Normativ de securitate la incendiu

ingineri structurişti : pentru stâlpi, coloane, diafragme, contravântuiri, pereţi portanţi, planşee, terase şi acoperişuri;

ingineri instalatori : pentru sisteme, echipamente şi instalaţii proiectate, respectiv de apă, electrice, ventilare, încălzire, gaze, automatizări.



SECŢIUNEA II
TERMINOLOGIE, CLASIFICĂRI
Art. 9. În normativ se utilizează următoarea terminologie şi următoarele clasificări, în concordanţă cu SR EN ISO 13943 şi seria SR EN 13501.

1. 
   Ardere – reacţie exotermă a unei substanţe, cu un comburant
   

NOTĂ – Arderea emite în general efluenţi însoţiţi de flăcări

b) Aria construită (Ac) – este suprafaţa orizontală a nivelului suprateran, cu aria cea mai mare delimitată de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali (amprenta la sol a clădirii sau proiecţia pe sol a perimetrului etajelor superioare). În aria construită nu sunt incluse suprafeţele teraselor descoperite ale parterului care depăşesc planul faţadei, a platformelor, scărilor de acces. Aria desfăşurată (Ad) a unei clădiri reprezintă suma ariilor construite a tuturor nivelurilor supraterane sau/şi subterane, delimitate de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali ai fiecărui nivel.

c) Atrium (patio) – volumul liber din interiorul unei clădiri, sau generat de mai multe clădiri/clădiri adiacente, delimitat pe una sau mai multe laturi de cel puţin patru niveluri ale clădirii şi care nu este necesar să fie aliniat pe verticală. Atriumurile pot fi descoperite, acoperite închise sau acoperite deschise, conform detalierilor de la art. 66 .

d) Clapetă antifoc – dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulatura de ventilare care străpunge un element de clădire antifoc sau rezistent la foc (în poziţie normal deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

e) Clădire – construcţie (compartiment de incendiu): obiective construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având următoarele caracteristici, destinaţii sau funcţiuni (în totalitate sau preponderentă)

e₁). Clădire înaltă – clădire civilă supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil (în afară de un singur nivel tehnic construit şi care cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente clădirii, circulaţii funcţionale) este situată la peste 28 m faţă de terenul sau carosabilul adiacent cel mai de jos accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe latura cu vitraje ale clădirii, prevăzute cu spaţii de calare care asigură ridicarea şi manevrarea scării de intervenţie.

Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

e₂). Clădire foarte înaltă - clădire civilă supraterană a cărei pardoseală a ultimului nivel folosibil este situată la înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată şi cu precizările de la art. 9.e₁.