Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar
Caracteristicile consumului de droguri în Republica Moldova
Yüklə 2,65 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Factorii care determină sau contribuie consumului de droguri
- Programele în domeniul prevenirii consumului de droguri
- Obiectivele generale ale programului
- Propuneri şi recomandări
- Înăsprirea legislaţiei legată de preîntâmpinarea conducerii unităţilor de transport în stare de ebrietate – salvează vieţi omeneşti Tudor Vasiliev
- Summary The strengthening of the drinking-driving legislation – saves lives
- Scopul
- Activităţi de consiliere psihologică prenatală
Caracteristicile consumului de droguri în Republica Moldova:
Factorii care determină sau contribuie consumului de droguri
Programele în domeniul prevenirii consumului de droguri La nivel de stat practic lipsesc programe antidrog care ar fi finanţate din bugetul statului. Chiar şi măsurile de combatere a narcomaniei şi narcobusinessului în anii 2007-2009 aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.314 din 17.03.2007 nu au avut acoperire financiară. Activităţile preconizate din acest program au fost acoperite financiar din contul alocaţiilor bugetare pentru Ministerele şi Departamentele cointeresate în realizarea programului sau din sursele acumulate de la prestările cu plată. Se implementează programe antidrog numai de către organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentale care sînt finanţate de organisme internaţionale. Măsurile propuse, ca scop principal au reducerea cererii şi ofertei de droguri, diminuarea consumului de produse ilicite, scăderea incidenţei bolilor infecţioase şi minimizarea consecinţelor negative ale narcomaniei, ca mortalitatea în urma supradozării, transmiterea HIV/SIDA, scăderea continuă a ponderii narcomanilor printre HIV infectaţi, creşterea calităţii vieţii. Precum şi cooperarea internaţională în transpunerea recomendaţiilor şi metodelor practicate în ţările cu o experienţă bogată în prevenirea consumului de droguri, tratamentul şi reabilitarea narcomanilor. Obiectivele generale ale programului
Propuneri şi recomandări În vederea diminuării consecinţelor negative cauzate de consumul de droguri este necesară întreprinderea următoarelor măsuri : 1. audierea trimestrială a activităţilor efectuate şi problemelor apărute în cadrul şedinţelor Comisiei Interdepartamentale de Combatere a Narcomaniei şi Narcobusinessului. 2. definitivarea de structuri şi servicii încadrate în combaterea narcomaniei pe baza unor criterii de etapizare şi nivel de intervenţii determinate de Ministerul Sănătăţii. 3. înfiinţarea unor Centre antidrog şi de reabilitare a narcomanilor, acordarea de sprigin financiar în activitatea lor. 4. susţinerea programelor de perfecţionare şi recalificare profesională pentru medici, profesori şi reprezentanţi al ONG-urilor. 5. promovarea programelor de tip „harm redaction”-schimb de seringi şi truse anti-SIDA. 6. pregătirea profesională a specialiştilor (psihiatri-narcologi, medici de familie, farmacişti) în tratamentul narcomaniei. 7. editarea broşurilor şi bucletelor destinate elevilor şi tineretului, consumatorilor de droguri de tipul „Să spunem-nu drogurilor”, „Risc minim”. 8. transpunerea în practică a programelor de prevenire a recăderilor în condiţii de ambulator al instituţiilor specializate în profilaxia şi tratamentul narcomaniei. 9. eficientizarea tratamentului cu metadonă, majorarea accesului persoanelor consumatoare de droguri la terapia substituitivă cu monitorizarea bineficiilor pentru sănătatea publică şi scăderea criminalităţii în instituţiile specializate subordonate Ministerului Sănătăţii şi penitenciarele din republică. 10. elaborarea ghidului metodologic pentru medici, profesori, părinţi legate de prevenirea consumului de droguri. 11. realizarea de materiale de prevenire a abuzului de droguri adresate la direct consumatorilor de droguri.
