Persistenţa bacteriilor în cavitatea orală este rezultanta interacţiunii dintre factorii de retenţie şi cei de eliminare
Persistenţa bacteriilor în cavitatea orală este rezultanta interacţiunii dintre factorii de retenţie şi cei de eliminare
Aderenţa bacteriilor la suprafeţele mucoase orale sau la structurile dentare reprezintă principalul mecanism de retenţie.
Bacteriile au capacitate de aderenţă diferită.
Aderenţa bacteriilor la suprafeţele orale se poate realiza prin diferite structuri:
fimbrii,
capsulă,
polizaharide extracelulare, etc.
Unele sunt capabile să adere la suprafeţele mucoase deoarece:
Unele sunt capabile să adere la suprafeţele mucoase deoarece:
recunosc receptori celulari specifici,
altele aderă la smalţ sau la dentină
unele bacterii, care nu au capacitate de aderenţă directă, pot adera prin coagregare microbiană interspecifică sau intergenerică.
Exemplele de coagregare bacteriană sunt numeroase:
Exemplele de coagregare bacteriană sunt numeroase:
Actinomyces naeslundii şi Streptococcus sanguinis,
A. naeslundii şi S. gordonii,
Corynebacterium matruchotii şi S.sanguinis sau
Fusobacterium nucleatum şi Porphyromonas gingivalis
streptococi orali (S. gordonii, S.oralis, S. sanguinis) si levuri (Candida albicans
Definiţie: favorizează retenţia bacteriilor care au sau nu capacitate de aderenţă directă.
Definiţie: favorizează retenţia bacteriilor care au sau nu capacitate de aderenţă directă.
Exemple de situsuri protectoare:
la nivelul dinţilor:
¤ fosetele ocluzale şi fisurile ocluzale
¤ spaţiile interdentare;
- protezele şi aparatele ortodontice;
- crevasele gingivale;
- suprafaţa papilară a limbii.
Existenţa acestor situs-uri protectoare face posibilă retenţia orală a unor bacterii lipsite de capacitate de aderenţă proprie la mucoase sau la suprafeţele dentare (e.g., retenţia la nivelul fisurilor sau fosetelor ocluzale a speciilor de Veilonella sau Lactobacillus ).
Existenţa acestor situs-uri protectoare face posibilă retenţia orală a unor bacterii lipsite de capacitate de aderenţă proprie la mucoase sau la suprafeţele dentare (e.g., retenţia la nivelul fisurilor sau fosetelor ocluzale a speciilor de Veilonella sau Lactobacillus ).
descuamarea continuă a epiteliului
descuamarea continuă a epiteliului
malpighian stratificat,
spălarea continuă prin fluxul salivar,
masticaţia, deglutiţia,
mişcările limbii şi a părţilor moi orale,
acţiunea abrazivă a alimentelor.
Bacteriile din crevasele gingivele, deşi sunt la adăpost de mecanismele de curăţire care funcţionează în gură, sunt eliminate prin fluidul crevicular şi prin fagocitoză.
Factorii care influenţează creşterea bacteriilor şi colonizarea cavităţii orale pot fi împărţiţi în:
Factorii care influenţează creşterea bacteriilor şi colonizarea cavităţii orale pot fi împărţiţi în:
fizico-chimici;
factori legaţi de gazdă;
interacţiuni microbiene;
factori externi.
Creşterea şi multiplicarea bacteriilor este dependentă de cinci variabile importante:
Creşterea şi multiplicarea bacteriilor este dependentă de cinci variabile importante:
pH -este menţinut aproape de neutralitate (6,7 – 7,3) prin secretia salivara
la nivelul plăcii bacteriene supragingivale, pH-ul scade până la valori sub 5,0;
in sulcusul gingival, variaza intre 7,5 – 8,5.
potenţial de oxido-reducere (Eh)
potenţial de oxido-reducere (Eh)
-nivelul Eh-ului variaza in functie de biotop:
in saliva + 150 mV - + 540 mV
pe suprafata curata a dintelui + 300 mV
in placa bacteriana matură – 140 mV
in sulcusul gingival – 340 mV
Temperatură: este mentinuta aproape constanta 34 - 36°C
Apa: nu reprezinta un factor limitant
Nutrienţii utilizaţi de bacteriile orale provin din:
Nutrienţii utilizaţi de bacteriile orale provin din:
- sursă exogenă (alimentele ingerate)
- sau endogenă (salivă, fluid crevicular, celule descuamate, bacterii).
Saliva conţine apă, carbohidraţi, proteine, glicoproteine, aminoacizi, vitamine, gaze şi ioni (sodiu, potasiu, calciu, clor, fosfat, bicarbonat).
Saliva conţine apă, carbohidraţi, proteine, glicoproteine, aminoacizi, vitamine, gaze şi ioni (sodiu, potasiu, calciu, clor, fosfat, bicarbonat).
Alături de alimente, proteinele şi glicoproteinele salivare au o influenţă majoră asupra compoziţiei florei orale.
Fluidul crevicular este un exsudat plasmatic şi reprezintă sursa majoră de nutrienţi pentru bacteriile din sulcusul gingival care beneficiază prea puţin de cei alimentari sau salivari.
