Încheiere şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10. 06. 2016

O strategie anti-spălare bazată pe evaluarea riscului trebuie să ia în considerare toate aceste forme ale riscului şi să pună accent pe necesitatea înlăturării vulnerabilităţilor de monitorizare şi raportare a tranzacţiilor suspecte de către entităţile raportoare.

Curtea menționează că prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgentă nr. 53 din 21 aprilie 2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism a fost introdus, pentru prima dată în legislaţia românească, un text de lege care obligă entităţile raportoare să aplice trei categorii de măsuri necesare cunoaşterii clientelei: standard, simplificate şi suplimentare. Curtea are în vedere dispoziţiile articolului 8 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republ. în M. Of., conform disp. art. IV din Ordonanţa de urgentă nr. 53 din 21 aprilie 2008. Conform textului de lege sus-menţionat, persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 – entităţile raportoare – sunt obligate ca în desfăşurarea activităţii lor să adopte măsuri adecvate de prevenire a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism şi, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real. Reglementările interne sunt în acord cu prevederile art. 13 din Convenţia Consiliului Europei de la Varşovia din 16 mai 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, ratificată de România prin Legea nr. 420/22.11.2006 publ. în M. Of., Partea I nr. 968 din 04/12/2006, potrivit cărora fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru instituirea unui regim intern complex de reglementări şi de supraveghere sau monitorizare pentru a împiedica spălarea banilor şi va lua în considerare standardele internaţionale în domeniu, în special recomandările adoptate de Grupul de Acţiune în domeniul financiar privind spălarea banilor (FATF).

Noile recomandări FATF, revizuite în anul 2012, în vigoare la deschiderea contului escrow din 19.06.2014, (dată la care au fost autentificate şi cele două contracte de vânzare-cumpărare a activelor din Tâncănăbeşti şi SM) respectiv Recomandările [R24] şi [R25 referitoare la transparenţa şi beneficiarii reali ai unei persoane juridice sau diverse tipuri de societăţi comerciale pretind statelor ca toate companiile să fie înregistrate şi să fie obligate să înregistreze informaţiile esenţiale pentru identificarea beneficiarului real (adresă, acţionari, directori etc.) şi a structurii de control a companiei. S-au prevăzut mai multe mecanisme alternative pentru identificarea beneficiarului real.

Astfel, potrivit Recomandării nr.24 FATF, cu denumirea marginală Transparența și beneficiarul real al persoanelor juridice, țările trebuie să ia măsuri pentru a preveni utilizarea persoanelor juridice pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului. Țările trebuie să se asigure că există informații adecvate, corecte și în timp util, cu privire la beneficiarul real și cel care controlează persoanele juridice, care pot fi obținute și accesate, în timp real de autoritățile competente. În special, țările care au persoane juridice care au posibilitatea de a emite acțiuni la purtător sau mandate de acțiuni la purtător, sau care permit acționari desemnați sau directori desemnați, trebuie să întreprindă măsuri eficiente pentru a se asigura ca nu sunt folosiți în mod abuziv pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului. Țările trebuie să ia măsuri pentru a facilita accesul la informațiile privind beneficiarul real sau la cel care controlează, de către instituțiile financiare sau DNFBP-urile cărora le revin cerințele prevăzute de Recomandările 10 și 22, iar potrivit Recomandării nr. 25 FATF, cu denumirea marginală Transparența și beneficiarul real al aranjamentelor juridice, țările trebuie să ia măsuri pentru a preveni utilizarea persoanelor juridice pentru spălarea banilor și finanțarea terorismului. Țările trebuie să se asigure că există informații adecvate, corecte și în timp util, cu privire la trusturi expres, inclusiv informații cu privire la fondator, administrator şi beneficiari, care pot fi obținute sau accesate în timp util, de către autoritățile competente. Țările trebuie să ia măsuri pentru a facilita accesul la informațiile privind beneficiarul real sau la cel care controlează, de către instituțiile financiare sau DNFBP-urile cărora le revin cerințele prevăzute de Recomandările 10 și 22.

