(1) La incintele cu aria de peste 1000 m2, suprafaţa dispozitivelor de desfumare este determinată pe tip de destinaţie şi depinde de înălţimea de referinţă H şi de grosimea stratului de fum Ef. Această suprafaţă se obţine prin înmulţirea ariei incintei cu coeficientul α (în procente). In anexă se dă tabelul valorilor coeficientului α şi relaţiile de calcul.
(2) In cazul unui plafon fals sau a acoperişului plan dar cu discontinuităţi ale înălţimii (porţiuni plane la diferite înălţimi, fig.16), calculul suprafeţei utile a dispozitivelor de desfumare se va efectua considerând ca înălţime de referinţă înălţimea cea mai mare din zonă, iar suprafaţa utilă va fi corectată conform Art. 737.din prezentul normativ;
(3) In cazul clădirilor sau spaţiilor cu o singură zonă, suprafaţa liberă totală a admisiilor da aer proaspăt, trebuie să fie cel puţin egală cu suprafaţa geometrică totală a dispozitivelor de evacuarea fumului.
(4) In cazul spaţiilor împarţite prin ecrane în mai multe zone, admisia de aer se poate face prin zone de margine. Suprafaţa liberă a tuturor admisiilor de aer trebuie să fie cel puţin egală cu suma geometrică a suprafeţelor dispozitivelor de evacuarea fumului din două zone şi anume cele la care au rezultat cele mai mari suprafeţe de desfumare necesare.
Art. 738. Corecţia suprafeţelor utile ale dispozitivelor de evacuarea fumului la spaţii cu aria mai mare de 1000 m2
(1) Suprafaţa utilă a dispozitivelor de evacuarea fumului rezultată, trebuie să fie micşorată sau majorată dacă dispozitivul (ele) este amplasat deasupra sau dedesubtul înălţimii de referinţă fig.16 şi 17. În primul caz, lungimea canalelor de racordare verticală (dacă este nevoie de ele) se limitează la 10 diametre hidraulice în afara cazului când calculul justifică o lungime mai mare (diametrul hidraulic = 4×secţiunea conductei/ perimetrul conductei).