Fluidul crevicular este un exsudat plasmatic şi reprezintă sursa majoră de nutrienţi pentru bacteriile din sulcusul gingival care beneficiază prea puţin de cei alimentari sau salivari.
Conţine un amestec complex de ioni, proteine serice, glicoproteine şi proteine cu fier, dar nu reprezintă o sursă suficientă de nutrienţi
Conţine un amestec complex de ioni, proteine serice, glicoproteine şi proteine cu fier, dar nu reprezintă o sursă suficientă de nutrienţi
bacteriile fiind nevoite să intre în competiţie pentru principiile nutritive disponibile.
Este o sursă foarte bogată de nutrienţi pentru bacteriile fastidioase din placa bacteriană subgingivală (e.g., sursă de hemină şi vitamină K necesară speciilor pigmentogene de bacili gram-negativi strict anaerobi- Prevotella, Porphyromonas).
Este o sursă foarte bogată de nutrienţi pentru bacteriile fastidioase din placa bacteriană subgingivală (e.g., sursă de hemină şi vitamină K necesară speciilor pigmentogene de bacili gram-negativi strict anaerobi- Prevotella, Porphyromonas).
Celulele descuamate şi celulele bacteriene, după liza lor în saliva hipotonă, reprezintă o sursă de nutrienţi variaţi pentru bacteriile orale.
pH-ul sau concentraţia de ioni de hidrogen dintr-un mediu afectează microbii:
pH-ul sau concentraţia de ioni de hidrogen dintr-un mediu afectează microbii:
direct, prin influenţarea sistemelor enzimatice
indirect, prin efectul asupra generării diverselor molecule în mediu.
În cavitatea orală pH-ul este menţinut aproape de neutralitate (6,7-7,3) de secreţia salivară.
Scăderea pH-ului ca urmare a consumului frecvent de zaharuri rafinate favorizează colonizarea cu specii acidogene şi acidurice, specii cu potenţial cariogen crescut.
Scăderea pH-ului ca urmare a consumului frecvent de zaharuri rafinate favorizează colonizarea cu specii acidogene şi acidurice, specii cu potenţial cariogen crescut.
În general, streptococii orali şi lactobacilii sunt bacterii acidogene, dar la un pH sub 5,0 realizat în placa dentară, postprandial, pot supravieţui numai S. mutans şi L. acidophilus, specii adaptate la şoc acid.
În general, streptococii orali şi lactobacilii sunt bacterii acidogene, dar la un pH sub 5,0 realizat în placa dentară, postprandial, pot supravieţui numai S. mutans şi L. acidophilus, specii adaptate la şoc acid.
Alte specii de streptococi orali (S. salivarius, S. sanguinis, S. mitis) sau actinomicete (A.viscosus), deşi acidogene, nu pot tolera valori ale pH-ului mai scăzute de 5,5.
Alte specii de streptococi orali (S. salivarius, S. sanguinis, S. mitis) sau actinomicete (A.viscosus), deşi acidogene, nu pot tolera valori ale pH-ului mai scăzute de 5,5.
Specii de Candida (e.g., C. albicans) generează şi tolerează pH-ul acid dar sunt asociate mai puţin plăcii dentare şi mai mult mucoaselor orale.
Placa bacteriană subgingivală nu este sub controlul sistemelor tampon salivare.
Placa bacteriană subgingivală nu este sub controlul sistemelor tampon salivare.
pH-ul subgingival variază între 7,5 ÷ 8,5 în timp ce pH-ul fluidului crevicular variază între 7,5 ÷ 7,9.
Acest pH alcalin din punga parodontală ar putea genera o presiune selectivă şi favoriza colonizarea cu patogeni parodontali.
Eh-ul reprezintă proporţia compuşilor oxidaţi sau reduşi in cursul reacţiilor enzimatice.
Eh-ul reprezintă proporţia compuşilor oxidaţi sau reduşi in cursul reacţiilor enzimatice.
Este puternic influenţat de prezenţa oxigenului molecular care este cel mai comun acceptor de electroni.
Bacteriile anaerobe necesită pentru creştere un mediu reducător (Eh negativ) în timp ce bacteriile aerobe au nevoie de un mediu oxidativ (Eh pozitiv).
La nivelul gurii, în diversele biotopuri, se realizează o gamă largă de potenţiale redox ce favorizează creşterea bacteriilor aerobe, facultative şi anaerobe.
La nivelul gurii, în diversele biotopuri, se realizează o gamă largă de potenţiale redox ce favorizează creşterea bacteriilor aerobe, facultative şi anaerobe.
La nivelul mucoaselor orale şi dosului limbii potenţialul redox este pozitiv, favorizând creşterea speciilor aerobe şi facultativ anaerobe,
în crevasele gingivale, pe suprafeţele proximale dentare şi în criptele amigdaliene se realizează cele mai reduse niveluri de Eh şi cele mai mari concentraţii de bacterii strict anaerobe.
Nivelul Eh-ului variază în funcţie de biotop, de la +150 - +540 mV în salivă până la – 300 mV în sulcusul gingival.
Nivelul Eh-ului variază în funcţie de biotop, de la +150 - +540 mV în salivă până la – 300 mV în sulcusul gingival.
