții legale.

Arată că la data de 08.11.2013 administratorul judiciar a publicat raportul privind cauzele care au condus la insolvenţa debitoarei INR, menţionându-se la pagina 75 a buletinului de insolvenţă faptul că s-a pornit la evaluarea activelor debitoarei de către un evaluator propus de către BANCA [...], la un moment în care nu era constituit nici comitetul creditorilor, numirea evaluatorului făcându-se contrar dispoziţiilor art. 23, în care se precizează că evaluatorul trebuie stabilit de către comitetul creditorilor.

Mai arată că în adunarea creditorilor din data de 11.11.2013, urmare a opoziţiei băncii, nu se constituie comitetul creditorilor, iar ulterior, la data de 20.01.2014, se publică completarea raportului şi se propune intrarea în faliment, menţionându-se că evaluarea activelor a fost îndeplinită.

De asemenea, arată că în şedinţa din data de 30.04.2014, se adoptă regulamentele de licitaţie, iar la data de 23.05.2014, încheindu-se procesele verbale de licitaţie pentru cele două categorii mari de active ale debitoarei şi în procesul verbal de licitaţie se menţionează că sumele rezultate din vânzare sunt prevăzute a fi plătite în contul de lichidare.

În continuare arată că la data de 19.06.2014, reprezentantul lichidatorului, intimatul ML încheie contractul de cont ESCROW cu Banca [..], în care menţionează că sumele din procesele verbale de licitaţie vor fi virate în contul ESCROW, încheindu-se de asemenea la această dată şi contractele de vânzare care menţionează faptul că sumele care trebuie virate de către adjudecatar, vor fi virate tot în contul ESCROW.

Precizează că au fost contestate procesele-verbale de licitaţie, contractul de vânzare, iar prin hotărârile judecătorului sindic şi ale Curţii de Apel se constată că aceste acte au fost încheiate în mod legal, însă nu s-au luat în considerare motivele privitoare la nerespectarea regulamentului de licitaţie şi nerespectarea procesului verbal de licitaţie la încheierea contractului de vânzare, luându-se în discuţie numai faptul că încheierea unui cont ESCROW nu aduce prejudicii şi se poate încheia în cadrul procedurii de insolvenţă, însă această derogare contravine regulamentului de licitaţie adoptat de către creditori.

Mai arată că prin hotărârea adunării creditorilor din data de 11.05.2016, Banca [..] a aprobat plata unui onorariu al lichidatorului judiciar, onorariu care depăşeşte cu mult onorariul aprobat de către judecătorul sindic, în 2014, luând în considerare faptul că acel onorariu se limita la suma de 1 200 000 cu TVA inclus.

Continuă prin a arăta că prin încheierea din 06.06.2006, instanţa a pus în vedere să depună corespondenţa dintre Banca [...] şi EI SPRL cu privire la derularea procedurii insolvenţei, însă prin înscrisurile depuse nu se regăseşte adresa Banca [...] prin care solicită lichidatorului evaluarea activelor de către evaluatorul pe care şi-l dorea.

De asemenea, la dosarul cauzei nu există dovezi cu privire la plata onorariul evaluatorului, rapoartele de evaluare ale evaluatorului propus de Banca [...] fiind aprobate prin adunarea creditorilor, fiind astfel discutabil modul în care au fost stabiliţi aceşti evaluatori.

Totodată solicită să se aibă în vedere că acţiunea de despăgubiri promovată de către lichidatorul judiciar în numele debitoarei, pentru obligarea la plata unor despăgubiri ca urmare a acţiunilor promovate, au avut în vedere despăgubirea cuantificată ca fiind dobânda legală la preţul de vânzare al activelor.

Or, în condiţiile în care preţul de vânzare al activelor s-a plătit instantaneu, prin adjudecarea în contul creanţei de către creditorul adjudecatar, această dobândă legală, pretinsă în numele debitoarei şi admisă de judecătorul silvic, nu face decât să demonstreze un concurs ocult de împrejurări cu privire la modul în care se derulează procedura insolvenţei în prezentul dosar şi modul în care IRS SRL este penalizată.

