Nivel V – proiect – Preot lect univ dr. Constantin Onu modulul VI formarea formatorilor în limbajul mimico-gestual

DICŢIONARE DE LIMBAJ MIMICO-GESTUAL

1. 
   BUTTERWORTH, Rod R. şi FLODIN, Mickey, The Poket Dictionary of Signing. Penguin Putnam, New York, 1992; Idem, Signing Made Easy. Penguin Putnam, New York, 1989.
   
2. 
   COSTELLO, Elaine, Poket American Sign Language Dictionary. Random House, New York, 2000; Idem, Webster’s American Sign Language Dictionary. Random House, New York, 1997; Idem, Signing. How to Speak with Your Hands. Bantam Books, New York, 1995.
   
3. 
   CSONKA, Stefan, MISTRIK, Jozef, UBAR, Ladislav, Frekvencniy slovnik posunkovej reci. Slovenske Pedagogicke Nacladatelstov, Bratislava, 1986.
   
4. 
   DRĂGUŢOIU, Iulia, Limbajul mimico-gestual. Dicţionar bilingv ilustrat. Arhiepiscopia Ortodoxă Română, Sibiu, 1992.
   
5. 
   KANNAPELL, Barbara M., HAMILTON, Lillian B., şi BORNSTEIN, Harry, Signs for instructional purposes. Gallaudet College Press, Washington, D.C., 1969.
   
6. 
   LANE, Leonard G., Gallaudet Servival Guide to Signing. Gallaudet University Press, Washington, D.C., 1990.
   
7. 
   LEWIS, Karen B., HENDERSON, Roxanne, Sign Language Made Simple. Doubleday, New York, 1997.
   
8. 
   PETERSON, John E., Dr., LSB. Lingua de sinais brasileira. Comunicando com as manos. Associacao Caririense de Deficientes Auditivos, Juazeiro do Norte, 2001.
   
9. 
   STEWART, David A., American Sign Language. The Easy Way. Barron’s, New York, 1998.
   
10. 
    ***, Second Contribution to the International Dictionary of Sign Language. Conference Termionology. Imprimată de Şcoala Profesională a Asociaţiei Naţionale a Surzilor, Roma, 1971.
    

CUPRINS

1. 
   Cuvânt înainte (p. 5)
   
2. 
   Introducere (p. 8)
   
3. 
   Anexă: proiect / model de programă analitică (p. 20)
   
4. 
   Comunitatea surzilor – minoritate lingvistică (p. 29)
   
5. 
   Psihopedagogia persoanei surde (p. 38)
   
6. 
   Specificul vizual al comunicării gestuale (p. 43)
   
7. 
   Statutul legal al limbajului mimico-gestual în Uniunea Europeană şi în întreaga lume (p. 48)
   
8. 
   Limbajul mimico-gestual în educaţie (p. 70)
   
9. 
   Rolul profesorilor surzi în educaţia persoanelor surde (p. 82)
   
10. 
    Integrarea persoanelor surde în societate (p. 95)
    
11. 
    Bibliografie (p. 97)
    
12. 
    Cuprins (p. 107)
    

1 „Surdodidactica studiază scopul şi sarcinile procesului de învăţământ în condiţiile deficienţei de auz, factorii care determină acest proces, conţinutul, principiile, metodele şi formele de organizare, utilizarea mijloacelor surdotehnice, rolul, calităţile şi pregătirea profesorilor, a educatorilor şi părin­ţi­lor.” în Ilie Stănică, Psihopedagogie specială. Deficienţele senzoriale, Ed. Pro Umanitate, 1997, p. 3.