Există şi o variaţie în timp a Eh-ului la nivelul aceluiaşi situs, în timpul formării plăcii dentare potenţialul redox schimbându-se de la valori pozitive (+300mV) pe suprafaţa curată a dinţilor, la valori negative (-140 mV) după 7 zile, în absenţa periajului dentar.
Scăderea Eh-ului plăcii dentare este consecinţa consumului de oxigen de către bacteriile aerobe şi facultativ anaerobe, în condiţiile unei slabe difuzii a oxigenului molecular în placa în formare şi are drept consecinţă creşterea cantitativă şi diversificarea anaerobilor în placă, pe măsură ce aceasta îmbătrâneşte.
Temperatura în cavitatea orală este relativ constantă (34-36°C) şi permite dezvoltarea unei game largi de microorganisme.
Temperatura în cavitatea orală este relativ constantă (34-36°C) şi permite dezvoltarea unei game largi de microorganisme.
În timpul meselor, bacteriile de pe dinţi şi de pe unele mucoase pot fi supuse unor temperaturi extreme.
Probabil aceste expuneri foarte scurte la variaţii mari de temperatură nu au un efect semnificativ asupra metabolismului florei orale.
Mecanismele de apărare ale gazdei
Mecanismele de apărare ale gazdei
Vârsta
Modificări hormonale
Stress-ul
Factori genetici
Saliva conţine şi numeroşi factori nespecifici dar şi ai apărării specifice.
Saliva conţine şi numeroşi factori nespecifici dar şi ai apărării specifice.
Def: sunt glicoproteine cu greutate moleculară mare, produse de glandele submaxilare şi submandibulare, precum şi de glandele salivare minore.
Def: sunt glicoproteine cu greutate moleculară mare, produse de glandele submaxilare şi submandibulare, precum şi de glandele salivare minore.
Mucinele orale oferă protecţie atât ţesuturilor moi cât şi dure, stratul vâscos captând microbii şi antigenele şi împiedică penetrarea lor tisulară.
Mucinele orale oferă protecţie atât ţesuturilor moi cât şi dure, stratul vâscos captând microbii şi antigenele şi împiedică penetrarea lor tisulară.
Microbii potenţial patogeni sunt eliminaţi prin îndepărtarea mucusului, la care se adaugă spălarea permanentă prin salivă.
Mucinele sunt constituenţi ai peliculei dobândite, care protejează dinţii de demineralizare.
Mucinele şi alte glicoproteine salivare au rol în aderenţa şi agregarea bacteriilor.
Mucinele şi alte glicoproteine salivare au rol în aderenţa şi agregarea bacteriilor.
Absorbţia glicoproteinelor pe suprafeţele solide se însoţeşte de aderenţă bacteriană,
în timp ce prezenţa lor în salivă determină agregarea bacteriilor şi poate preveni colonizarea mucoaselor orale, agregarea favorizează eliminarea lor prin înghiţire.
Def: mică proteină cationică, secretată de celulele intercalare ductale.
Def: mică proteină cationică, secretată de celulele intercalare ductale.
Are efect antimicrobian.
Def: este o glicoproteină care leagă fierul;
Def: este o glicoproteină care leagă fierul;
Este secretată tot de celulele intercalare ductale.
Efectul antimicrobian este determinat de:
sechestrarea fierului din mediu, acesta nemaiputând fi utilizat de bacterii;
apolactoferina posedă un efect bactericid direct, independent de fier, asupra unor specii orale, inclusiv S. mutans;
apolactoferina favorizează aglutinarea S. mutans dar nu şi a altor specii (ex. Porphyromonas
gingivalis, A. actinomycetemcomitans).
Def: sunt enzime secretate de celulele acinilor glandulari.
Def: sunt enzime secretate de celulele acinilor glandulari.
Peroxidazele salivare indepărtează peroxidul toxic şi pot reduce producţia de acid în placă.
Activarea peroxidazelor in vivo sub acţiunea peroxidului exogen, reduce acumularea plăcii, gingivitele şi cariile dentare.
Def: sunt peptide bogate în histidină;
reprezinta o familie de peptide bazice mici produse de celulele acinare glandulare.
Ele inhibă coagregarea P. gingivalis şi S. mitis, agregarea streptococilor orali, inhibă creşterea S. mutans şi impiedică transformarea C. albicans în forma sa invazivă (rol in vindecarea plăgilor – prezenţa în salivă explică efectul observat la animale)
Deoarece în sulcusul gingival saliva nu are acces, la acest nivel apărarea antimicro-biană se realizează prin componente plasmatice.
Deoarece în sulcusul gingival saliva nu are acces, la acest nivel apărarea antimicro-biană se realizează prin componente plasmatice.
Factorii plasmatici ai apărării umorale şi celulare ajung în sulcusul gingival prin fluidul crevicular, transudat la nivelul epiteliului joncţional.
În stare de sănătate, există un flux redus de fluide şi leucocite din capilarele gingivale, prin epiteliul gingival crevicular, în spaţiul subgingival.
În stare de sănătate, există un flux redus de fluide şi leucocite din capilarele gingivale, prin epiteliul gingival crevicular, în spaţiul subgingival.
Acest flux creşte mult în condiţiile inflama-ţiei gingivale determinate de acumularea plăcii bacteriene subgingivale.