Totodată, potrivit Recomandării nr.18 FATF, cu denumirea marginală Controale interne și sucursale și filiale străine, instituțiile financiare ar trebui să fie obligate să implementeze programe de combatere a spălării banilor și finanțării actelor de terorism. Grupurile financiare ar trebui să fie obligate să implementeze programe la nivel de grup de combatere a spălării banilor și finanțării a actelor de terorism, inclusiv politici și proceduri pentru transmiterea informațiilor în cadrul grupului, în scopul CSB/CFT. Instituțiile financiare ar trebui să fie obligate să se asigure că, sucursalele și filialele deținute în mod majoritar plică măsurile de cunoaștere a clientelei, conforme obligațiilor din țara gazdă, care implementează Recomandările FATF, prin intermediul programelor grupului de combatere a spălării banilor și finanțării actelor de terorism, iar potrivit Recomandării nr.19 FATF, cu denumirea marginală Țările cu risc înalt, instituțiile financiare ar trebui să fie obligate să aplice măsuri întărite de cunoaștere a clientelei în cazul relațiilor de afaceri și tranzacțiilor cu persoanele fizice și juridice, din țări pentru care acest lucru este solicitat de FATF. Măsurile întărite de cunoaștere a clientelei aplicate trebuie să fie eficiente și adecvate riscurilor. Țările ar trebui să fie capabile să aplice măsuri de contracarare adecvate, atunci când se solicită de către FATF. Țările ar trebui să fie capabile să aplice măsuri de contracarare independent de orice solicitare a FATF. Astfel de măsuri de contracarare trebuie să fie eficiente și adecvate riscurilor.

Curtea amintește că aplicarea măsurilor de prevenire a spălării banilor este ghidată de următoarele principii: în primul rând, prin deprivarea infractorilor de bunurile dobândite ilicit, dispare motivaţia financiară a comiterii infracţiunilor generatoare de bani murdari; în al doilea rând, cresc costurile tranzacţiei; în al treilea rând, eforturile de prevenire a spălării banilor cresc posibilitatea ca infractorul să fie prins şi condamnat.

Însă nu doar autorităţile judiciare sunt chemate să înţeleagă mecanismul de gândire al infractorului financiar: prin aplicarea măsurilor anti-spălare entitățile raportoare prev. la art 8 din Legea nr.656/2002, se asigură dezideratul membrilor societăţii ca infractorii nu pot folosi toate posibilităţile oferite de economia de piață în scopuri infracționale.

Conform definiţiei Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, riscul privind spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism putea fi determinat de unii factori interni, cum ar fi derularea neadecvată a unor activităţi interne, existenţa unui personal sau a unor sisteme necorespunzătoare, ori de factori externi, cum ar fi condiţiile economice ale entităţilor reglementate, ca urmare a neaplicării sau a aplicării defectuoase a dispoziţiilor legale ori contractuale, precum şi a lipsei de încredere a publicului în integritatea entităţii în cauză¹⁵.

Pentru categoriile de risc sunt stabilite niveluri de risc în funcţie de situaţiile de risc supravegheate. Steagul roşu, portocaliu şi galben arată în fapt, gradual, vulnerabilitatea expunerii entităţii raportoare la riscul privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului, reprezentând la nivelul Oficiului măsurile necesare a fi dispuse ca instrumente de prevenţie a spălării banilor sau finanţării actelor de terorism.

Aceste strategii ce oferă o privire generală asupra planurilor de acţiune guvernamentale reafirmau rolul semnificativ jucat de cerinţele UE privind acţiunile de spălare a banilor şi evidenţiau nevoia de a adapta în mod constant legislaţia privind combaterea activităţii de spălare a banilor din România la acquis-ul comunitar.

Entitățile raportoare erau obligate să asigure pregătirea continuă a personalului, astfel încât persoanele cu responsabilităţi în domeniul cunoaşterii clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului să fie pregătite în mod adecvat. Programul de pregătire va cuprinde informaţii legate de cerinţele legislaţiei în acest domeniu, precum şi de aspectele practice distinctive, în special pentru a permite personalului recunoaşterea tranzacţiilor suspecte de a fi în legătură cu operaţiuni de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, precum şi întreprinderea de măsuri adecvate. Personalul urma a fi instruit şi verificat periodic pentru a se asigura faptul că acesta cunoaşte responsabilităţile care îi revin şi pentru a fi informat în legătură cu noutăţile în domeniu.

