493 The Sentences of Pseudo-Phocylides, SVTP 4, Leiden: E.J.Brill, 1978, 185, la R.J.Baukham, op.cit.
494 A se v. în special Quest. Exod. 2,29
495 R.J.Baukham, op.cit., p.181
496 Apion. 1.232
497 De defectu orac. 10: Mor. 415 C
498 Efes. 4,2; cf. Evr. 3,14
499 A Comentary of the Epistles of Peter and Jude, London 1969
500 Ibid., 302,303
501 Theatetos, 176 ab
502 Migr.Abr. 9, la J.N.D.Kelly, op.cit., p.303
503 De ex., Seneca afirma: „ Omul este parte din Dumnezeu”, Epist.XCII,30
504 A se v. descrierea deificării omului din Hermetic Tractate XIII
505 J.N.D.Kelly, op. cit., p.304
506 2 Peter Reconsidered, London 1961
507 Ibid., pp.22,23
508 Ibid., p.24
509 Ibid.
510 La deuxieme epitre de Saint Pierre, Labor et Fides, Geneva, 1980
511 Ibid., p.52
512 „Partners of the Deity”: A Covenantal Reading of 2 Peter 1,4, Calvin Theological Seminary, Grands Rapids, Michigan, vol.25,no.1, april 1990
513 V.: T.Ware, The Orthodox Church ( Middlesex: Penguin,1980), pp.236-42; T.Ware scrie despre „celebrul text din 2Petru”, care este parte a „solidei baze biblice” pentru doctrina despre theosis, pp.236-37, la Al Wolters op.cit., p.28
514 „An Apologia for Primitive Christian Eschatology”, în lucrarea sa: Essays on New Testament Themes, SBT 41 (Londra: SCM,1964), pp.179-80
515 De ex. F.Hauck, Die katholischen Briefe, Das Neue Testament Deutsch, 10 (Gottingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1935), p.83; articolele: „koinonos” şi „physis” din : Gerhard Kittel, Gerhard Friedrich (ed), Theological Dictionary of the New Testament, WM. B. Eerdmans Publishing Companz, Grand Rapids, Michigan, vol. III şi respectiv IX; P.Dschulnigg, „Der theologische Ort des Zweiten Petrusbriefes”, în Biblische Zeitschrisft 33 (1989):163
516 De openbaring Gods in het Nieuwe Testament ( Kampen: Kok,1953), p.234, la Al Wolters, op. cit., p.29
517 De ex.: M.Green, citat supra şi P.H.R. van Houwelingen, De tweede trompet ( Kok: Kampen,1988)
518 Op.cit., p.31
519 Biblia, t.r. Î.P.S. Bartolomeu
520 În literatura greacă substantivul physis provine din verbul : ephyn, pephyka, phyomai, din rădăcina indo-europeană bhu, în sanscrită bhu , în latină fu-, în germană bi-n, în engleză be, şi înseamnă „a deveni”, „a creşte”, iniţial fiind folosit pentru creşterea plantei.Physis înseamnă şi „formă”, „natură”, iar de la plantă înţelesul s-a transferat şi la animale şi la om. La Homer denotă „forma exterioară a naturii”, iar Pindar este primul care îl foloseşte în sensul „formei exterioare” a omului, făcând distincţia între physis şi nous.Natura şi calităţile omului sunt adesea numite physis. În contrast cu slăbiciunea umană şi cu stricăciunea naturii, este tot ceea ce transcende aceste limite, ca semn al participării la natura divină, „ a intra în natura divină- eis theon physin elthein”echivalează cu dobândirea divinităţii spunea Himerius ( sec. al IV-lea î.Hr).
521 Commentario de Vocis que est Physis Viatque Usu, Praesertim in Graecitate Aristotele Anteriore (Groningen: Wolters,1955)
522 De Specialibus Legibus, 2.231; Quis Her.115, Mig.139, Abr. 87, ş.a., la Al Wolters, op. cit., p.36
529 În nota la această expresie, Arhiepiscopul Basile Krivocheine scrie: “Se poate observa caracterul antinomic al expresiilor Sfântului Simeon care preia dar nuanţează insistenţa avvei Evagrie Ponticul pe absenţa de forme, figuri şi imagini ale lui Dumnezeu în experienţa unirii minţii cu Dumnezeu: Dumnezeu este fără formă şi fără o figură, dar totuşi se arată limpede, conştient şi clar într-o anumită formă fără formă în care intră într-o relaţie de iubire caldă şi de prietenie afectuoasă cu sufletul contemplativ ( SC 113, p.322-323).