Faţă de această împrejurare de fapt, solicită să se aibă în vedere încălcarea prevederilor obligaţiei lichidatorului de a încheia contractul de vânzare, în conformitate cu art. 120 al. 2 din Legea nr.85/2006, conform procesului-verbal de licitaţie și faptul de a încheia un cont ESCROW, fără a avea aprobarea adunării creditorilor, cu toate că aceasta era necesară.

Cu privire la lipsa dovezilor privind plata onorariului evaluatorului, apreciază că se naşte suspiciunea cu privire la modul în care au fost efectuate aceste evaluări, mai ales că aceste evaluări au fost efectuate de către un evaluator propus de creditor încă de la începutul procedurii insolvenţei, respectiv 31.10.2013.

În concluzie, solicită admiterea plângerii şi dispunerea trimiterii cauzei la parchet în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale.

Apărătorul ales al intimatului BR, având cuvântul, critică concluziile apărătorului ales al IRS SRL, apreciind reaua sa voinţa cu privire la abuzurile procesuale.

Arată că la data de 15.05.2014, se realizează o cesiune a creanţei de 4 532 165 lei de către Biroul Executorului Judecătoresc GCcătre IRS SRL, suma acestei cesiuni fiind de 5000 lei, urmărind falimentarea firmei respective.

Prezintă faptul că după efectuarea respectivei cesiuni, IRS SRL încearcă, în două rânduri la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti să obţină executarea silită a Banca [...], acţiunile respective fiind însă respinse.

Mai arată că la data de 25.07.2014 la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti se admite cererea de executare silită a Banca [...], însă rezultă că biroul executorului judecătoresc nu a desfăşurat niciun fel de activitate care să-i permită să solicite respectiva sumă, la data de 27.07.2015, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă a desfiinţat sentinţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, dispunând întoarcerea executării silite.

Totodată arată că la data de 29.07.2015, IRS SRL efectuează un denunţ la DNA, prin care reclamă EI SPRL şi reprezentanţii băncii pentru o serie de infracţiuni, respectiv infracţiunea de grup infracţional organizat, infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, infracţiunea de gestiune frauduloasă, infracţiunea de abuz în serviciu, in fracţiunea de evaziune fiscală, însă petenta IRS SRL, în denunţul efectuat, precizează că aceste fapte s-ar fi comis în cursul anului 2014.

Faţă de această împrejurare, DNA a analizat denunţul respectiv şi a constatat că nu sunt întrunite elementele niciunei fapte prevăzute de legea penală, apreciind că denunţul a fost efectuată în vederea păstrării sumei de 1 000 000 euro.

Arată că plângerea este înregistrată la Curtea de Apel, la data de 07.04.2016, în condiţiile în care, cu o lună în urmă, această societate comercială îşi mutase sediul în Iaşi, considerând că este vorba de o inducere în eroare a organelor de urmărire penală.

În ceea ce priveşte soluţia dată de DNA, apreciază că plângerea vizează un sigur aspect, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu pentru care DNA a fost învestită să efectueze cercetări, care s-ar rezuma la două aspecte, propunerea de intrare în faliment a INR şi nu reorganizarea judiciară ar fi echivalentul infracţiunii de abuz în serviciu şi crearea unui cont ESCROW prin care ar fi fost prejudiciată masa credală.

Mai arată că intrarea în faliment s-a efectuat în concordanţă cu dispoziţiile Legii insolvenţei în vigoare la acel moment, respectiv Legea 85/2006, EI încercând să pună pe profit această societate, însă au fost înregistrate pierderi foarte mari, scopul administratorului judiciar în procedura insolvenţei fiind de a maximiza averea debitoarei pentru a satisface creanţele existente, însă acest element esenţial este evidenţiat de numitul M, reprezentantul respectivei firme, care recunoaşte în declaraţia dată la DNA la data de 27.01.2016, că scopul administratorului judiciar în procedura insolvenţei este de a maximiza averea debitoarei pentru îndestularea masei credale.