1. Aceijas, C., Stimson, G. V., Hickman, M. and Rhodes, T., United Nations Reference Group on HIV/AIDS Prevention and Care among IDU in Developing and Transitional Countries (2004), ‘Global overview of injecting drug use and HIV infection among injecting drug users’, AIDS 18 (17), Nov. 19, pp. 2295–303. 2. Buning, E. C., Van Brussel, G. H. and Van Santen, G. (1990), ‘The “methadone by bus” project in Amsterdam’, British Journal of Addiction 85, pp. 1247–50. 3. Canadian AIDS Society (2000), Position statement: harm reduction and substance use. Available at www.cdnaids. 4. Cook, C. (2009), Harm reduction policies and practices worldwide: an overview of national support for harm reduction in policy and practice, International Harm Reduction Association, London. 5. EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction) (2000), Reviewing current practice in substitution treatment, Office for Official Publications of the European Communities, Luxembourg. 6. EMCDDA (2006), Table NSP-1: Number of syringe provision outlets and number of syringes (in thousands) exchanged, distributed or sold 2003, Statistical bulletin 2006. Available at http://stats06.emcdda.europa.eu/en/ elements/nsptab02-en.html. 7. UNAIDS (Joint United Nations Programme on HIV/AIDS) (2005a), Intensifying HIV prevention: UNAIDS Policy Position Paper, UNAIDS, Geneva. Available at http://data.unaids.org/publications/irc-pub06/jc1165-intensif_hivnewstyle_en.pdf. 8. United Nations Commission on Narcotic Drugs (2009), Report on the fifty-second session (14 March 2008 and11–20 March 2009) Economic and Social Council Official Records, 2009: supplement no. 8 — political declaration and plan of action on international cooperation towards an integrated and balanced strategy to counter the worlddrug problem, United Nations Commission on Narcotic Drugs, Vienna. Înăsprirea legislaţiei legată de preîntâmpinarea conducerii unităţilor de transport în stare de ebrietate – salvează vieţi omeneşti Tudor Vasiliev Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary The strengthening of the drinking-driving legislation – saves lives Responses to drinking-driving are in many countries viewed today as constituting at least a partial success story. Far too many people are still killed on the roads, but the material reviewed in this work provides persuasive evidence to show that drinking-driving legislation, when energetically enforced, is a highly effective public policy in terms of injuries averted and lives saved. However, these advances in public policy and the public acceptance of their enforcement have not come in a day; they have been made stepwise, and have been guided and supported by a sustained research effort. Rezumat Actualmente, politica de preîntîmpinare a conducerii unităţilor de transport în stare de ebrietate în multe state poate fi considerată parţial efectivă. Prea multe persoane încă mai decedează în urma accidentelor rutiere, dar materialele examinate în această lucrare ne prezintă dovezi elocvente ce arată că legislaţia împotriva conducerii unităţilor de transport în stare de ebrietate, cînd este energic transpusă în viaţă, este o politică statală de înaltă eficienţă în planul prevenirii traumelor şi salvării vieţilor omeneşti. Totuşi, aceste succese a politicii statale şi conştientizarea de către societate a necesităţii executării ei n-au fost imediate; ele au fost petrecute treptat prin stimulări permanente şi suport ştiinţific. 