530 Cateheze, 35 SC 113, cf. t.r. Ioan I.Ică jr., în: Cateheze, Scrieri, II, Ed.Deisis, Sibiu, 1999, pp.365-366;
531 În prezentarea de faţă, spre exemplificare, facem referire doar la opera Sfîntului Atanasie cel Mare, urmând ca într-o dezvoltare ulterioară a acestei teme, să să facă trimiteri şi la alte opere patristice. O lucrare foarte important de studiat ar fi: David L. Balas, МЕΤΟΥΣΙΑΘΕΟΥ. Man’s Participation in God’s Perfections according to Saint Gregory of Nyssa, Studia Anselmiana, Roma 1966
532 A.L.Kolp, op. cit., p.1019
533 PG, 26,44-45 ,t.r.în PSB,15,p.174
534 Pr.Prof.Dumitru Stăniloae, nota 148 la : Cele 5 cuvântări teologice ale celui între Sfinţi părintele nostru Grigorie de Nazians, Ed. Anastasia, 1993, p.155
535 PG, 26,409
536 Luminândapascală: „ Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate şi Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând şi moartea pierzându-o, Paştile nestricăciunii, lumii spre mântuire.”
537 PG, 26,945-948
538 PG, 26,1076-1077
539 Sf.Grigorie Teologul, Epistola 101 către Cledonius: „ceea ce nu a asumat, nu a tămăduit”
540 Contra Arianos 1,9 P.G.26,29
541 A.L.Kolp., op.cit.,p.1022
542 Părintele nu apare printre autori deoarece era deja la “index”; mai grav este că nici în ediţia anastatică de la Cluj-Napoca, din anul 2005, nu se identifică şi nu se prezintă într-o prefaţă contribuţia părintelui la acest manual pe care am putea să-l numim clasic.
543 Op.cit., vol.I,p.324
544 Ortodoxia,trad.din.lb. franceză de Dr.Irineu Ioan Popa, EIB,1996, p.135
545 Expresia fusese utilizată deja în studiul : Din aspectul sacramental al Bisericii, Studii Teologice, nr.9-10, 1966, p.531: “După aceşti teologi, Bisericile precumpănitor sacramentale nu pot pretinde deci să reprezinte forma Bisericii…”
546 DogmaticaI, EIBMBOR,Bucureşti 1978, p.61
547 Dogmatica II, p.206
548 Dogmatica I, p.51
549 Ibid., p.58
550 Ibid., p.68
551 v.infra
552 Alain Riou, Le monde et l’Eglise selon Maxime le Confesseur, Ed.Beauchesne Paris,1973,p.142
553 Ibid.749
554 v.Problema chenozei în : Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau Restaurarea omului, ediţia a II-a, Ed.Omniscop,Craiova,1993,p.128-154. Chenoza nu înseamnă renunţarea la firea dumnezeiască, ci “constă în faptul că Fiul lui Dumnezeu Şi-a însuşit, Şi-a făcut proprii ( oikeiosato, idiopoiesato) firea omenească şi slăbiciunile ei, neimprimate de păcat.” ( Idem, Dogmatica II,p.67)
555 Markus Bockmuehl, “The Form of God” (Phil.2,6) Variation on a theme of Jewish Mysticism, în : The Journal of Theological Studies, New series, April 1997, vol.48, part 1, Oxford, at the Clarendon Press
556 S-a spus că în opera Părintelui Stăniloae nu ar apărea foarte pregnant această dependenţă a învăţăturii dogmatice de exegeza biblică. Părinţii Bisericii au fost în primul rând foarte buni cunoscători ai Sfintei Scripturi şi mari exegeţi. Nimeni n-ar putea contesta faptul că Părintele Stăniloae a cunoscut magistral Sfânta Scriptură, şi-a împropriat cuprinsul, dar, poate ca în cazul operelor patristice, nu redă întotdeauna sursele gândirii sale, tocmai pentru că a experiat exemplar conţinutul acestora.
