Cioacă Beti- ana
Yüklə 222,47 Kb.
|
Cioacă Beti- Ana 
GHID PENTRU PĂRINŢI, BUNICI, CADRE DIDACTICE ŞI SPECIALIŞTI 
1. Preambul pag.3 2. Cuvânt înainte pag.5 3. Clasificarea vocalelor şi consoanelor pag.9 4. CAIETUL SUNETELOR S_Z_Ţ ( prezentare ) pag.11 5.CAIETUL SUNETULUI S pag.13 6. CAIETUL SUNETULUI Z pag.29 7. CAIETUL SUNETULUI Ţ pag.42 8. POEZII pag.49 Pozele color au fost preluate de pe The Internet Picture Dictionary si de pe Google cărora le mulţumesc PREAMBUL A fi printre oameni presupune şi a comunica. Schimbul de idei şi mesaje dă sens vieţii. Copilul creşte şi se dezvoltă, îşi desăvârşeşte întreaga “ arhitectură interioară” în cadrul relaţiilor interpersonale, deci în cadrul schimburilor informaţionale. El imită şi absoarbe limbajul. Comunicarea nu există decât în corelaţie cu structurarea limbajului şi augmentarea fondului lexical. Avem o limbă ( limba română ) şi mai multe tipuri de limbaje : verbal, non-verbal, oral, scris. În cadrul limbajului verbal vorbim de emisie şi recepţie. Omul emite mesaje şi când ne referim la acest lucru, ne referim la articulare, ton, semnificaţie etc şi recepţionează mesaje. Perturbările ce pot interveni pe acest segment ( emisie – recepţie ) pot deforma relaţia copil – lume. Importantă în comunicare este integritatea organică şi funcţională a subsistemelor ( senzorial, operator, comprehensiv, socio-afectiv ). Orice tulburare în limbaj poate produce daune comunicării, cu repercursiuni în integrarea socio-culturală. A face terapie logopedică presupune a preveni şi a restructura ceea ce este deteriorat la nivelul oralităţii, dar şi al grafismului, la nivelul comunicării, motivând copilul, dar şi securizându-l afectiv. Ceea ce fac logopezii în efortul lor reconstructiv constă în consolidarea instrumentelor primordiale ale comunicării, de la psihomotricitate, la limbaj şi de aici, la motivaţie şi sfera emoţională. Caietele sunetelor pe care le propun acum sunt un excurs în terapia pronunţiei diferitelor sunete. Ele se adresează atât copiilor ( preşcolari sau şcolari mici ) care prezintă tulburări de elocuţie, dar mai ales părinţilor şi cadrelor didactice, adevăraţi “ antrenori “ ai limbajului. Şi m-am gândit la acest ajutor mai ales pentru acei părinţi care caută, dar nu găsesc un logoped ( deoarece această profesie este o “ rara avis” prin numărul infim de profesionişti ). În mod normal, diagnosticul de dislalie trebuie pus de un logoped ( fie din domeniul educaţiei, fie din sănătate, fie din mediul privat ). Tot logopedul este acela care realizează planurile de intervenţie personalizate, în aşa manieră, încât să conducă la succes. Datorită faptului că orice lucru nou se învaţă prin exerciţiu şi repetiţie şi pentru că programările în cabinetele de logopedie se rezumă la doar o întâlnire pe săptămână ( datorită afluenţei din ce în ce mai mari de copii care prezintă tulburări de pronunţie ), greul revine familiei în recuperare. Dacă sunetele nu se repetă, sunetele emise corect la cabinet se pot pierde. Când sunetele nu se mai repetă ( din varii motive însoţite de scuze ) pot interveni perioade de platou şi chiar regresii. Caietele sunt gândite ca o călătorie prin minunata ţară a sunetelor, un fel de „ continent „ al pronunţiei. Deci un fel de „ joacă de-a vorbirea „. Să nu uităm că prin aceste caiete ne adresăm vârstelor mici al cărui „ spaţiu „ de dezvoltare este fundamentat pe joacă. În mica excursie, cu creioane colorate şi cu mici exerciţii, copiii vor deprinde acurateţea sunetelor limbii române. Ceea ce trebuie să ştie părinţii, bunicii ( şi mai nou, bonele ), dar şi cadrele didactice este faptul că intervenţia timpurie eficientizează