Fluidul gingival:
Fluidul gingival:
acţiune mecanică de îndepărtare a bacteriilor neaderente,
conţine factorii antimicrobieni plasmatici: leucocite, complement, imunoglobuline Ig M,
Ig G, Ig A.
Aceşti factori protejează gazda de invazia bacteriană dar răspunsul inflamator exagerat poate conduce la distrucţie gingivală şi pierde-rea ataşamentului dentar.
Leucocitele din fluidul gingival normal sunt reprezentate de polimorfonucleare (90%) şi mononucleare (10%).
Leucocitele din fluidul gingival normal sunt reprezentate de polimorfonucleare (90%) şi mononucleare (10%).
PMN sunt funcţionale doar in spaţiul subgingival, în prezenţa salivei fiind lizate osmotic.
Lizozimul şi peroxidazele eliberate prin liza PMN ar putea controla creşterea bacte-riilor în crevasele gingivale.
Componentele sistemului complement (C3, C4) sunt prezente în fluidul gingival la persoanele sănătoase.
Componentele sistemului complement (C3, C4) sunt prezente în fluidul gingival la persoanele sănătoase.
În cursul inflamaţiei gingivale apar compo-nentele C3a, C3b şi C5a, ca urmare a activării sistemului.
Aceşti factori iniţiază liza bacteriană şi stimulează fagocitoza.
Imunoglobulinele (Ig M, Ig G, Ig A) din fluidul gingival şi din salivă, asigură apărarea specifică împotriva bacteriilor orale.
Imunoglobulinele (Ig M, Ig G, Ig A) din fluidul gingival şi din salivă, asigură apărarea specifică împotriva bacteriilor orale.
Aceşti anticorpi pot influenţa microbiota orală deoarece interferă mecanismele de aderenţă sau reacţiile metabolice bacteriene.
Ig G favorizează fagocitoza şi liza bacteriilor orale, prin activarea complementului şi prin opsonizare.
Imunoglobulinele pot regla şi colonizarea suprafe-ţelor dentare supragingivale.
Toţi factorii antimicrobieni, specifici şi nespecifici, acţionează împreună la nivelul cavităţii orale.
Toţi factorii antimicrobieni, specifici şi nespecifici, acţionează împreună la nivelul cavităţii orale.
Între aceşti factori se pot stabili relaţii sinergice sau antagonice:
mucinele concentrează alţi factori antimicrobieni (lizozim, Ig A, histatine) la suprafaţa mucoaselor;
Ig A creşte activitatea antimicrobiană a lactoferinei, peroxidazelor salivare, aglutininelor şi mucinei;
efectul lizozimului asupra policationilor este potenţat de peroxidazele salivare şi histatine;
peroxidazele salivare pot bloca efectul bactericid al lactoferinei.
varsta – elementele care determina modificari importante ale florei orale sunt:
- erupţia dinţilor la sugar şi edentaţia la adult;
diversificarea alimentaţiei sugarului sau schimbarea obiceiurilor alimentare;
modificările hormonale survenite în cursul vieţii
(pubertate, sarcină);
tulburări ale fluxului salivar;
afectare asistemului imun (patologie imună sau medicaţie imunosupresivă);
modificari hormonale:
cresterea hormonilor steroizi in saliva si in fluidul crevicular apare la pubertate si in cursul sarcinii.
Stress-ul
se insoteste de scaderea secretiei salivare, tulburari hormonale si imune, tulburari de comportament alimentar
factori genetici
pot determina/influenţa: factorii imuni, metabolici, interactiuni ligand-receptor, compozitia mucusului si nivelul aglutininelor salivare.
Aderenţa
Aderenţa
Interacţiuni între bacterii
Pentru a putea coloniza cavitatea orală bacteriile trebuie să adere la suprafeţele orale şi să se multiplice mai repede decât sunt eliminate.
Pentru a putea coloniza cavitatea orală bacteriile trebuie să adere la suprafeţele orale şi să se multiplice mai repede decât sunt eliminate.
Aderenţa împiedică spalarea prin fluxul salivar.
Se realizează între liganzi bacterieni şi receptori specifici de pe suprafeţele orale.
Adezine bacteriene pot fi:
Adezine bacteriene pot fi:
- polizaharidele extracelulare;
acizii lipoteichoici;
glicoziltransferazele;
lectine (proteine de legare a carbohidraţilor).
Aceste adezine se pot găsi la nivelul peretelui bacterian sau sunt asociate altor structuri ca fimbriile sau capsula bacteriană.
Coagregarea este un exemplu de comensalism si sinergism care apare între specii microbiene diferite.
Coagregarea este un exemplu de comensalism si sinergism care apare între specii microbiene diferite.
Coagregarea se poate realiza între specii ale aceluiaşi gen (intragenerică), întâlnită aproape exclusiv la streptococii orali, sau între specii din genuri diferite (intergenerică).
S-a demonstrat că celulele din coagregate sunt mai rezistente la fagocitoză şi la ucidere de către PMN atât in vitro cât şi in vivo.