Curtea reamintește că standardele de respectare de către România a Recomandărilor FATF (Grupului de Acțiune Financiară Internațională) sunt verificate periodic de către Consiliul Europei prin experţii MONEYVAL (Committe of Experts on the Evaluation of Anti-Money Laundering Measures and the Financing of Terrorism), iar concluzia experţilor Moneyval cu ocazia celei de-a treia rundă de evaluări efectuate în anul 2008 a fost în sensul că sancţiunile aplicate pentru nerespectarea obligaţiilor care alcătuiesc regimul de prevenire al săvârşirii infracţiunilor de spălare a banilor şi activităţilor de terorism ridică serioase semne de întrebare în ceea ce priveşte eficienţa acestora (A se vedea the Executive Summary of the Third Round Detailed Assessment Report on Romania Anti-Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism, disponibil pe site-ul www.coe.int/t/dghl/monitoring/moneyval/Evaluations/round3/MONEYVAL(2008)06SummROM3_en.pdf, p. 7)

Pe de altă parte, atunci când există probe ale deturnării activităţilor entităţilor corporatiste în scopuri infracţionale, se constată şi implicarea într-o manieră mai mult sau mai puţin evidentă a unor profesionişti pentru facilitarea formării unor entităţi în jurisdicţii off-shore sau exploatarea oportunităţilor oferite de jurisdicţiile străine în scopul ascunderii identităţii adevăratului beneficiar real al afacerilor, fie că este vorba de acţionari persoane fizice, deţinători de acţiuni nominale sau la purtători, fie că este vorba de acţionari persoane juridice.

Legiuitorul român, modificând Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism prin O.U.G. nr. 53/2008 a definit conform art. 2 alin. j) și furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice ca fiind „orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi: 1. constituie societăţi comerciale sau alte persoane juridice; 2. exercită funcţia de director ori administrator al unei societăţi sau are calitatea de asociat al unei societăţi în comandită ori o calitate similară în cadrul altor persoane juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcţii ori calităţi; 3. furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială, o societate în comandită sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară; 4. are calitatea de fiduciar în derularea unor activităţi fiduciare exprese sau a altor operaţiuni juridice similare ori intermediază ca o altă persoană să exercite această calitate; 5. acţionează sau intermediază ca o altă persoană să acţioneze ca acţionar pentru o persoană, alta decât o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată care este supusă unor cerinţe de publicitate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu standarde fixate la nivel internaţional” și le-a inclus în sfera entităților raportoare prev. de art.8 din Legea nr.656/2002.

De asemenea, potrivit Ordinului nr. 24 din 22 decembrie 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei asigurărilor, publicat în M. Of. nr. 12 din 07 ianuarie 2009, Banca avea obligaţia să elaboreze şi să aplice politici, proceduri şi mecanisme adecvate în materie de cunoaştere a clientului, de raportare, de păstrare a evidenţelor, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, pentru a preveni şi împiedica implicarea lor în operaţiuni suspecte de spălare de bani şi finanţare a actelor de terorism, asigurând instruirea corespunzătoare a personalului propriu şi a celui cu mandat. Mecanismele şi măsurile de implementare trebuie să permită identificarea, pe baza unor indicatori de risc, a categoriilor de clienţi, produse şi servicii, a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce prezintă un grad de risc potenţial mai ridicat. Entităţile au obligaţia de a stabili proceduri proprii de analiză pe bază de risc, în urma cărora să clasifice clienţii în cel puţin 3 clase de risc.

