Norwegian Financial Mechanism 2009-2014

, secţia reţine următoarea situaţie de fapt

Doamna procuror D.R. nu a înţeles să participe la şedinţa de judecată, iar domnul judecător a soluţionat cererea fără participarea procurorului.

Din înscrisurile aflate la filele 94-104 rezultă că domnul judecător a procedat în mod similar în alte două dosare având ca obiect Legea nr.82/2012, respectiv a procedat la citarea doamnei procuror atât la Parchetul de pe lângă Judecătoria P. cât şi la unităţile superioare de parchet.

Astfel, prin atitudinea adoptată , constând în citarea în mod repetat a doamnei procuror D.R., precum şi în înştiinţarea parchetelor superioare despre lipsa din instanţă a doamnei procuror, domnul judecător a depăşit cadrul legal de desfăşurare a procesului penal. Scopul acestor demersuri a fost doar de a sesiza conducerea parchetelor superioare şi a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. despre lipsa de la şedinţa de judecată a doamnei procuror D.R

De asemenea, secţia reţine că modalitatea de interpelare a procurorului în şedinţa de judecată, precum şi susţinerea unui dialog judecător-procuror fără relevanţă juridică, ci doar cu intenţia de a evidenţia eventualele greşeli de drept material sau procesual ale procurorului se circumscriu laturii obiective ale abaterii disciplinare prevăzute de art.99 lit c) din Legea nr.303/2004, modificată prin Legea nr.24/2012

7. Prin Hotărârea nr.lO/J din 25 iunie 2014 , cu majoritate Secţia a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară aplică sancţiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) din acelaşi act normativ.

Respinge acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) teza a- Il-a raportat la art.99 ind.l alin.2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca neîntemeiată.

În motivarea acţiunii se reţine, în esenţă, că doamna judecător învestită fiind cu soluţionarea dosarului nr.X nu a respectat, din motive imputabile, dispoziţiile legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor şi nu şi-a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuţiile specifice funcţiei, prin faptul că, la judecata cauzei nu a aplicat în mod eficient normele procedurale, temporizând procesul penal.Astfel, se arată că intervalul de timp calculat de la data înregistrării dosarului respectiv data de 7 noiembrie 2006 şi până la soluţionarea acestuia, în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 190 din data de 23 decembrie 2013, este mai mare de 7 ani, iar de la înregistrarea dosarului în sistem este deaproximativ 7 ani şi 6 luni. La soluţionarea acestui dosar s-au acordat 76 termene de judecată, acestea fiind stabilite, de regulă, lunar (au existat situaţii izolate în care s-au stabilit la un interval de 2-3 săptămâni, dar şi mai mari de o lună), fără ca, în perioada vacanţei judecătoreşti, să se fixeze termen de judecată. Se arată că o mare parte a termenelor de judecată a fost acordată pentru lipsa inculpaţilor, din diverse motive (medicale, lipsa din ţară, situaţii personale, etc), sau pentru faptul că inculpaţii nu aveau asigurată asistenţă juridică obligatorie, ori apărătorii aleşi ai acestora, respectiv apărătorii desemnaţi din oficiu nu s-au prezentat (imposibilitate prezentare pentru motive medicale, asigurarea asistenţei juridice la alte instanţe, participare la comisii de concurs, efectuarea concediilor de odihnă, etc), fără să-şi asigure substituirea.

Astfel, se reţine că, pentru asemenea motive, la 30 de termene s-a amânat judecata, iar instanţa nu a dispus sancţionarea apărătorilor decât în ceea ce priveşte lipsa avocaţilor aleşi sau desemnaţi din oficiu la 6 termene.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţia reţine că, fapta constând prelungirea duratei de soluţionare a cauzei prin nerespectarea normelor de procedură intră în conţinutul constitutiv al abaterii disciplinare prev. de art.99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, aşa cum a fost reţinută anterior, secţia apreciază că pârâta nu poate fi trasă la răspundere pentru aceeaşi faptă, însă din punctul de vedere al abaterii disciplinare prev. de art.99 lit.t) din acelaşi act normativ.

De asemenea, secţia reţine că atâta vreme cât o cauză nu a fost soluţionată definitiv, nu se poate aprecia asupra caracterului grav al încălcării normelor de drept material ori procesual, eventualele consecinţe asupra drepturilor părţilor (altele decât cele de soluţionare a cauzei într-un termen rezonabil) putând fi constatate doar după epuizarea căilor de atac. în caz contrar s-ar aduce atingere dispoziţiilor prev. de art. 129 din Constituţia României, potrivit căreia hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai controlului judiciar în condiţiile legii.

Proiectul este co-finanţat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2014 şi are ca obiectiv general consolidarea capacității sistemului judiciar din România de a face față noilor provocări legislative și instituționale