Normativ de securitate la incendiu

p). Degajament protejat - spaţiu construit închis destinat exclusiv circulaţiei/evacuării utilizatorilor în caz de incendiu, alcătuit şi separat de restul clădirii cu elemente de construcţie orizontale şi verticale incombustibile A1, A2-s1,d0 rezistente la foc EI 120 pentru pereţi şi REI 60 pentru planşee, pus în suprapresiune încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat, cu uşi de acces EI 90–C 5 Sm, dispuse astfel încât să nu stânjenească evacuarea; distanţa parcursă prin degajamentul protejat nu intră în calculul lungimii căii de evacuare.

q). Demisol – (1) nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurator cu maximum jumatate din înălţimea liberă a acestuia şi prevăzut cu ferestre în pereţii de închidere perimetrală. Demisolul se consideră nivel suprateran al clădirii.

Atunci când pardoseala este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurator cu mai mult de jumatate din înălţimea lui liberă, sau nu are ferestre, se consideră subsol şi se include în numărul de niveluri subterane ale clădirii.

(2) La terenurile în pantă demisolul este suprateran dacă are pe cel puţin 50% din perimetru îndeplinită condiţia de suprateran şi are acces direct din exterior pe o latură sau ferestre în pereţii acestei laturi Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite atunci se consideră subsol si se include în numărul de niveluri subterane ale clădirii.

r). Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) - goluri practicate în treimea superioară a închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei clădiri, astfel încât să permită evacuarea naturală a fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu, fiind prevăzute şi cu acţionare manuală).

s). Element de clădire (construcţie) – parte de clădire bine definită din punct de vedere al rolului, compoziţiei, alcătuirii şi caracteristicilor sale rezistent la foc (R, REI, EI, E, S, M, W) – Elementul rezistent la foc poate fi:

s₁). Element de construcţie rezistent la foc (R) - produs - parte sau element de construcţie portant - cu rol structural (cu capacitate portantă)– stâlpi, grinzi, contravântuiri, tiranţi etc., – care are aptitudinea de a-şi păstra pe o durată de timp determinată, stabilitatea la foc determinată prin încercări standardizate sau/şi prin calcul efectuat conform eurocodurilor, cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de nivelul de stabilitate la foc al clădirii.

s₂). Element de construcţie rezistent la foc (REI) –produs - parte sau element de clădire portant - cu rol structural (cu capacitate portantă)– pereţi, planşee, – care are aptitudinea de a-şi păstra pe o durată de timp determinată, stabilitatea la foc, etanşeitatea la foc şi izolarea termică, cel puţin egale cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de nivelul de stabilitate la foc al clădirii.

s₃). Element de construcţie rezistent la foc (EI) – produs - parte sau element de construcţie neportant - fără rol structural (fără capacitate portantă)–, pereţi, uşi, plafoane, etanşarea trecerilor, etc., – care are aptitudinea de a-şi păstra pe o durată de timp determinată, etanşeitatea la foc şi izolarea termică, cel puţin egale cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de nivelul de stabilitate la foc al clădirii.

s₄). Element de construcţie rezistent la foc (E) – (Etanş la foc). produs - parte sau element de construcţie neportant – fără rol structural (fără capacitate portantă)–, pereţi, uşi, plafoane, etanşarea trecerilor etc., – care are aptitudinea de a-şi păstra pe o durată de timp determinată etanşeitatea la foc, cel puţin egală cu nivelul stabilit in normativ, in funcţie de nivelul de stabilitate la foc al clădirii..

s₅). Element de construcţie rezistent la foc ( W, S, C, M, K,) – produs/ element cu funcţie suplimentară impusă, de rezistenţă la radiaţie termică W, etanş la fum S,(S_m, S_{0 a}) cu autoinchidere C,(c_0…c₅), cu rezistenţă mecanică la lovirea standard la finele încercării de rezistenţă la foc M, sau cu capacitatea de protecţie la foc a acoperirilor K, – care are aptitudinea de a-şi păstra pe durata de timp determinată pe criteriul principal, rezistenţa la foc pe criteriul suplimentar respectiv, cel puţin egală cu nivelul stabilit, în funcţie de rolul special de protecţie la foc din normativ.

S₆). Element de construcţie antiex - produs - parte sau element de clădire alcătuit din materiale care la lovire nu produc scântei, sau de instalaţii care sunt protejate împotriva producerii scânteilor de orice fel.

NOTĂ : Elementele pot satisface simultan mai multe din criteriile enunţate, fiind de exemplu, definite EW, EIc, etc

ş) Explozie (volumetrică) – expansiune bruscă a unui gaz care poate rezulta dintr-o reacţie rapidă de oxidare sau de descompunere, cu sau fără creştere de temperatură.

ş₁). Deflagraţie – undă de ardere însoţită de expolzie, care se propagă cu viteză subsonică.

ş₂). Detonaţie – undă de ardere însoţită de expolzie, care se propagă cu viteză supersonică şi este caracterizată de o undă de şoc.

t). Flash-over – momentul trecerii bruşte la starea de ardere generalizată pe întreaga suprafaţă a materialelor combustibile dintr-o incintă închisă (SR EN ISO 13.943)

ţ). Foc – ardere autoîntreţinută care este deliberat organizată pentru a produce efecte utile şi a cărei propagare în timp şi spaţiu este controlată

ţ₁). curba temperatură-timp standardizată (incendiu postflahover) variaţia în funcţie de timp a temperaturii prescrise conform unei metode specificate, pe durata unei încercări standardizate de rezistenţă la foc, ai căror parametri de evoluţie sunt stabiliţi prin relaţia matematică:

T= 345 log₁₀(8 t+1)+20