Totodată, potrivit art. 12 alin. 1 lit. a) şi b) din Regulamentul din 04.06.2008 aplicarea măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei este obligatorie atât în cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operaţiunilor, cât şi în cazul relaţiilor de corespondent cu instituţii de credit din state terţe. Conform art. 12 alin. 2 din Regulamentul din 04.06.2008, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 aplică una sau mai multe dintre următoarele măsuri, fără ca această enumerare să fie limitativă: a) solicită documente şi informaţii suplimentare pentru a stabili identitatea clientului; b) întreprind măsuri suplimentare pentru verificarea ori certificarea documentelor furnizate sau vor solicita o certificare din partea unei instituţii de credit ori financiare supuse unor cerinţe de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului echivalente standardelor prevăzute în Legea nr. 656/2002 şi în prezentul regulament; c) solicită ca prima operaţiune să se realizeze prin intermediul unui cont deschis în numele clientului la o instituţie de credit supusă unor cerinţe de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului echivalente standardelor prevăzute în Legea nr. 656/2002 şi în prezentul regulament. Potrivit art. 12 alin. 3 din Regulamentul din 04.06.2008, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), instituţiile de credit vor aplica următoarele măsuri: a) obţin suficiente informaţii despre instituţia de credit din statul terţ pentru a înţelege pe deplin natura activităţii acesteia şi pentru a determina, pe baza informaţiilor disponibile în mod public, reputaţia acesteia şi calitatea supravegherii la care este supusă; b) evaluează mecanismele de control implementate de instituţia de credit din statul terţ în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism; c) obţin aprobarea conducerii executive înainte de stabilirea fiecărei noi relaţii de corespondent; d) stabilesc pe bază de documente răspunderea fiecăreia dintre cele două instituţii de credit; e) în cazul conturilor de corespondent accesibile direct clienţilor instituţiei de credit din statul terţ, se asigură că aceasta a aplicat măsuri-standard de cunoaştere a clientelei tuturor clienţilor care au acces la aceste conturi şi că este în măsură să ofere, la cerere, informaţii despre clienţi, obţinute prin aplicarea respectivelor măsuri. Deşi potrivit art. 6 din Regulament din 4 iunie 2008 este consacrată posibilitatea persoanelor prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 de utilizare, în scopul aplicării măsurilor-standard de cunoaştere a clientelei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-c), a informaţiilor referitoare la client obţinute de la terţe părţi, chiar dacă respectivele informaţii se obţin pe baza unor documente a căror formă diferă de cea folosită la nivel intern dar şi obligaţia acestora de a nu utiliza pentru îndeplinirea cerinţelor de cunoaştere a clientelei prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-c) măsurile de cunoaştere a clientelei aplicate de o terţă parte dintr-un stat terţ, cu privire la care Comisia Europeană a adoptat o decizie în acest sens, în acord cu opinia experţilor MONEYVAL, Banca avea să acorde o atenţie sporită relaţiilor de afaceri iniţiate cu părţi controlate de acționari din binecunoscute paradisele fiscale.

Mutatis mutandis, Curtea reamintește și urmează a justifica de ce în prezenta cauză, Banca [...] şi celelalte entităţi raportoare menţionate mai sus aveau obligația să înțeleagă backgroundul clientului, să aplice măsuri de precauție sporită în vederea cunoașterii sursei provenienței banilor pe care CLIENTUL, după cum Curtea va argumenta, și i-a pus singur la dispoziție sume de bani prin conturi corespondente prin aranjamentul bancar conceput de Banca [...] și să raporteze ca tranzacții suspecte OFICIULUI NAȚIONAL PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR unele similitudini ale tipologiilor de spălare a banilor prin intermediul folosirii unor entităţi corporatiste: structura multijurisdicţională sau structura complexă a entităţilor corporatiste sau a trusturilor, efectuarea de plăţi în conturi din străinătate fără o justificare economică clară, utilizarea de conturi deschise în jurisdicţii off-shore fără o necesitate economică evidentă, utilizarea unor persoane interpuse sau a companiilor fantomă, beneficierea de asistenţă în scopuri infracţionale.

Altfel spus, în prezenta cauză, Banca era obligată să aplice măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei, deoarece se afla unei următoarele situaţii care, prin natura lor, prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism: având în vedere că facilitățile de credit au permis transferul unor sume de bani din bănci respondente, Banca [...] și EG GROUP ar fi trebuit, în ceea ce privește relațiile corespondente transfrontaliere și altele similare, pe lângă luarea măsurilor normale de cunoaștere a clienților, să:

1. 
   Obțină informații suficiente cu privire la instituția respondentă pentru a înțelege, pe deplin, natura afacerii acesteia și pentru a determina, pe baza informațiilor disponibile în mod public, reputația instituției și calitatea supravegherii, inclusiv dacă a făcut obiectul unei investigații pentru spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism sau al unei acțiuni de reglementare;
   
2. 
   Evalueze controalele instituției respondente în domeniul CSB/CFT;
   
3. 
   Obțină aprobarea conducerii anterior inițierii unor noi relații corespondente;
   
4. 
   Înțeleagă în mod clar responsabilitățile ale fiecărei instituții; și
   
5. 
   Cu privire la ”plătibil prin conturi”, fie satisfăcute că banca respondentă a luat măsuri de cunoaștere a clientelei privind clienții care au acces direct la conturile băncii corespondente, și că are posibilitatea de a furniza informații relevante privind identificarea clienților, la cererea băncii corespondente.
   