557 Gerhard Kittel, Theological Dictionary of New Testament, translator and editor Geoffrey W. Bromiley, D.Litt., D.D. vol.IV, - , Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1969, p.742
558 Ibid., p.743,744
559 Antony Flew, Dicţionar de filosofie şi logică, Ed.Humanitas,1996, p.145
560 J.B.Lightfoot, Saint Paul’s Epistle to the Philippians, Macmillan and co. London, 1888, p.127-132
561 R.P.Martin, Carmen Christi, Philippians 2,5-11. In recent interpretation and in the setting of Early Christian Worship, Cambridge, At the University Press, 1967, p. 100
562 Rev. Marvin R,Vincent, D.D., Critical and exegetical Commentary on the Epistles to the Phillippians and to Philemon, T.&T Clark, Edinburgh, 1955, p.79-80
563 Op.cit., p.82
564 Heriban Josef, Retto eStudio exegetico su Filip. 2,1-5; 6-11, LAS Roma, 1983, p.234
565 Op.cit., p.110
566 Op.cit.,p.108,116
567 The Epistle to the Philippians. A Commentary on the Greek text by Peter O’Brien, Grand Rapids Michigan, 1991, p.263, 264
568 Gerald F.Hawthorne, Philippians, World Biblical Commentary, vol.43, Word Books, Texas, 1983, p.82
569 Op.cit., p.237
570 D.Steenburg, The Case Against the Synonymity of morphe and eikon, JSNT 34, 1988, p.77-86
573 A.D.A. Moses, Matthew’s Transfiguration Story and Jewish Christian Controversy, Journal for the Study of the New Testament, Supplement Series 122, 1996, p.120
574 F.F.Bruce, The Epistle of Paul to the Galatians, Exeter, Paternoster Press, 1982, p. 123- afirmă că acest apelativ era folosit pentru sfinţii Petru, Iacob şi Ioan iar după martiriul celui de a-l doilea locul l-ar fi deţinut omonimul său, Sf.Iacob, ruda Domnului
576 Ginzberg, The Legend of the Jews, vol.I, p.8-9.; G.C.Nicholson, Death as Departure:The Johannine Descent-Ascent Schema; SBLDS63, Atlanta, Scholars Press,1983, p.91-98; E.Haenchen, John I: A Commentary on the Gospel of John Chapters 1-6, Philadelphia, Fortress Press,1930, p.204, la A.Moses, op. cit., p.122
577 A.Moses, op.cit., p.121,122
578 De divinis nominibus 1.4, P.G. 3, 592 BC, la C.Veniamin, op. cit., p.186
579 Ibid.
580 Ambigua 10, 1125D-1128A, t.r. cit., p.125
581 I,97, P.G. 90, 1121C-1124A
582 Quaestiones et dubia 190 (CCSG 10,131,6-12), la C.Veniamin, op. cit., p.193
583 Capita theologica et oeconomica II,13, P.G. 90,1129C-1132A; F.R.2, p.170
584 Capete gnostice, suta I, 97, FR2, p.162,163
585 Magistrand Ion Bria, Cunoaşterea lui Dumnezeu după Sfântul Maxim Mărturisitorul, op. cit., p.324
586 C.Veniamin, op.cit., p.196
587 Ambigua 10,1160BC; t.r.cit., p.158
588 Mineiul pe August, Ed. a IV-a , EIBMBOR, Bucureşti, 1974, p.66 sq.
589 Tomul aghioritic, în Filocalia VII, EIB,1977, p.418-419
590 G.Kittel, op.cit., p.753
591 Op.cit.,p.170,169
592 Op. cit., p.170
593 Pr.Prof.D.Stăniloae, Autoritatea Bisericii, Studii Teologice, nr.3-4, 1964, p.186;
Într-o întâlnire personală avută la Oxford (mai 1998) cu teologul protestant Rev.Dr.John B.Webster, profesor la ColegiulChristChurch din Oxford, am avut ocazia - după ce i-am expus succint conţinutul lucrării de faţă, şi mai ales învăţătura despre “forma Bisericii” la Părintele Stăniloae - să constat atitudinea sa rezervată, care provenea tocmai din teama mărturisită de a nu se confunda Hristos cu Biserica, de aceea mi-a recomandat să citesc imediat două din studiile sale: Christology, ImitabilityandEthics, Scotisch Journal of Theology, vol.39, p.309-326; şi : The Imitation of Christ, The Tyndale Biblical Theology Lecture, 1985, în :Tyndale Bulletin 37,1986, p.96-119; de asemenea: Gene Outka, studiul Following at a distance: ethics and the identity of Jesus, în vol: Scriptural authority and Narrative Interpretation Edited by Garrett Green, Fortress Press Philadelphia, 1987, p.145-160, din care transpare distanţa absolută dintre Hristos şi credincios, sugerată de celebra expresie “imitatio Christi” versus “viaţa în Hristos” şi de cuvintele din titlul ultimului stud. cit.: “following at a distance”- (urmând la distanţă).