recuperarea, copilul fiind posesorul unei „ minţi absorbante” ( M. Montessori) care-i dă posibilitatea să-şi însuşească rapid sunete şi un fond lexical bogat. Un copil recuperat până la intrarea în şcoală nu va avea probleme de lectură şi scriere. Copiii care vor fi recuperaţi mai târziu ( în perioada şcolară ) pot îngroşa rândurile celor diagnosticaţi cu sindrom dislexico- disgrafic sau pot dezvolta fobia de a vorbi ( din cauza ilarităţii pe care o provoacă tulburarea sa de vorbire ), balbism şi chiar eşec şcolar, culminând cu abandon şcolar. Pornind împreună acest demers terapeutic sper să recuperăm cât mai multe cazuri şi să eliminăm „ un start defectuos” în viaţă. Astfel îi vom da copilului şansa să se dezvolte normal într-o lume normală, acceptat de membrii comunităţii. Logoped – Psiholog principal, Cioacă Beti – Ana CUVÂNT ÎNAINTE LOGOPEDIA ŞI TERAPEUTUL Naşterea logopediei ca ştiinţă ( deşi nu este încă recunoscută ca atare ) a avut un fundament practic : cunoaşterea mecanismelor care conduc la articulare şi comunicare, cunoaşterea acelor factori care pot influenţa dezvoltarea firească a limbajului şi găsirea unor metode adecvate, aplicabile în vederea formării şi reformării unui limbaj acceptabil de comunitate. Ca orice ştiinţă, logopedia are o bază teoretică bazată pe legi, principii, obiective, metode, etape. Logopedia încearcă să explice legăturile care există între gândire şi limbaj, între limbaj şi structurarea întregii personalităţi. Logopedia este o ştiinţă născută la intersecţia cu alte ştiinţe care se ocupă de limbă şi limbaj : psihologia, psihodiagnoza, pedagogia, foniartria, psiholingvistica, neurologia, psihiatria, orl ... Specialistul logoped trebuie să aibă solide cunoştinţe din aceste arii de investigare a limbii şi limbajului astfel încât să apeleze diferenţiat la metode şi mijloace care să ajute la recuperare. Terapia logopedică se aplică cu precădere la nivelul vârstelor mici, când limbajul se află în perioada de formare şi structurare. De aceea, terapeutul logoped trebuie să cunoască bine psihologia copilului, treptele evoluţiei şi desăvârşirii limbajului. Uneori, tulburările de elocuţie netratate în perioada copilăriei pot conduce la ruperea echilibrului psihic şi pot declanşa tulburări comportamentale. Aşa poate apare mutismul psihogen, logonevroza, anxietatea, negativismul, abandonul şcolar. Copilul care nu articulează corect sunetele devine ţinta ironiilor colegilor şi primesc etichete care ştirbesc încrederea în sine, conducând la o slabă stimă de sine. Terapeutul va încerca să descifreze etiologia şi simptomatologia tulburării de limbaj, să găsească modalităţi remediale eficiente şi să dezvolte prin psihoterapie încrederea în forţele proprii ale micului pacient. Obiectul de intervenţie al logopediei are un registru larg : tulburări de pronunţie ( dislaliile , rinolaliile, dizartriile ), tulburări de ritm şi fluenţă ( bâlbâiala, tahilalia şi bradilalia ), tulburările de voce ( afonia, disfonia, fonastenia ), tulburările de scris-citit ( alexia, dislexia, agrafia, disgrafia ), tulburările cu substrat neurologic ( alalia, afazia ), tulburări de origine psihică ( mutismul psihogen ). Cauzele ce declanşează disfuncţii în aria limbajului pot fi organice, funcţionale, psiho-sociale. Cauzele organice au o paletă extrem de largă. Ele pot debuta în faza intrauterină ( infecţii virale, rubeola, toxoplasmoza etc ). Altele ţin de efortul din timpul travaliului care poate conduce la hipooxigenare sau chiar leziuni cerebrale ale fătului. Şi diversele anomalii congenitale ( despicături maxilo-faciale, buco-faringiene )fac parte din acest grup cauzal. În