1. Stabilirea limitelor legale. Alcoolul influenţează asupra funcţiilor psiho-motorice ale organismului uman, vizibilităţii, logica gândirii. Consecinţele negative ale acestui efect se observă chiar şi la o concetraţie mică a conţinutului de alcool în sînge (alcoolemie). Odată cu creşterea alcoolemiei, dereglările psiho-neurologice, somatice, vegetative devin mai pronunţate, examinatul îndeplinind anumite sarcini şi deprinderi tot mai greu. Cîteodatâ chiar şi un echivalent foarte mic de consum de alcool şi respectiv cu o concentraţie mică de alcoolemie poate avea un efect negativ (Kennedy, et. al., 1990; Pauwels and Helsen, 1993). Ca rezultat a consumului alcoolului la volan, cresc riscurile producerii unor accidente sau traume celor din jur ca rezultat al dereglării îndeplinirii funcţiilor de ghidonare a unităţilor de transport. Un asemenea risc poate surveni fulgerător pentru orice participant al traficului rutier, indiferent de faptul este el pieton sau conducător auto. O limită admisibilă a prezenţei de alcool în sînge este reglementată în marea majoritate a statelor lumii. În fiecare ţări există diferite standarte pentru determinarea alcoolemiei admisibile care nu se pedepseşte administrativ sau penal, această limită fiind un compromis între consumul de alcool raţional pe de o parte şi securitatea traficului rutier pe altă. Această limită poate fi mai mică, în unele ţări egală cu zero sau înaltă, pînă la 200 mg %. În Suedia alcoolemia admisibilă constituie 200 mg %, iar în multe state ale S.U.A - 100 mg %. Analiza situaţiei demonstrează faptul creşterii conştientizării societăţii unde există o corelaţie între consumul de alcool şi accidentele rutiere, fiind stabilite limite legale în ţările unde mai înainte nu erau sau fiind în micşorare continuă acolo unde ele existau. În realitate aptitudinile persoanei în timpul conducerii unităţii de transport se pot înrăutăţi chiar şi la un nivel mai scăzut decît limita admisibilă (Aberg, 1992). 2. Reglementări : măsuri întru executarea legislaţiei. Principala măsură întru preîntîmpinarea consumului nociv de alcool cu respectivele situaţii de risc este abţinerea de la consumul alcoolului. Anume acest fapt stă la baza profilaxiei şi preîntîmpinării conducerii unităţilor de transport în stare de ebrietate. Atunci cînd există o probabilitate înaltă că persoana va fi depistată, iar sancţiunile vor fi imediate şi aspre, va creşte respectiv şi probabilitatea că consumatorul de alcool nu se va urca la volan. Principiile fundamentale ale acestei teorii au fost demonstrate de Beyleveld (1979) : nivelul criminalităţii legat de conducerea unităţilor de transport în stare de ebrietate este în corelaţie directă cu depistarea acestor cazuri şi măsurile severe întreprinse. Cercetările petrecute referitor la respectarea legislaţiei atunci când este vorba de abţinearea faţă de consumul de alcool au demonstrat că din cei trei factori care stau la baza abţinerii (frica faţă de depistare; pedepsirea rapidă şi necondiţionarea; asprimea legii), cel mai eficace factor este frica faţă de a fi depistat (Ross, 1982; Homel, 1988). Practica avansată în acest domeniu a demonstrat că o dovadă elocventă de abţinere faţă de alcool întru repsctarea legislaţiei este demonstrată atunci când colaboratorii de poliţie organizează raiduri selective cu scopul examinării alcoolului în aerul expirat. În multe state, cum ar fi Franţa, Australia, testarea selectivă a şoferilor care se aflau la volan efectuată de poliţişti a devenit o normă obligatorie unde cel puţin o oră în fiecare zi poliţia examina conducătorii de transport. Într-un stat din Australia, de către poliţie au fost efectuate peste un milion de examinări unde erau 3 milioane de conducători auto. Aşa un control riguros şi minuţios a contribuit la limitarea alcoolemiei pînă la 50 mg %, mărind conştientizarea riscurilor printre şoferii care consumă alcool. Drept rezultat s-a micşorat nivelul mortalităţii în accidentele rutiere cu 22%, iar a accidentelor în stare de ebrietate – cu 36%, această tendinţă fiind constantă pe parcursul a 4 ani (Arthurson, 1985). În Olanda, controlul selectiv al testării alcoolscopice întru depistarea alcoolului în aerul expirat care depăşea 50 mg % ca normă admisibilă, a contribuit la micşorarea numărului de persoane depistate în stare de ebrietate la volan. Informarea şi popularizarea acestor activităţi prin intermediul mass-media a adus la conştientizarea