594 Soma Hristou, o estin e Ekklesia, în Ekklesia, nr.15-16,1-15aug. 1962, p.367, la Pr. Prof. D.Stăniloae, op.cit., p.184
595 Al doilea cuvânt către împărătese, Mansi, Amplissima Collectio Concil, t.IV, col 804, la Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit.p.184-185
596 Tâlcuire la Cântatrea Cântărilor, PSB,29, p.229
597 Pr.Prof.D.Stăniloae, Dogmatica II, p.225
598 P.O’Brien, op.cit., p.409,410
599 Rev.M.R.Vincent, op.cit., p.120
600 G.Bray, op.cit., p.261
601 Rev.M.R.Vincent, op, cit., p.121
602 Le monde et l’Eglise selon Maxime le Confesseur, Ed. Beauchesne, Paris, 1973, p.135-136
603 P.G.91,664C, trad.rom. de Protopop-stavrofor Dr.Dumitru Stăniloae, în Revista Teologică, nr.3-4, 1944, p.170; Mystagogia tou Agiou Maximou tou Omologetou, Eisagoge- scholia protopresbyteros Demetrios Staniloae, Ekdoseis apostolikes diakonias tes Ekklesias tes Ellados, Athenai,1973-este textul paralel grec şi neogrec al Mistagogiei, editat, cu introducerea şi notele Părintelui Stăniloae, de Panayotis Nellas, Atena, 1973; deoarece notele Părintelui Stăniloae la Mistagogia sunt încă nepublicateînlimbaromână se vor reda câteva fragmente.
604 Ibid.136
605 664D; t.r.cit., p.170; text paral. cit., p.107
606 A.Riou, op.cit., p.140
607 Mystagogia, text paral.cit.p.110-114; trad.rom.cit.,p.171-172
623 Idem, Dogmatica, II, p.218 - Citatele din opera Părintelui Stăniloae subliniate supra, în acest subcapitol, sunt fundamentale, în sensul etimologic al cuvântului, pentru lucrarea de faţă.
624De Baptismo, lib.I; P.G.XXXI,1553, la Pr.Prof.D.Stăniloae, Transparenţa…, p.508
625Ibid.col1561 , la Pr.Prof.D.Stăniloae, op.cit., p.508
626 Omilie la Ps.33, PG 29,369A, t.r. PSB17, p.272
627 Sf.Atanasie cel Mare, Expositiones in Psalmos, PG 27,100-101
628 Ibid.
629 Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, PG68, Lib.VIII, 545 D-548A, t.r. Pr. Prof.D.Stăniloae, PSB 38, p.260
630 De Myst. 34, la A.Schmemann, Din apă şi din Duh, t.r. Pr.Prof.Ion Buga, Ed.Symbol, Bucureşti, 1992, p.68
631 De incarnationa et contra Arianos, 8. ; P.G. 26,996 C
632 Pr.Prof.D.Stăniloae, Dogmatica, II, p.196
633 Idem, Criteriile prezenţei Sfântului Duh, în Studii Teologice, 19, 1967, p.105-113
634 Idem, Sfântul Duh şi sobornicitatea Bisericii,Ortodoxia, nr.1,1967, p.45
647 v. Nikos Nissiotis, The Charismatic Church and the Theology of Laity, în The Ecumenical Movement, An Anthology of key Texts and Voices, WCC Publications, Geneva, 1997, p.438-441
648 Pr.Prof.D.Stăniloae,op.cit., p.85
649 Sf. Nicolae Cabasila, Viaţa în Hristos, PG 150, 600B, la P.Nellas, op.cit., p.218
650 Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, PG 68, Lib.VIII, 545 D-548A, t.r. Pr. Prof.D.Stăniloae, PSB38, p.260