Normativ de securitate la incendiu

ee). Parcare supraterană puternic ventilată : nivelul de parcare deschis spre exterior pe minimum două laturi opuse cu goluri permanent deschise cel puţin pe 50% din suprafaţa pereţilor ori delimitat pe toate laturile de pereţi neetanşi în treimea superioară (plasă, trafor etc.); distanţa maximă dintre faţadele libere opuse, deschise spre exterior, este de cel mult 75,00 m ;

ff). Perete - element de clădire vertical care delimiteaza două spaţii consecutive ale clădirii, sau o inchide perimetral :

ff₁). Perete cortină - închidere perimetrală a clădirii, realizată cu structura proprie de rezistenţa (independentă de cea a clădirii de care se ancorează), sau panouri de faţadă fixate de structura clădirii (fără structură proprie). După caz, pot fi utilizate şi combinaţii ale celor două sisteme de închidere perimetrală cu perete cortină.

ff₂). Perete antifoc AF (REI)- element de construcţie vertical, pentru separarea dintre compartimente de incendiu, având rezistenţa la foc satisfăcută după toate cele trei criterii (R, E, şi I) cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă.

ff₃). Perete rezistent la explozie REX (a nu se confunda cu antiex)- element de clădire vertical, realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile A1, alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru pereţi antifoc AF, iar când separă spaţii din cadrul compartimentului de incendiu, trebuia să îndeplinească şi condiţiile de perete rezistent la foc REI.

ff₄). Pereţi portanţi (REI) - elemente de clădire construcţie verticale portante ale clădirii, caracterizate prin rezistenţa la foc, etanşeitate şi izolare termică, pentru stabilirea nivelului de stabilitate la foc al clădirii sau compartimentului de incendiu.

ff₅). Pereţi neportanţi (autoportanţi) (EI) - idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural.

gg). Performanţă la foc – comportarea unui produs atunci când este expus unui foc standard.

gg₁ ). Performanţă la foc exterior – Expresie convenţională a modului de comportare a unui acoperiş sau a unei învelitori care în condiţii de utilizare finală este expus(ă) la un foc standard exterior (incendiu din afara clădirii).

hh) Plafon fals (plafon suspendat) Element de construcţie orizontal sau înclinat, suspendat de elemente structurale, care delimitează spaţii distincte în cadrul unui volum construit (încăpere), putând avea rol estetic, de mascare a instalaţiilor, termoizolant, fonic, sau rezistent la foc.

ii). Planşeu (REI) - element de clădire orizontal sau înclinat care delimitează două niveluri consecutive ale clădirii, luat în calcul pentru determinarea nivelului de stabilitate la foc. Planşeele parţiale (supante), care ocupă mai mult de 40% din aria încăperiii în care sunt dispuse, se iau în calcul la determinarea nivelului de stabilitate la foc.

ii₁). Planşeu antifoc AF (REI) - element de clădire orizontal, pentru separarea dintre compartimente de incendiu, având rezistenţa la foc satisfăcută după toate cele trei criterii (R, E, şi I) cel puţin egală cu valoarea stabilită în funcţie de nivelul de stabilitate la foc al compartimentelor de incendiu pe care le separă.

ii₂). Planşeu rezistent la explozie (REX) - element de clădire orizontal, realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile A1, alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente antifoc AF, iar când separă spaţii din cadrul compartimentului de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile de planşeu rezistent la foc REI.

jj). Platformă - element de clădire orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30% din aria utilă liberă (fără utilaje, rafturi, etc), inclusiv de tip “grătar”, fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (maxim 8 ori pe schimb).

Platformele nu se iau în calcul la determinarea nivelului de stabilitate la foc şi a numărului de niveluri admis conform normativului.

kk). Reacţia la foc - vezi clasa de reacţie la foc .

LL). Rezistenţa la foc (1) – aptitudinea unui produs – părţi sau element de construcţie - de a-şi păstra, pe o durată de timp determinată, stabilitatea la foc, etanşeitatea la foc, izolarea termică şi/sau orice altă funcţie impusă, specificate într-o încercare standardizată de rezistenţă la foc, conform Regulamentului privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru clădiri pe baza performanţelor de comportare la foc, sau calculate conform eurocodurilor. Criteriile de performanţă pentru rezistenţa la foc sunt:

R stabilitatea la foc (capacitatea portantă în condiţiile focului standard)

M acţiune mecanică - standard de referinţă SR EN 13501-2 + A1:2010

E etanşeitatea la foc

I izolarea termică la foc

W radiaţie termică

C Inchidere automată (C₀…C₅) - de ex. la uşi

S etanşeitate la fum (S _m sau S_a)

K capacitatea de protecţie la foc a acoperirilor

Durata de timp se notează după criteriile de mai sus, de ex..R 90 sau EI 45 C₂

(2) Rezistenţa la foc se determină prin încercări conform standardelor specifice, sau se calculează conform seriei de standarde de calcul la foc a structurilor (Eurocoduri) - SR EN 1991-1-2 la SR EN 1996-1-2, precum şi SR EN 1999-1-2. Calculul poate utiliza softuri utilizate şi validate în Uniunea Europeană, conform cerinţelor menţionate la art. 7 alin.(2)