populaţiei în necesitatea respectării stricte a legislaţiei. În Statele Unite petrecerea raidurilor cu elucidarea rezultatelor de către mass-media a contribuit la micşorarea cu 25 % a accidentelor rutiere, acest lucru se datora în primul rând conştientizării de către şoferi a faptului că ei pot fi traşi la răspundere penală cu privaţiune de libertate. În Republica Moldova în scopul realizării prevederilor art.17 din Legea nr. 713-XV din 6 decembrie 2001 privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope a fost aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009 „Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei”. În sensul prezentului Regulament următoarele noţiuni şi termeni semnifică:
Se stabilesc, pentru conducătorii de vehicule, următoarele concentraţii maxime admisibile de alcool: a) în sînge – 0,3 g/l; b) în aerul expirat – 0,1 mg/l. Se atestă ca stare de ebrietate: a) cu grad minim de alcoolemie – în caz de stabilire a concentraţiei de alcool de >0,3–0,8 g/l în sînge sau de >0,1–0,4 mg/l în aerul expirat; b) cu grad avansat de alcoolemie – în caz de depăşire a concentraţiei de alcool de 0,8 g/l în sînge sau 0,4 mg/l în aerul expirat. Testării alcoolscopice, la decizia poliţiei sau altei persoane abilitate de a efectua astfel de testare, se supun următoarele categorii de persoane: a) conducătorii de vehicule bănuiţi de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate; b) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi/sau de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent; c) persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepţia accidentelor grave soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor. Examinării medicale se supun următoarele categorii de persoane: a) persoanele la care în urma testării alcoolscopice s-a constatat o concentraţie de alcool în aerul expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie; b) persoanele bănuite de comiterea infracţiunilor sub influenţa alcoolului, drogurilor şi altor substanţe ce provoacă ebrietate, la decizia lucrătorului organului de drept; c) conducătorii de vehicule şi alţi participanţi la trafic, care au fost implicaţi într-un accident rutier soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor; d) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri şi de alte substanţe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică şi/sau care manifestă comportament agresiv şi violent, care refuză testarea alcoolscopică. e) persoanele care nu sînt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă rezultatul acesteia; f) persoanele ce se adresează de sine stătător. Primele rezultate ale analizei accidentelor rutiere ce au avut loc pe parcursul anului 2009 - 2729 la număr - au arătat că înăsprirea legislaţiei a contribuit la micşorarea lor cu 5 % faţă de anul 2008 (2869 accidente). În 2009 au fost depistate 426 persoane în stare de ebrietate, cu 16 % mai puţin decât în 2008 (493). De asemenea în 2009 au fost traumate ca rezultat al accidentelor rutiere 3288 persoane, cu 6% mai puţin faţă de anul 2008 (3494). Mortalitatea ca rezultat a accidentelor rutiere a scăzut şi ea cu 5%, constituind în anul 2009 - 476 decese (2008 – 500). Astfel în perioada de 3 luni a anului 2010 au fost sesizate 588 cazuri de conducere a mijloacelor de transport în stare de ebrietate, inclusiv 303 cazuri calificate ca infracţiuni şi 178 – documentate ca contravenţii, alte 107 urmând a fi calificate în dependenţă de rezultatele expertizei. Au fost remise procuraturii 288 cauze penale şi 120 au fost transmise în instanţa de judecată. În acelaşi timp conducerea mijloacelor de transport în stare de ebrietate în perioada de referinţă a fost cauza producerii a 25 impacte rutiere, soldate cu 8 persoane decedate şi 39 traumatizate, ceea ce constituie 6,5% sau fiecare al 15-lea accident comis din vina conducătorilor auto. Ajustarea mecanismului de depistare şi probare a stării de ebrietate a persoanelor bănuite de consum de alcool a contribuit esenţial la sporirea eficienţei măsurilor de prevenire şi combatere a cazurilor de conducere a mijloacelor de transport în stare de ebrietate şi prin urmare, la sporirea nivelului de siguranţă pe drumurile ţării. Bibliografie
