New eu twinning project within the Romanian Ministry of Industry and Resources

Principalele însuşiri fizico-chimice ale diferitelor tipuri de compost

( Mark Van Horn, citat de NASAA, 1997; Van Mansvelt J.D., Van der Lubbe M.J., 1999; Vasilica Stan,1996)

Însuşirea	U.M	Valori obişnuite
Mărimea particulelor	cm	0,5 – 5,0
Umiditatea	%	50 – 65
Conţinutul de dioxid de carbon (CO2)	%	< 2.0
Conţinutul de materie organică	%	20 – 40
Raportul Carbon/Azot	C/N	20: 1 – 30: 1
pH		7 – 8
Conţinutul de azot total (N)	%	0,5 – 2,3
Conţinutul de nitraţi (NO3)	ppm	100 – 300
Conţinutul de amoniu (NH4)	ppm	0,5 – 2
Conţinutul de fosfor total (P2O5)	%	0,25 – 0,70
Conţinutul de potasiu (K2O)	%	0,30 – 0,97
Conţinutul de magneziu (MgO)	%	0,15 – 0,70
Conţinutul de calciu (CaO)	%	1,50 – 5,00
Conţinutul de bor (B)	ppm	15,0 – 30,0
Conţinutul de cupru (Cu)	ppm	50 – 350
Conţinutul de mangan (Mn)	ppm	250 – 600
Conţinutul de zinc (Zn)	ppm	500 – 1000
Conţinutul de fier (Fe)	ppm	600 – 2200
Conţinutul de cadmiu (Cd)	ppm	0,6 – 7,0
Conţinutul de nichel (Ni)	ppm	10,0 – 100
Conţinutul de plumb (Pb)	ppm	15 – 250

Datorită acestor însuşiri chimice şi fizice favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor şi a raportului C/N corespunzător cerinţelor microorganismelor din sol şi, ca atare, uşor de „armonizat” cu cel al solurilor cultivate (~11), compostul este cel mai bun îngrăşământ organic, ideal, ca diversitate de elemente nutritive şi echilibru cantitativ între ele, pentru orice tip de teren agricol şi de plantă cultivată.

4. În sol, compostul acţionează ca un burete absorbant de apă şi elemente nutritive, inclusiv de metale grele – cadmiu, plumb, nichel etc.

Spre deosebire de apă şi elementele nutritive utile plantelor cultivate (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sodiu, sulf, bor, mangan, zinc etc.), metalele grele (Cd, Pb, Ni etc.) din compost sunt fixate în substanţe complexe greu solubile şi inaccesibile plantelor. Ca atare, în parcelele fertilizate cu compost plantele absorb cea mai mică cantitate de metale grele (Lima, Silva si Korn, 1998).

Rezultatele experimentale obţinute de N. Vilău la SCDA Caracal, judeţul Olt, în perioada 1990-1994 au evidenţiat, de asemenea, că sfecla de zahăr cultivată după soia erbicidată cu PIVOT a crescut şi s-a dezvoltat normal numai în parcelele fertilizate cu compost.
5. Protejează plantele de boli şi dăunători.

Compostul încorporat în sol şi maceratul de compost (o parte compost şi trei părţi apă “dospite” timp de 3 zile) aplicat foliar, ţin sub control o gamă largă de agenţi patogeni: nematozi şi, respectiv, viruşi, bacterii şi ciuperci.

6. Este, pentru cei întreprinzători, o afacere profitabilă.

Pe piaţa internaţională o tonă de compost costă aproximativ 160$, iar la noi preţul a 1 kg de pământ de flori, din care numai 1/4 - 1/5 este compost, este de, aproximativ 0,25 EURO. Dacă ţinem cont că, din deşeurile menajere organice pe care le producem, anual, fiecare dintre noi, se pot obţine 60 kg de compost, reiese că, în fiecare an, aruncăm la gunoi 60-75 Euro la care trebuie adăugată taxa de gunoi pe care, vrând - nevrând, trebuie s-o plătim.

7. Producerea compostului este o activitate instructivă şi chiar distractivă.

Producătorii de compost susţin că această activitate este un prilej bun de formare şi consolidare a spiritului gospodăresc şi a dragostei pentru natură, precum şi de descoperire şi însuşire a noi cunoştinţe şi aptitudini privind reciclarea substanţelor nutritive, decontamina-rea terenurilor şi a apelor şi înfrumuseţarea peisajelor agricole prin valorificarea superioară a gunoaielor menajere şi agricole.

De asemenea, această activitate are şi o latură amuzantă legată de folosirea râmelor şi a altor vieţuitoare folositoare în procesele de compostare, al căror comportament fascinează şi stimulează imaginaţia, în special a copiilor.
3. De ce „NU compost” ?
Comparativ cu producţia de deşeuri organice menajere şi agricole, cantitatea de compost care se produce în România este foarte mică, deoarece:

• 
  compostarea necesită multă muncă şi timp îndelungat;
  
• 
  compostul are o întrebuinţare limitată în ciupercării şi, parţial, în legumicultură, floricultură, pomicultură, silvicultură şi, dacă mai rămâne, în cultura plantelor de câmp;
  
• 
  fertilizarea cu compost nu asigură, întotdeauna, sporuri semnificative de producţie (mai ales în primul an);
  
• 
  conţinutul compostului în substanţe nutritive este mic în comparaţie cu compoziţia îngrăşămintelor chimice;
  
• 
  grămada (platforma) de compost atrage muştele, coropişniţele şi alte insecte dăunătoare, precum şi şobolanii, şoarecii şi şerpii;
  
• 
  compostul nu se poate produce oriunde există deşeuri menajere şi agricole;
  
• 
  producerea de compost impune o anumită pricepere, îndemânare si mai ales rigurozitate, pe care sperăm să le formăm şi să le stimulăm prin această lucrare;
  
• 
  gospodarii români nu au prins „gustul” afacerii cu compost.
  

De asemenea, decizia de a produce compost depinde şi de: ataşamentul persoanelor care produc compost faţă de ideea de compostare, interdicţiile sacre, mărimea platformei de compostare, cantitatea de compost care trebuie produsă, destinaţia compostului, cantitatea de material organic disponibil, ritmicitatea de procurare a materialelor pentru compostare, calitatea materialelor de compostare, dotarea cu maşini, instalaţii şi echipamente de mărunţit şi de amestecat materialele organice, structura plantelor cultivate etc.

(Continuare în Buletinul informativ nr. 11/2004)

•