La interpelarea instanţei, precizează că procedura de insolvenţă s-a derulat în favoarea numitului ABG, dar și în favoarea creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe depus la dosarul de urmărire penală.

Apărătorul ales al intimatului BR, având cuvântul, arată că intrarea în faliment a fost legală, având în vedere voturile care au fost date şi care au însumat 99, 5458 % creditori, întreaga activitate a reprezentanţilor EI SPRL a fost legală în ceea ce priveşte falimentul şi cu privire la crearea contului ESCROW, solicitând să se aibă în vedere că există înregistrat dosarul nr. 28062/3/2013/a6 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă împotriva numiţilor AR, BA şi CC, pentru a fi obligaţi la plata sumei de 72 973 676 lei.

Faţă de deschiderea contului ESCROW, apreciază că atât reprezentantul Ministerului Public a explicat scopul în care a fost deschis acest cont, cât şi detalierea acestui cont cu privire la legalitate de către Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia civilă nr. 2095/15.12.2015.

Solicită respingerea plângerea împotriva ordonanţei 680/P/2015 ca nefondată şi ca inadmisibilă plângerea împotriva rezoluţiei procurorului ierarhic care a respins plângerea.

Apărătorul ales al intimatului MLA, având cuvântul, solicită respingerea plângerii, apreciind că nu este vorba despre un abuz în serviciu al practicianului în insolvenţă, abuzul aparţinând petentei IRS SRL.

Consideră că s-a încercat să se contureze o imagine falsă asupra procedurii de insolvenţă, fără a se arata interesele administratorului judiciar în reorganizare ori în faliment, singurul interes fiind acela de a maximiza averea debitorului pentru a îndestula creditorii.

Arată că nu există nicio normă încălcată şi niciun prejudiciu ori interes legitim pe care EI SPRL să-l fi vătămat, atribuţia administratorului judiciar constând în a verifica modalitatea în care să fie acoperit pasivul, fiind în slujba creditorilor.

Ca urmare a evaluării bunurilor debitoarei, s-a ajuns la concluzia că valoarea totală este de 250 000 000 lei, iar creanţa băncii era în cuantum de 380 000 000 lei, fiind o creanţă garantată.

Arată că s-a încercat reorganizarea în speranţa de restructurare a debitoarei, administratorul judiciar fiind obligat, în termen de 40 de zile de la data deschiderii procedurii, să comunice dacă debitoarea are şanse de organizare sau face propunere de faliment, conform dispoziţiilor legii 85/2006.

Precizează că EI SPRL a încercat reorganizarea, pentru a evita vânzarea forţată în cadrul procedurii falimentului la un preţ mult mai mic. În ianuarie 2014, arată că devenise evident că nu era nicio şansă privind reorganizarea, complexul respectiv, care se afla la 2 kilometri de Poiana Braşov, cu toate că fusese promovat, prezenta un grad de ocupare de doar 20%.

Ca urmare a acestei împrejurări, administratorul judiciar a formulat cerere de trecere la faliment, întrucât se aduceau pierderi continue debitoarei şi implicit creditorilor.

Totodată arată că nu există nicio dispoziţie în Legea 85/2006 care să interzică crearea unui cont ESCROW în insolvenţă, acest cont prevăzând un mecanism mult mai bun de protecţie a tuturor părţilor implicate, decât un cont unic de insolvenţă.

În continuare invocă conduita procesuală abuzivă a petentului IRS SRL, apreciind că încă o dată că procedura falimentului a fost legal efectuată, în respectiva procedură apărătorii aleşi fiind plătiţi din fondurile EI SRPL, iar nu din contul ESCROW.

Celălalt apărătorul ales al intimatului MLA, având cuvântul, arată că evaluatorul propus de Banca [...] a fost plătit, existând planuri de distribuţie, existând acte depuse la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al intimatului TCC, având cuvântul, arată că întreaga activitate a acestuia s-a făcut în calitatea pe care o avea în momentul respectiv, de angajat al Banca [...], în baza unor procuri notariale speciale, prin care era împuternicit special pentru aceste proceduri.