pregătirea psiho-emoţională a gravidelor la naştere Silvia Bobescu Şcoala Management în Sănătate Publică USMF “Nicolae Testemiţanu” Summary The psyho-emotional preparation of the pregnant women for the delivery process The article focuses on the problem of psychological and emotional preparation of pregnant women for labour and assumption of the role of a parent. The complexity of the problem of psychological and emotional preparation of pregnant women is determined by complications that can arise during this period and difficulties caused by ignorance. Prenatal education is a new branch demanding outstanding skills and a need to be addressed on a large-scale, which makes the role of those who guide pregnant women much more complex and difficult. Psychological and emotional preparation offers women a possibility to gain self-confidence and be able to cope with the joy and stress caused by pregnancy, labour and birth. Rezumat În articol se elucidează problema pregătirii psiho-emoţională a gravidelor, educaţia în vederea naşterii şi a asumării rolului de părinte . Actualitatea problemei privind pregătirea psiho-emoţionale a gravidelor la naştere este determinată şi de complicaţii care pot să apară în această perioadă , de dificultăţile apărute din neştiinţă pentru a preveni un eşec Educaţia prenatală este o ramură nouă , care necesită aptitudini performante, o abordare mai largă ce face rolul celor ce ghidează femeile gravide mult mai complex şi dificil. Pregătirea psihoemoţională îi oferă femeii posibilitatea de a căpăta încredere în sine şi de a fi capabilă să facă faţă bucuriei şi stresului provocate de sarcină, travaliu şi naştere. Introducere În procesul devenirii şi desăvârşirii de sine, cuplul şi familia sunt calea, mijlocul şi şansa ca matrice fundamentală a vieţii. În şi prin familie, omul accede şi apoi încorporeză, asimilează şi participă la valorile spirituale, religioase, culturale, materiale. Cuplul conjugal exprimă structural şi funcţional modul în care două persoane de sex opus se intermodelează creator, dezvoltându-se şi completându-se mutual, prin interacomodare şi fuziune, simultan în plan biologic, psihologic şi social. Sarcina a prezentat în toate timpurile şi în toate culturile împlinirea celei mai puternice tendinţe instructive-afective a femeii, constituind expresia supremă a autorealizării sale, atât în plan psihosomatic individual, cît şi în plan social(micro şi macrosocial), în plan cultural, etnic şi chiar religios. Sarcina şi naşterea reprezintă evenimentele centrale, de importanţă majoră, în existenţa oricărei femei, ele fiind evenimente de naştere din memoria ei. Este, în general, cunoscut faptul că majoritatea femeilor chiar la o vârstă înaintată, păstrează amintiri vii şi amănunţite asupra tuturor evenimentelor legate de sarcinile lor, precum şi de naşterea propriilor copii. Autorul doreşte să accentueze impactul extrem de puternic pe care aceste evenimente îl au asupra psihicului feminin Ultimul secol a reprezentat în medicină un salt uriaşi a cunoştinţelor umane dezvoltându-se o medicină ştiinţifică şi obiectivă .În pofida acestor succese obstetrica actuală sa lovit de o serie de probleme, pentru a căror depăşire nu au fost suficiente mijloacele tehnologice sofisticate, în acest context , a apărut necesară redescoperirea medicinii holistice şi psihosomatice. Instruirea antinatală are un şir de beneficii:
Scopul Evidenţierea problemelor prioritare de sănătate publică în managementul pregătirii psiho-emoţională a gravidelor la naştere. Metode S-a făcut analiza literaturii de specialitate, care a inclus 24 referinţe literare autohtone şi internaţionale, cu evaluarea problemelor apărute după naştere la femeile care au trecut cursul deplin de lecţii la diferit nivel de asistenţă medicală şi complicaţiile apărute după naştere la acel grup de femei gravide ce nu au trecut instruirea psiho-emoţională, precum şi calitatea îngrijirii şi alimentaţiei nou-născutului. Rezultate Cu toate că în asistenţa medicală a mamei şi copilului au fost obţinute multe succese, mai rămân încă multe femei care suferă anumite riscuri în perioada sarcinii şi naşterii cauzele cărora au rămas practic neschimbate pe parcursul ultimilor decenii. Complicaţiile materne rămân încă o problemă serioasă în asistenţa obstetricală, iar milioane de cazuri de mortinatalitate şi de deces neonatal precoce se mai întâmplă din urma cauzelor evitabile. În ultimii 35 de ani în sănătatea populaţiei de pe glob au fost obţinute unele ameliorări.Mortalitatea copiilor de vârsta până la 5 ani în perioada anilor 1960 – 1990 a fost redusă în lumecu o jumătate: de la 216/1000 la 107/1000. Durata vieţii a crescut în această perioadă de timp dela 46 până la 62 de ani. Cu toate acestea rata de fertilitate a scăzut de la 4,9 la 2,9 şi continuă să scadă. Mortalitatea maternă în aceeaşi perioadă de timp nu a scăzut substanţial. Fiecare an 4 mln. de copii sunt mortnăscuţi, alte 4 mln. decedează în prima lună de viaţă, 98% din aceste decese au loc în ţările în curs de dezvoltare. Cu toate că pe parcursul ultimilor ani s-a remarcat un declin important în mortalitatea infantilă şi cea a copiilor până la 5 ani, trebuie de menţionat că el are loc după prima lună de viaţă. Ca rezultat decesele neonatale reprezintă 40% din toate decesele printre copiii până la 5 ani de viaţă. Riscul de deces în prima lună de viaţă este de 15 ori mai înalt decît în orice altă lună pe parcursul primului an de viaţă. Atenţia şi asistenţa medicală acordată femeilor în perioada până la sarcină, în sarcină, naştere, perioada postnatală precum şi cea acordată nou-născuţilor în cadrul sau în afara sistemului de sănătate reflectă aportul societăţii acordat femeilor şi copiilor. Şansa naşterii unui copil sănătos precum şi şansa de a supravieţui în primul an de viaţă în Republica Moldova este diferită celei din majoritatea statelor Europei. Mortalitatea infantilă în Republica Moldova în ultimii 10 ani a scăzut practic de 2 ori atingînd în anul 2008 nivelul de 12,2 la 1000 născuţi vii(anul 1996 -26,7 0/00, din care 5,6 0/00 îi revine mortalităţii neonatale precoce. Educaţia psiho-emoţională a femeilor gravide reprezintă una din cele probleme medicale şi sociale importante ale societăţii. Odată cu trecerea supravegherii sarcinii în sfera de preocupări a medicului de familie au ieşit în vileag un şir de goluri legate de experienţă şi informare insuficiente ale acestui specialist privind sarcina, perioada post-partum, perioada de nou-născut şi eventualele complicaţii care pot apărea în aceste perioade. cu care sau întâlnit medicii de familie La cererea specialiştilor principali şi recomandaţiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în republică au fost introduse un şir de tehnologii noi în asistenţa femeilor gravide, una din care este şi pregătirea psiho-emoţională şi socială în sarcină. Este inevitabil, ca aceasta să se reflecte asupra creşterii încrederii femeilor gravide în lucrătorii medicali, ceia ce va duce la sporirea încrederii lor în capacităţile proprii de a da naştere şi a educa un copil sănătos, de a micşora stresul provocat de sarcină, travaliu şi naştere. În Republica Moldova pregătirea psiho-emoţională a femeilor gravide a fost propagată şi în trecut la diferite şcoli şi la diferite nivele.