Proiectul propune adoptarea unei legislații naționale de transpunere a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecția victimelor criminalității şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului.
Astfel, este necesară modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și a Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor și a Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
Se solicită statelor membre ca, încă de la primul contact cu o autoritate, victimei unei infracțiuni să i se comunice datele de contact pentru comunicările ulterioare privind cauza sa, precum și serviciile de justiție reparatorie disponibile.
Proiectul propune preluarea acestor dispoziții prin completarea alineatului (1) al articolui 4 din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor. Astfel, printre informațiile pe care, conform acestui alineat, primul organ judiciar la care victima se prezintă, are obligația de a le aduce la cunoștința acesteia, se vor include şi informații privind dreptul de a apela la mediator, precum și informații privind autoritatea judiciară la care victima se va putea adresa pe viitor cu privire la cauza sa (spre exemplu, unitatea de poliție sau parchetul competent cu efectuarea urmăririi penale).
Aceste prevederi vor fi interpretate corelat cu art. 83 din Codul de procedură penală, privind drepturile persoanei vătămate, care enumeră, printre altele, și dreptul acesteia de a fi informată cu privire la drepturile sale, dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii, dreptul de a fi informată, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la cererea sa expresă, dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege.
Directiva mai impune statelor membre să permită victimelor să fie însoțite de o persoană aleasă de acestea cu ocazia primului contact cu o autoritate competentă, atunci când victima solicită acest lucru. Prevederea se adresează cazurilor în care, datorită impactului pe care infracțiunea îl are asupra acesteia, victima are nevoie de asistență pentru a se înțelege sau a se face înțeleasă.
Statele membre sunt de asemenea obligate să se asigure că victimele infracțiunilor primesc o confirmare scrisă a plângerii lor, care conține ”elementele de bază ale infracțiunii respective”, și că, de asemenea, în cazul în care acestea nu înțeleg sau nu vorbesc limba oficială a statului membru respectiv, primesc această confirmare scrisă în limba pe care o înțeleg.
Pentru respectarea acestor cerințe, proiectul propune completarea corespunzătoare a art. 4 din Legea nr. 211/2004 cu trei noi alineate, alineatele (6)-(8).
Astfel, la depunerea plângerii conform art. 289 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, victima va primi o confirmare scrisă a acesteia, confirmare care va cuprinde și încadrarea juridică a faptei. Este vorba, desigur, despre o încadrare juridică provizorie, făcută de organul judiciar care înregistrează plângerea și care nu va fi obligatorie pentru organele judiciare care vor instrumenta cazul.
De asemenea, în cazul în care victima nu înțelege sau nu vorbește limba română, ea va putea cere să primească, ulterior depunerii plângerii, și traducerea confirmării scrise menționate mai sus.
În ceea ce privește dreptul victimelor la servicii de interpretariat și traducere, statelor membre li se solicită de asemenea să permită folosirea unor mijloace tehnice de comunicare în cazurile în care este necesară recurgerea la servicii de interpretare, obligație ce a fost avută în vedre la modificarea propusă pentru litera g1) a articolului 81 din Codul de procedură penală.
Pentru a se evita victimizarea secundară, prin contactul nenecesar dintre victime și presupușii agresori, directiva impune ca sediile nou construite ale instanțelor de judecată să fie dotate cu săli de așteptare separate pentru victimele infracțiunilor, prevedere preluată în cadrul proiectului prin introducerea unui nou articol, art. 351 în cadrul Legii nr. 211/2004.
Modificările aduse Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală au în vedere și transpunerea prevederilor care obligă statele membre să asigure victimelor care nu înțeleg și nu utilizează limba în care se desfășoară procesul penal traducerea informațiilor esențiale exercitării drepturilor lor în cadrul procedurilor penale. Conform art. 7 alin. (3) din Directivă, aceste informații includ ”cel puțin orice hotărâre privind încetarea procedurilor penale referitoare la infracțiunea suferită de victimă și, la cererea victimei, motivarea sau un rezumat succint al motivării respectivei hotărâri (…)”.
Ca excepție însă, alin. (7) al aceluiași articol permite statelor membre să furnizeze doar o traducere orală sau un rezumat succint al acestor documente esențiale, cu condiția ca acest fapt să nu prejudicieze caracterul echitabil al procedurilor.
Soluția propusă de proiectul de lege este obligativitatea comunicării traducerii ordonanței de clasare sau a celei prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală (prin completarea art. 316 și 318 din Codul de procedură penală), precum și a minutei hotărârii (prin completarea art. 407 din Codul de procedură penală).
Aceste dispoziții vor fi desigur interpretate coroborat cu art. 12 din Codul de procedură penală, care asigură părților și subiecților procesuali care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română ori nu se pot exprima, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului, de a vorbi, precum şi de a pune concluzii în instanță, prin interpret, pentru asigurarea accesului la interpretare și în ceea ce privește celelalte documente esențiale din cadrul procesului penal.
De asemenea, conform standardelor directivei, în cazurile în care se recurge la servicii de justiție reparatorie (cum este, spre exemplu cazul medierii), pentru a se asigura caracterul echitabil și desfășurarea acestora în interesul victimelor infracțiunii, este necesar ca autorul să fi recunoscut faptele imputate, proiectul propunând commpletarea corespunzătoare a Legii nr. 192/2009 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator.
| 