Alte exemple de interacţiuni microbiene sinergice:
Alte exemple de interacţiuni microbiene sinergice:
consumul oxigenului de către bacteriile aerobe şi facultativ anaerobe, duce la scăderea potenţialului redox (Eh) şi favorizează colonizarea cu anaerobi;
degradarea în asociere a unor substrate pe care nu le pot ataca separat (e.g., degradarea sinergică a cazeinei de către Fusobacterium nucleatumşi Porphyromonas gingivalis);
utilizarea de către unele specii a produşilor de metabolism ai altor specii (e.g., utilizarea lactatului rezultat din metabolismul strepto-cocilor şi actinomicetelor, de specii de Veillonella, sau a vitaminei K produsă de aceste specii de Veillonella, de către bacilii anaerobi pigmentogeni).
utilizarea de către unele specii a produşilor de metabolism ai altor specii (e.g., utilizarea lactatului rezultat din metabolismul strepto-cocilor şi actinomicetelor, de specii de Veillonella, sau a vitaminei K produsă de aceste specii de Veillonella, de către bacilii anaerobi pigmentogeni).
Dieta
Dieta
Igiena orala si antisepticele orale
Boli asociate
carbohidratii cu masa moleculara mica si solubili sunt metabolizati de bacterii cu formare de metaboliti acizi, conditie favorizanta pentru bacteriile acidurice cariogene;
efectul zaharurilor asupra microbiotei orale depinde de tipul alimentelor ingerate, consistenta si de frecventa ingestiei;
amidonul are un efect mai slab, nefiind degradat pana la produsi asimilabili de catre bacterii;
alte principii alimentare influenteaza mai putin compozitia microbiotei orale:
alte principii alimentare influenteaza mai putin compozitia microbiotei orale:
lipidele consumate in cantitati crescute scad incidenta cariilor;
taninurile din plante sunt aglutinine (Ac corespun-zatori aglutinogenelor: ex Ag A, B si H de pe suprafa-ţa hematiilor);
fosfaţii au efect cariostatic;
microelementele (Ba, Vn, Sr si Se) altereaza formarea peliculei salivare, inhiba formarea placii si cariogenitatea ei.
igiena orala si antisepticile orale
igiena orala si antisepticile orale
bolile orale si medicatia
xerostomia (“gura uscata”) si hipofunctia salivara
Terapia antimicrobiană topică sau sistemică afectează flora orală. Antibioticele cu spectru larg pot elimina flora bacteriană endogenă favorizând înmulţirea levurilor.
Terapia antimicrobiană topică sau sistemică afectează flora orală. Antibioticele cu spectru larg pot elimina flora bacteriană endogenă favorizând înmulţirea levurilor.
Factori iatrogeni: chiuretarea parodontală poate modifica radical compoziţia bacteriană a sulcusului gingival favorizând colonizarea acestuia cu floră asociată cu starea de sănătate.
Factorii anatomici (forma şi topografia dinţilor, alinierea defectuoasă, calitatea proastă a restaurărilor, epiteliul sulcular nekeratinizat) pot creea situsuri de reţinere şi stagnare a bacteriilor.
Sugarul edentat
Sugarul edentat
prezintă numai suprafeţe epiteliale şi primele specii de colonizare aparţin genurilor Streptococcus, Lactobacillus, Neisseria, Stapyilococcus, Veillonella, Actinomyces, Fusobacterium;
streptococii sunt bacteriile dominante numeric în primul an de viaţă;
in prima lună, majoritatea speciilor prezente în cavitatea orala sunt colonizanţi de tranziţie;
in prima lună, majoritatea speciilor prezente în cavitatea orala sunt colonizanţi de tranziţie;
speciile pionier de streptococ care predomină în prima lună de viaţă sunt: S. mitis biovar I, S. oralis, S.salivarius , S. anginosus, S. mitis biovar II şi S. sanguinis;
sursa de streptococi orali de colonizare neona-tală sunt: vaginul, orofaringele si tegumentele mamei ca şi tegumentele persoanelor din anturaj.
Erupţia dentară:
Erupţia dentară:
aduce noi habitate: dinţii şi crevasele gingivale;
pe smalţul dentar aderă şi se multiplică bacteriile producătoare de matrice adezivă;
S.sanguinis,S.mutans şi A. viscosus sunt specii de colonizare definitivă care apar numai dupa erupţia primilor dinţi;
diversificarea alimentaţiei creează noi condiţii pentru selectarea altor colonizanţi orali şi diversificarea bacteriile anaerobe.
La adolescent:
La adolescent:
dinţii definitivi cu fosete ocluzale adânci, cu spaţii interdentare mari şi cu, coletul mai pronunţat, precum şi crevasele gingivale mai adânci sunt factori care contribuie la formarea şi acumularea plăcii bacteriene;
acum este constituită comunitatea climax a microbiotei orale;
se constată creşterea în placa bacteriană subgingivală a bacililor gram-negativi anaerobi pigmentogeni şi a treponemelor orale.
La adult:
La adult:
- pe măsura înaintării în vârstă, se acumu-lează diferiţi factori care destabilizează comunitatea climax orală şi determină apariţia unor comunităţi microbiene anormale, disbiotice.
Senescenţa:
Senescenţa:
se insoţeşte de modificări profunde în structura florei orale, care nu sunt determinate de boli, medicaţie sau proteze ci de scăderea:
fluxului salivar,
scăderea apărării imune sau
carenţe nutriţionale.