Faţă de contul ESCROW, solicită să se observe că nu există dispoziţii legale care să interzică încheierea unui astfel de cont, petenta IRS SRL nefăcând nicio indicare în ce ar consta un eventual prejudiciu, având în vedere că pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, trebuie să existe o formă de prejudiciu.

Arată că nu s-a virat în contul ESCROW vreun preţ echivalent al bunului, întrucât Banca [...] a adjudecat în contul creanţei, echivalent procedurii dării în plată, iar având în vedere că potrivit dispoziţiilor legale, trebuiau plătita anumite taxe, arată că sumele respective nu ar fi servit la satisfacerea creditorilor şi astfel nu a existat o posibilitate care să conducă la o vătămare a intereselor creditorilor.

Totodată arată că toate actele efectuate în cadrul dosarului de insolvenţă, sunt supuse verificărilor şi cenzurii, atât a unui judecător sindic, cât şi a instanţelor de control judiciar.

În concluzie solicită respingerea plângerii petentei IRS SRL împotriva ordonanţei procurorului de caz ca fiind neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte ordonanţa procurorului ierarhic superior, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Intimatul TCC, având cuvântul, arată că este de acord cu cele spuse de apărătorul său ales.

La interpelarea judecătorului de cameră preliminară care pune în discuție efectuarea unor anumite plăţi disimulate prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între vânzătorul INR MRE SRL și cumpărătorul Banca [...] conform facturii nr 20140010/13.06.2014, aflate la fila 84vol.1. dup, plăţi reprezentând onorariul de succes al lichidatorului judiciar al EI SPRL, aprobat de adunarea creditorilor din data de 24.01.2014, confirmat prin sentinţa civilă nr. 994 a Tribunalului Bucureşti Secţia VII Civilă, pentru suma de 7 949 530 lei, Banca [...] urmând să deducă TVA-UL în cuantum de 1907884, 80 lei, atestat prin factura nr20140010/13.06.2014., a diferenței de plată investiției necesare readucerii în standard a Complexului SM în scopul administrării acestuia conform procesului-verbal de licitație nr.1873/23.05.2014, în valoare totală de 1.992.998, 31 lei, Banca [...] urmând să deducă TVA-UL în cuantum de 478.319, 59 lei, dar și a comisionului datorat UNPIR în cuantum de 39 859, 97 lei, prestații care nu fac în mod firesc obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, intimatul TCC, având cuvântul, arată că din data de 25.08.2014 nu mai este angajat Banca [...], neavând astfel acces la astfel de informaţii cu privire la respectivul transfer.

La interpelarea judecătorului de cameră preliminară care pune în discuție aspectul că prin notificarea nr. 2198/12.06.2014 adresată de către EI SPRL instituției de credit Banca [...] pentru ca sumele menţionate în respectiva notificare să fie plătite în contul ESCROW deschis pentru INR MRE SRL, intimatul TCC, având cuvântul, arată că nu îşi aminteşte această împrejurare, având în vedere faptul că s-au scurs doi ani de la respectivul eveniment, menţionând totodată că acesta nu era singura persoană responsabilă de respectivul dosar, apreciind că astfel de informaţii pot fi solicitate direct de la Banca [...].

De asemenea, precizează că nu îşi aminteşte dacă printre aceste sume figura TVA aferent onorariului EI SPRL.

La interpelarea instanţei, intimatul TCC arată că acesta a fost mandatat de către Banca [...] să semneze respectivul contract, contul ESCROW fiind creat pentru a se efectua o tranzacţie de adjudecare a unui bun în contul unei creanţe, nefiind încălcate prevederile legale.

În ceea ce privește creanţa pe care Banca [...] pretinde că o are asupra averii debitoarei INR MRE SRL, intimatul TCC arată că la momentul respectiv cunoştea documentaţia de credit fiind şeful departamentului care a administrat această creanţă.