2. Obligaţia entităţilor raportoare privind stabilirea procedurilor pentru prevenirea spălării banilor. Conform art. 14 alin. (1¹) din Legea nr. 656/2002, persoanele prevăzute la art. 8 lit. a)-d), g)-j), precum şi structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 8 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor¹⁶.

Instituţiile de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi Oficiul va participa la programele speciale de instruire a reprezentanţilor persoanelor prevăzute la art. 8¹⁷. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (1¹), potrivit dispoziţiilor art. art. 14 alin. 4 din Legea sus-menţionată.

Conform art. 6 alin. (7) din lege, Oficiul va furniza persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 8, precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere prudenţială, printr-o procedură considerată adecvată, informaţii generale privind tranzacţiile suspecte şi tipologiile de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism.
3. Obligaţia entităţilor raportoare privind desemnarea persoanelor cu responsabilităţi în aplicarea legii. Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 include, pe cale de consecinţă, obligaţia furnizorilor de servicii privind societăţi comerciale de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea Legii nr. 656/2002, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, deşi, potrivit art. 14 alin. 3 din Legea sus menţionată, dispoziţiile alin. (1), (1¹) şi (2) nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 8 lit. k

4. Obligaţia de raportare către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor. Din economia dispoziţiilor Legii nr. 656/2002, incumba entităţilor prevăzute la art. 8 obligaţia de a raporta către Oficiu a tranzacţiilor suspecte, înainte sau după efectuarea lor, a operaţiunilor de depunere, retragere în numerar ce depăşesc echivalentul a 15.000 Euro şi a transferurilor externe mai mari decât echivalentul a 15.000 Euro.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, de îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 8 are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată conform art. 14 alin. (1), care va sesiza imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnată va analiza informaţiile primite şi va sesiza Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta va confirma primirea sesizării

Conform art. 6 din Legea nr. 656/2002, Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, va sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care se constată finanţarea unor acte de terorism, va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism¹⁸.
5. Interzicerea efectuării operaţiunilor în cauza pe perioada suspendării comunicate de Oficiu. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore. În cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.
6. Obligaţia tuturor instituţiilor de a comunica în termen toate datele şi informaţiile solicitate pentru îndeplinirea atribuţiilor Oficiului. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, Oficiul poate cere persoanelor menţionate la art. 8, precum şi instituţiilor competente datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor stabilite de lege. Informaţiile în legătură cu sesizările primite potrivit art. 3 şi 4 sunt prelucrate şi utilizate în cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate. Persoanele prevăzute la art. 8 vor transmite Oficiului datele şi informaţiile solicitate, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii. Secretul profesional şi bancar la care sunt ţinute persoanele prevăzute la art. 8 nu sunt opozabile Oficiului.
7. Obligaţia de păstrare a documentelor referitoare la identitatea clientului şi la toate operaţiunile care fac obiectul Legii nr. 656/2002. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, în fiecare caz în care identitatea este solicitată potrivit prevederilor prezentei legi, persoana juridică sau persoana fizică prevăzută la art. 8, care are obligaţia identificării clientului, va păstra o copie de pe document, ca dovadă de identitate, sau referinţe de identitate, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul, iar conform art. 13 alin. (2) din Lege, persoanele prevăzute la art. 8 vor păstra evidenţele secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare care fac obiectul prezentei legi, pentru o perioadă de 5 ani de la efectuarea fiecărei operaţiuni, într-o formă corespunzătoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă în justiţie.
8. Interzicerea avertizării clienţilor şi a transmiterii informaţiilor deţinute în legătură cu spălarea banilor, în afara condiţiilor prevăzute de lege. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, persoanele prevăzute la art. 8 şi salariaţii acestora au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevăzute de lege, informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii cu privire la sesizarea Oficiului. Conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 este interzisă folosirea în scop personal de către salariaţii Oficiului şi ai persoanelor prevăzute la art. 8 a informaţiilor primite, atât în timpul activităţii, cât şi după încetarea acesteia¹⁹.