Disbiozele legate de dietă şi obiceiuri alimentare:
Disbiozele legate de dietă şi obiceiuri alimentare:
consumul crescut de zaharuri rafinate, mai ales în forme lipicioase şi între mese, favorizează selecţia bacteriilor acidogene şi acidurice, streptococi din grupul mutans şi lactobacili, bacteri implicate în iniţierea şi progresia bolii carioase.
Disbioze ale plăcii bacteriene subgingivale :
Disbioze ale plăcii bacteriene subgingivale :
boala parodontală este o boală ecologică determinată de dezechilibrul cantitativ şi calitativ al florei subgingivale, apărut ca urmare a unor factori perturbatori;
bacilii gram-negativi strict anaerobi, bacilii microaerofili din grupul HACEK şi treponemele orale care domină în placa bacteriană subgingivală in diferitele forme clinice de boală, invadează ţesutul conjunctiv şi vor determina leziuni atât prin mecanism direct (constituenţi celulari, toxine, enzime, produşi de metabolism bacterian) cât şi indirect.
bacilii gram-negativi strict anaerobi, bacilii microaerofili din grupul HACEK şi treponemele orale care domină în placa bacteriană subgingivală in diferitele forme clinice de boală, invadează ţesutul conjunctiv şi vor determina leziuni atât prin mecanism direct (constituenţi celulari, toxine, enzime, produşi de metabolism bacterian) cât şi indirect.
Disbioze legate de edentaţie şi protezare:
Disbioze legate de edentaţie şi protezare:
edentaţia se însoţeşte de scăderea numărului de specii anaerobe capabile să antagonizeze levurile;
un factor favorizant al apariţiei candido-zelor orale la aceşti pacienţi este scăderea apărării antiinfecţioase, în special a imunităţii celulare.
alţi factori favorizanţi sunt: antibioticoterapia cu spectru larg, igiena orală deficitară, mai ales la purtătorii de proteze totale;
alţi factori favorizanţi sunt: antibioticoterapia cu spectru larg, igiena orală deficitară, mai ales la purtătorii de proteze totale;
protezarea parţială are un impact mai slab asupra microbiotei orale (în funcţie de calitatea protezei şi a materialului protetic utilizat);
proteza totală perturbă profund mecanismele fiziologice de curăţire a mucoasei orale şi de îndepărtare a bacteriilor.
DEF: reprezinta o depunere lipicioasa si albicioasa pe suprafata dintilor si gingiilor.
DEF: reprezinta o depunere lipicioasa si albicioasa pe suprafata dintilor si gingiilor.
Placa dentara se afla la originea tuturor atingerilor tesuturilor parodonţiale.
Constituie si principala cauza a cariilor.
Atunci cand placa dentara persista prea multa vreme la suprafata dintilor, ea se calcifica constituind tartrul.
Periajul dupa fiecare masa, efectuat corect, permite eliminarea placii dentare.
In termeni microbiologici placa bacteriană este un biofilm format dintr-o fază hidratată, vâscoasă, formată din bacterii înglobate într-o matrice polizaharidică extracelulară proprie.
In termeni microbiologici placa bacteriană este un biofilm format dintr-o fază hidratată, vâscoasă, formată din bacterii înglobate într-o matrice polizaharidică extracelulară proprie.
Micromediul din biofilm conferă anumite proprietăţi comunităţii microbiene din care este format:
Micromediul din biofilm conferă anumite proprietăţi comunităţii microbiene din care este format:
rezistenţa bacteriilor din biofilm la substanţe antimicrobiene la care indivizii speciei sunt sensibili;
rezistenţa bacteriilor la mecanismele de apărare ale gazdei;
penetrare dificilă a substanţelor antimicrobiene;
efect toxic direct asupra structurilor gazdei prin produşii de metabolism bacterian înglobaţi şi concentraţi în matricea plăcii;
posibil efect slab al vaccinurilor experimentale anticarie datorat condiţiilor particulare din biofilm.
Procesul de formare a plăcii bacteriene poate fi împărţit în trei faze:
Procesul de formare a plăcii bacteriene poate fi împărţit în trei faze:
formarea peliculei dentare
colonizarea iniţială a peliculei
colonizarea secundară şi maturarea plăcii dentare
Această peliculă provine din salivă sau din fluidul crevicular, din produşi celulari bacterieni sau ai gazdei, precum şi din detritusuri celulare;
Această peliculă provine din salivă sau din fluidul crevicular, din produşi celulari bacterieni sau ai gazdei, precum şi din detritusuri celulare;
pelicula se formează printr-un proces de absorbţie selectivă a macromoleculelor din mediu.
Compoziţia peliculei este dependentă de natura suprafeţei solide pe care se dezvoltă:
Compoziţia peliculei este dependentă de natura suprafeţei solide pe care se dezvoltă:
glicoproteine cu greutatea moleculară mare,
glicoproteine de grup sanguin, imunoglo-buline,
factori de inhibare ai hemaglutinării,
diferiţi carbohidraţi.
Pelicula funcţionează ca o barieră protectoare producând lubrifierea suprafeţelor, prevenind uscarea lor.
Pelicula funcţionează ca o barieră protectoare producând lubrifierea suprafeţelor, prevenind uscarea lor.
Oferă substratul pe care bacteriile din mediu se vor ataşa.
Tranziţia de la pelicula dentară la placa bacteriană se face extrem de rapid.