La interpelarea instanţei, intimatul TCC precizează că nu poate să răspundă de ce nu s-a putut identifica beneficiarul real al INR MRE SRL după intrarea în insolvenţă, aceste aspecte putându-se verifica la Banca [...], arătând însă că, potrivit prevederilor din legislația spălării banilor, banca este obligată să verifice identifice beneficiarul real al uni tranzacţii.

De asemenea, intimatul TCC, arată că în momentul preluării conducerii respectivului departament, verificările privind beneficiarul real al societății INR MRE SRL, în acționariatul căreia figurează cu o cotă de 100% o societate implantată în Cipru, respectiv O H (O H O HIL, fostă ZADOC, înregistrată în data de 6.02.2012 la Departamentul de Înființare a Companiilor din Cipru sub nr. ΗΕ 133442 și dizolvată 17/12/2014, în acționariatul cãreia a fost interpusã pânã în data de 20.05.2013 o societate din Insulele Virgine Britanice (HGL) iar de la acea datã o societate din Seychelles (DEIL) controlatã la rândul sãu de o societate implantatã în Republica Marshall (PLC), dupã cum rezultã din informațiile rezultate din accesarea surselor deschise (https://efiling.drcor.mcit.gov.cy/DrcorPublic/OrganizationFileContents.aspx?id=220707&nameid=307531®no=133442&name=O%20H%20investments&number=%&searchtype=optStartMatch&tname=%&type=%ce%97%ce%95&subtypecode=101&sc=0, transferul de acțiuni fiind înregistrat sub nr. HE57) coroborate cu documentatia depusa de catre intimata EUROSOL SPRL atasata la filele 99-106 vo.1 instanțã), au fost deja efectuate, neaducându-şi aminte în ce au constat procedurile de verificare a clienţilor existenţi, printre care şi respectiva societate debitoare, controlată de un offshore din Cipru.

Apărătorul ales al petentei IRS SRL, având cuvântul, faţă de reorientarea lichidatorului judiciar spre faliment, arată că deschiderea procedurii de insolvenţă s-a efectuat la solicitarea debitoarei, ulterior banca, declarându-şi creanţa şi-a propus să îşi adjudece în contul creanţei bunurile, însă acest fapt presupunea ca banca să plătească acele cheltuieli necesare vânzării, evaluatorul judiciar luând în calcul valoarea activelor, în vederea plăţii unui TVA cât mai mic.

Mai arată că lichidatorul judiciar a solicitat un onorariu în cuantum de 1 800 000 lei plus TVA, fiind menţionat în contractul ESCROW.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că soluţia dată în prezenta cauză, în ceea ce priveşte competenţa materială a DNA, vizează exclusiv infracţiunea de abuz în serviciu, întrucât pentru alte infracţiuni, s-a procedat la disjungerea cauzei şi declinarea către DIICOT.

Apreciază soluţia reprezentantului Ministerului Public ca fiind legală şi temeinică, având în vedere faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nerezultând nici din probele administrate în cauză, iar elementul esenţial pentru cadrul procesual îl reprezintă faptul dacă s-a produs un prejudiciu faţă de persoana care a efectuat plângerea.

Faţă de această împrejurare, consideră că acest prejudiciu nu s-a produs, nefiind astfel vorba despre o infracţiune de abuz în serviciu.

În ceea ce priveşte deschiderea contului ESCROW, acesta ar fi putut constitui o modalitate de comitere a infracţiunii dacă ar fi fost necesar ca funcţionarul să nu fi efectuat ori să fi efectuat defectuos un act care ar fi intrat în atribuţia acestuia şi prin aceasta să fi creat un prejudiciu.

Consideră, de asemenea, că faţă de raportul iniţial de reorganizare şi ulterior cererea de faliment, această împrejurare nu conduce la concluzia că s-ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu.

În concluzie, solicită respingerea plângerii formulată, menţinerea ordonanţei şi a rezoluţiei reprezentantului Ministerului Public şi obligarea petentei IRS SRL la plata cheltuielilor judiciare.