2 „Caracteristicile diferitelor categorii de handicapaţi, ca şi cele ce duc la disponibilităţi superioare, se subsumează conceptului de anormalitate” (s.a.) la prof. univ. dr. Emil Verza, Psihopedagogia specială, ştiinţă interdisciplinară, în prof. univ. dr. Emil Verza (coordonator), Ghidul educatorului, apărut sub egida Universităţii Bucureşti, Departamentul de Psihopedagogie specială şi DCU_EU/Phare, Componenta 2_Formare de personal, Bucureşti, 1997, p. 61. Pentru dis­cuţii critice pentru abordarea patologică vezi Woodward, J., How You Gonna Get To Heaven If You Can Talk With Jesus: On Depathologizing Deafness, T.J. Publishers, Silver Spring, 1982, p. 52-79; Kyle, J.G., Deaf people from school to society, în Taylor, I.G. (editor), Proceeding of Internaţional Congress of the Education of the Deaf. Croom Helm, London, 1987, 2-19.

3 Ilie Stănică şi colaboratorii, Psihopedagogie specială, deficienţe senzoriale, Ed. PRO HUMANITATE, Bucureşti, 1997, p. 15. Alte definiţii: Mariana Popa, Comunicare şi personalitate la deficientul de auz, Ed. Fundaţiei HUMANITAS, Bucureşti, 2001, p. 17: „surditatea este, în marea majoritate a cazurilor, un defect extracentral periferic care afectează elementele receptoare sau de transmitere ale sunetului privând persoana de recepţia fluxului sonor ambiental.”; C. Gh. Manolache, Surdomutitatea, Ed. Medicală, Bucureşti, 1980, p. 23: „Surdomutitatea este o deficienţă a omului, care se manifestă prin imposibilitatea de a vorbi, asociată cu surditatea totală sau aproape totală. În sens mai restrâns, este incapacitatea însuşirii vorbirii pe calea naturală a auzului.”

4 Ivan Tucker şi Con Powell, Copilul cu deficienţe de auz şi şcoala, fără editură, Bucureşti, 1993, p. 17.

5 Implantul cohlear este un dispozitiv electronic care stimulează direct nervul auditiv al copilului. Vibraţiile sonore sunt transformate în stimuli electrici de către celulele ciliate din canalul cohlear, fiind apoi culese de către nervul auditiv şi transmise creierului. Scopul implantului cohlear este de a transmite informaţii sonore care să stimuleze direct nervul acustic. În toate aceste dispozitive, sunetele sunt captate de un microfon exterior şi sunt transformate în semnale electrice care sunt transmise la un procesor de sunet. Procesorul transmite semnalele unui electrod din interiorul implantului. Majoritatea specialiştilor recurg la implant când nu mai există resturi utilizabile de auz.

6Ivan Tucker şi Con Powell, op. cit, p. 17.

7 Ilie Stănică şi colab., op. cit., p. 16.

8 Mariana Popa, Copii cu handicap de auz, în Emil Verza (coord.), Ghidul educatorului, p. 75.

9 Cf. Mariana Popa, Comunicare şi personalitate la deficientul de auz, Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001, 44, care rezumă o seamă de studii occidentale.

10 Mariana Popa, Comunicare şi personalitate la deficientul de auz, Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001, 45.

11 A se vedea subcapitolul referitor la limbajul mimico-gestual.

12 Introducere, scopul şi conţinutul Regulilor Standard cu privire la Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Handicap.

13 Aceasta datorită faptului că aproximativ 90% dintre copii surzi sunt născuţi din părinţi auzitori, aproximativ 5% au un părinte auzitor şi unul surd. Cf. I. Tucker şi C. Powell, Copilul cu deficienţe de auz şi şcoala, p. 66. Statistici precise cu privire la populaţia surdă ca un întreg sunt dificil de obţinut. Oricum, estimările furnizate aici par a fi acceptate în general.

14 Liliana Drăgan şi Anca Văcărescu, Elemente se surdodidactică, p. 88.

15 În cazul surzilor români este vorba de limba română şi de limbajul mimico-gestual românesc.

16 Liliana Drăgan şi Anca Văcărescu, Elemente de surdodidactică, p. 16-17.

17 Ibidem, p. 18-20.

18 Mariana Popa, Comunicare şi personalitate la deficientul de auz, Ed. Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001, 56-57.

19 Liliana Drăgan şi Anca Văcărescu, Elemente se surdodidactică, p. 13.