Începînd cu anul 2001 cursurile de educaţie antinatală care cuprindeau 4 şedinţe acoperea 12,6% din toate femeile gravide, erau insuficientte materiale audio-vizuale şi şedinţele se efectuau în cadrul discuţilor individuale sau în grup. La finele anului 2008 În Franţa profesorul Michel Delcroix nu numai că vorbeşte despre entităţi explicate în concepţia psihică, dar şi ajunge la o concluzie practică, tratând cu succes prin psihanaliză şi psihoterapie aceste cazuri. Dacă în mod normal sarcina şi naşterea se constituie ca un succes, există situaţii când ele se termină cu un eşec. În acest context trebuie să subliniem, în primul rând, o mare ambivalenţă : pe de o parte, sarcina este influenţată psihosomatic, în sensul efectelor patofiziologice ale evenimentelor psiho-emoţionale negative, extrem de complexe, unele anterioare , altele concomitente cu sarcina; pe de altă parte de riscurile complicaţiilor apărute în timpul naşterii şi după naştere. Astfel, din cauză necunoscută, un mare procent este reprezentat de avortul psihogen, s-a putut pune în evidenţă „profilul” psiho-emoţional al gravidei care are tendinţă de a eşua în ducerea la bun sfîrşit a sarcinii. Aceste gravide se caracterizează, de multe ori şi prin tendinţa de a avorta şi în relaţiile interumane şi socio-profisionale. Ele prezintă o mare nesiguranţă şi imbivalenţă a identităţilor feminine, precum şi un sentiment de culpabilitate de rejet psihologic inconştient al sarcinii. Această stare este generată de o serie de fenomene psiho-afective, de atitudine negativă faţă de sexualitate, partener, de scădere a autostimei. Orice agresiune a universului psihic al gravidei, orice contrariere a tendinţei naturale de experienţă pozitivă a copilului poate avea consecinţe psihosomatice evidente, însă, pe de altă parte, greu de bănuit. Din punct de vedere al relaţiei medic-pacient obstetricianul care se ocupă de monitorizarea sarcinii, precum şi întreaga echipă complexă(formată din medicul de familie, psiholog, kineziterapeut), colaborează într-o perioadă extrem de fertilă în ceia ce priveşte psihoprofilaxia naşterii distotice. Conştientizarea rolului pe care îl joacă femeia gravidă , de purtătoare a vieţii, de împlinire a idealului de imortalitate biologică, reprezintă o direcţie privilegiată în care acţionează această echipă. Dacă acest lucru se realizează, toată perioada sarcinii devine un eveniment extrem de important şi pozitiv al ontogenezei individuale, imprimându-se în conştiinţa acesteia, devenind unul din pilonii cei mai importanţi ai identităţii sale feminine, de astfel, orice politică demografică pozitivă trebuie, în mod necesar, să se bazeze pe această accentuare explicită (prin măsuri stimulative, materiale şi psiho-profesionale) a importanţei rolului de mamă jucat de femei într-o societate dată.
Factorii intrapsihici au o pondere importantă în geneza depresiei post-natale. Şi în acest caz, ei sunt legaţi de maturitatea afectivă a pacientei, şi în special de restructurarea personalităţii pe care o presupune faptul de a deveni mamă. Ea este la fel de importantă ca amploare ca şi trecerea în adolescenţă şi tinereţe de la stadiul de fată la cel de femeie. În cazul în care sarcina nu este dorită, femeia fiind nepregătită, naşterea şi solicitările nou-născutului la hrănire nu pot decât să-i inducă sentimentul de autodepreciere şi de incompetenţă ce se află la baza simptomatologiei. Există şi alte elemente care pot juca un rol nefast asupra stării psihice a tinerei mame : sarcina multiplă, malformaţia fătului sau toxicomania, vârsta prea tânără sau prea înaintată a gravidei, o altă sarcină dificilă, încheiată cu o naştere prin cezariană Contextul naşterii este foarte important: travaliul prelungit, expulzia dificilă, utilizarea ventuzelor, a forcepsului, anestezia generală, cezariana sunt circumstanţe care favorizează depresia post-natală. La fel se întâmplă în caz de naştere prematură, de moarte la naştere, sau chiar de subponderabilitate a copilului. De aceea, acţiunea psihoprofilactică şi psihoterapeutică adecvată perioadei puerperale şi în special asupra travaliului şi momentului naşterii porneşte de la identificarea unor patternuri sau modele culturale referitoare la anxietatea sau teama Yüklə 2,65 Mb. Dostları ilə paylaş:
|