Tranziţia de la pelicula dentară la placa bacteriană se face extrem de rapid.
Formarea plăcii dentare implică două procese majore:
- aderenţa iniţială a microorganismelor salivare la pelicula dobândită şi multiplicarea bacteriilor ataşate;
- agregarea ulterioară a bacteriilor la cele deja fixate.
colonizarea iniţială a peliculei dobândite;
colonizarea iniţială a peliculei dobândite;
colonizarea secundară;
maturarea plăcii dentare.
S. salivarius şi A. naeslundii colonizează în principal suprafeţele epiteliale nekerati-nizate şi limba.
S. salivarius şi A. naeslundii colonizează în principal suprafeţele epiteliale nekerati-nizate şi limba.
S. mitis este capabil să adere atât la suprafeţele epiteliale cât şi la cele dentare.
S. mutans, S. sanguinis şi A.viscosus se ataşează strict pe suprafeţele dentare.
Colonizanţii secundari sunt microorganisme care nu colonizează suprafaţa curată a dintelui (e.g., Prevotella intermedia, P. loeschii, Capnocytophaga spp., Fusobacte-rium nucleatum, Porphyromonas gingivalis).
Colonizanţii secundari sunt microorganisme care nu colonizează suprafaţa curată a dintelui (e.g., Prevotella intermedia, P. loeschii, Capnocytophaga spp., Fusobacte-rium nucleatum, Porphyromonas gingivalis).
Fusobacterium nucleatum coaggregating with Porphyromonas gingivalis. Susan Kinder Haake and Human Genome Sequencing Center, Baylor College of Medicine.
Relaţia între igienă orală necorespunzătoare, formarea plăcii dentare şi dezvoltarea bolilor odonto-parodontale este unanim acceptata.
Relaţia între igienă orală necorespunzătoare, formarea plăcii dentare şi dezvoltarea bolilor odonto-parodontale este unanim acceptata.
Placa supragingivală şi cea subgingivală asociată dintelui sunt critice pentru formarea tartrului dentar şi iniţierea cariilor de suprafaţă radiculară.
Placa marginală este importantă pentru apariţia gingivitelor iar
Placa marginală este importantă pentru apariţia gingivitelor iar
placa subgingivală asociată ţesutului gingival şi ţesutului conjunctiv sunt factori esenţiali în dezvoltarea leziunilor distructive caracteristice diferitelor forme de boala parodontală (imagine: forma severa).
Deşi placa bacteriană este implicată atât în producerea cariilor dentare cât şi a bolii parodontale, este foarte rară situaţia în care ambele condiţii se manifestă simultan în acelaşi situs.
Deşi placa bacteriană este implicată atât în producerea cariilor dentare cât şi a bolii parodontale, este foarte rară situaţia în care ambele condiţii se manifestă simultan în acelaşi situs.
Cariile de cement sau dentină de la nivelul pungii parodontale sunt extrem de rare în ciuda faptului că nivelul S. mutans în placa subgingivală poate fi crescut.
Principala excepţie de la această regulă este cazul în care placa bacteriană abundentă, dezvoltată la persoane cu igienă orală foarte proastă, poate determina atât gingivite cât şi carii cervicale.
Principala excepţie de la această regulă este cazul în care placa bacteriană abundentă, dezvoltată la persoane cu igienă orală foarte proastă, poate determina atât gingivite cât şi carii cervicale.
Streptococii pot cauza un tip total diferit de boală ca urmare a capacităţii lor de aderenţă la endocard, ei fiind principalii agenţi etiologici ai endocarditei infecţioase subacute cu punct de plecare oral.
Streptococii pot cauza un tip total diferit de boală ca urmare a capacităţii lor de aderenţă la endocard, ei fiind principalii agenţi etiologici ai endocarditei infecţioase subacute cu punct de plecare oral.
Tartrul reprezintă un complex organomi-neral aderent de suprafața dentară sau alte structuri solide orale (ex. lucrări protetice, aparate ortodontice), fiind rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene.
Tartrul reprezintă un complex organomi-neral aderent de suprafața dentară sau alte structuri solide orale (ex. lucrări protetice, aparate ortodontice), fiind rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene.
Poate fi supragingival (salivar) și
subgingival (tartru seric).
Tartrul supragingival (salivar) este un depozit organomineral de culoare alb-galbenă, la început de consistență redusă.
Tartrul supragingival (salivar) este un depozit organomineral de culoare alb-galbenă, la început de consistență redusă.
Imediat după depunere este friabil, moale, grunjos, și se dizlocă cu ușurință.
În timp însă consistența și aderența tartrului supragin-gival cresc, iar culoarea virează spre maroniu-negru (prin impregnare cu pigmenți alimentari, inclusiv din sucuri, sau de hidrocarburi și nicotină la fumători).
Localizarea preferențială a tartrului este: grupul frontal inferior și deschiderea canalelor glandelor salivare.
suprafata linguala a incisivilor inferiori, unde se depune în strat continuu;
suprafata linguala a incisivilor inferiori, unde se depune în strat continuu;
o cantitate mai mare de tartru se observa pe fata linguală a incisivilor centrali, in dreptul orificiilor canalului Wharton;
suprafata vestibulara a molarilor superiori, in dreptul orificiului canalului Stenon;
suprafata ocluzala a dintilor laterali lipsiti de antagonisti (cu o auto curatire si curatire artificiala deficitare).
Tartrul subgingival (seric) este de culoare maroniu-negru,
Tartrul subgingival (seric) este de culoare maroniu-negru,
de consistență crescută,
dens,
sub forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata
de cele mai multe ori foarte aderent și
mai greu de dizlocat în comparație cu cel supragingival.
Uneori, se prezinta sub forma unor depozite mici, punctiforme, de consistenta dura, confluente linear sau in suprafata.
Uneori, se prezinta sub forma unor depozite mici, punctiforme, de consistenta dura, confluente linear sau in suprafata.
Prezenta tartrului subgingival este depistata cu sonde exploratorii sau prin inspectie, daca marginea gingivala libera sau varful papilei gingivale sunt inflamate, tumefiate si pot fi decolate partial de pe dinte.
In timp, prin retractie gingivala, tartrul subgingival devine vizibil si se alatura tartrului supragingival, ca o componen-ta secundara a acestuia.
In pungile parodontale adanci, tartrul subgingival se insinueaza in profunzime si poate fi decelat, uneori, numai intraoperator.
Structura tartrului a fost determinata la microscopul electronic
Structura tartrului a fost determinata la microscopul electronic
Ea este determinata de cristale anorganice de tip apatita, cu aspect de ace netede.
Aceste cristale sunt orientate intamplator si contin microorganisme calcificate.
Suprafata tartrului este rugoasa si acoperita de un strat de placa bacteriana nemineralizata, ce difera in zona supra- si subgingivala.
In zona supragingivala, domina bacterii filamentoase cu orientare in unghi drept fata de suprafata tartrului,
in timp ce in zona subgingivala sunt prezenti coci, bacili si filamente, fara orientare caracteristica.
Subtante anaroganice (75%):
Subtante anaroganice (75%):
Fosfat de calciu
Carbonat de calciu
Fosfat de magneziu
Zn,Sn,Br,Cu,Mn,Si,etc
Subtante organice (15%):
sintetizate de bacterii
de origine salivara
de origine sanguina
Apă: 8%
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului
Tartrul subgingival are o compozitie similara cu a tartrului
supragingival, dar cu unele particularitati:
un raport Calciu-Fosfor mai crescut;
un continut crescut de Sodiu, in special, in portiunile profunde ale pungilor parodontale;
continutul in hidroxiapatita este acelasi ca si in cazul tartrului supragingival.
Tartrul dentar se formeaza pe structurile placii bacteriene preexistente, care sufera un proces de mineralizare.
Tartrul dentar se formeaza pe structurile placii bacteriene preexistente, care sufera un proces de mineralizare.
Aceasta incepe, in mod obisnuit, din prima zi de depunere a placii bacteriene, chiar din primele 4-8 ore si reprezinta 50% dupa doua zile, realizand o calcificare de 60-90% dupa 12 zile.
Placa bacteriana are capacitatea de a ingloba calciu pana la o concentratie de 20 ori mai mare decat in saliva, care reprezinta sursa principala pentru tartrul supragingival.
Procesul de calcificare incepe in zonele profunde ale placii bacteriene, in matricea interbacteriana, pe suprafata bacteriilor si, in final, in interiorul celulelor bacteriene.
Procesul de calcificare incepe in zonele profunde ale placii bacteriene, in matricea interbacteriana, pe suprafata bacteriilor si, in final, in interiorul celulelor bacteriene.
Pe masura ce placa se calcifica se produc modificari ale populatiei bacteriene care se imbogateste in forme filamentoase.
Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de:
Ritmul de formare al tartrului dentar depinde de:
localizarea dintelui,
variatii individuale ale fluxului salivar,
natura alimentelor si
particularitatile masticatiei si
consta intr-o crestere zilnica medie de 0,10-0,15% in greutate fata de cantitatea de reziduu uscat din tartrul depus anterior.
Dupa 4-6 luni de la initierea depunerii, se obtine un nivel maxim de acumulare, dupa care formarea tartrului regreseaza, fiind impiedicata de actiunea mecanica a alimentelor, deplasarile partilor moi, etc.
Dupa 4-6 luni de la initierea depunerii, se obtine un nivel maxim de acumulare, dupa care formarea tartrului regreseaza, fiind impiedicata de actiunea mecanica a alimentelor, deplasarile partilor moi, etc.
Fixarea tartrului pe suprafata dintelui se face prin:
Fixarea tartrului pe suprafata dintelui se face prin:
atasarea prin intermediul unei pelicule organice;
unirea intre cristalele anorganice din tartru cu cele din structura dintelui, in special in zonele de resorbţie a dentinei si a cemen-tului.
In functie de modalitatile de fixare si de aderenta tartrului fata de suprafata dentara, dislocarea lui poate fi mai usoara, de obicei, supragingival sau mai dificila subgingival.
In functie de modalitatile de fixare si de aderenta tartrului fata de suprafata dentara, dislocarea lui poate fi mai usoara, de obicei, supragingival sau mai dificila subgingival.
In raport cu ritmul si cantitatea depunerii tartrului, diferitele persoane au predispo-zitie individuala si prezinta depozite reduse, moderate sau mari de tartru.