ceea ce priveşte cauzele funcţionale aici pot fi înscrise tulburări în raportul excitaţie- inhibiţie, insuficienţe motorii, insuficienta dezvoltare a auzului fonematic. Categoria cauzelor psiho-sociale poate cuprinde atât carenţarea educativă, dar şi perfecţionismul. Tulburările de emisie – recepţie în aria limbajului pot conduce la alterarea laturii intelectuale a limbajului. Sindromul dismaturativ este responsabil de izolarea copilului şi de dezvoltarea fobiei de a comunica. SUNETELE LIMBII ROMÂNE Deşi limba română se mândreşte cu muzicalitatea ei datorată vocalelor, totuşi învăţarea ei de către străini pare o treabă complicată. Vocalele se formează în laringe, iar consoanele în cavitatea bucală. În articularea sunetelor interesează participarea întregului aparat fono-articulator : buze, dinţi, limbă, palat, epiglotă, uvulă, cavitate nazală, laringe, trahee, plămâni, diafragmă. La articularea vocalelor aerul nu întâlneşte niciun obstacol, spre deosebire de consoane. La unele vocale buzele se rotunjesc ( O;U ), alte vocale se produc spre vârful limbii ( I ; E ), altele spre mijlocul limbii ( Î; Ă; A ). Un copil care nu pronunţă corect vocalele ar putea avea probleme auditive şi atunci trebuie un examen ORL. Registrul consonantic este mult mai amplu. Astfel, vorbim de consoane surde ( nesonante ), gen s, ş, t, f, c , şi de consoane sonore ( vibrează coardele vocale ) : z, j, g, d, v. Unele consoane sunt explozive şi necesită un suflu puternic : p, b, t, d, c, g ; altele sunt semiocluzive ( aerul se freacă de pereţii aparatului fono-articulator ) : ţ, ce-ci, ge-gi ; iar altele sunt constrictive ( se îngustează canalul fonator ) : f, v, s, z, ş, j, h. În limba română cele mai afectate sunete sunt R, siflantele ( S-Z ), africatele ( Ţ, CE, GE ). Dacă ar fi să împărţim sunetele limbii române în categorii din punct de vedere acustic, cât şi fiziologic, am vorbi de tonuri ( sunete muzicale cu oscilaţii periodice : vocalele ) şi zgomote sau zgomote şi tonuri combinate ( consoanele ). La pronunţarea vocalelor efortul respirator este mult diminuat şi organele fonatorii sunt tensionate în mod egal ( spre deosebire de consoane, unde tensiunea apare în locul de articulare ). În pronunţarea vocalelor este nevoie întotdeauna de voce, adică de vibraţia coardelor vocale, în timp ce unele consoane pot fi pronunţate fără voce. În limba română putem vorbi şi de coarticularea sunetelor, adică înainte de a emite sunetul, organele fonatorii sunt deja pregătite pentru următorul sunet ( este cazul diftongilor şi triftongilor ). După locul de articulare consoanele pot fi repartizate în grupe distincte : - BILABIALE - LABIODENTALE - DENTALE - ALVEOLARE - PALATALE - VELARE - LARINGEALE Sunetele bilabiale ( P; B ; M ) rezultă din lipirea buzelor şi desprinderea lor bruscă sub jetul de aer expulzat. Sunetele labiodentale ( F ; V ) se realizează prin presiunea dinţilor superiori asupra buzei inferioare. Sunetele dentale ( T; D ; N ) presupun contactul între vârful limbii şi dinţii superiori. Sunetele prepalatale ( Ş; J ) presupun apropierea limbii de alveolele incisivilor superiori. Sunetele prepalatale ( Ş ; J ) presupun apropierea limbii de alveolele incisivilor superiori. Sunetele palatale ( CE ; GE ) se rostesc între uvulă şi palatul dur, iar sunetul H se formează în laringe. Când vorbim de emisia sunetelor vorbim de fonoarticulaţie care cuprinde mai multe acte articulatorii : 1. tensiunea – pregătirea aparatului fonoarticulator 2. ţinuta – menţinerea organelor sub tensiune 3. detenta – când organele fonoarticulatorii reintră în repaos. DISLALIA Diagnosticul de dislalie presupune afectarea aspectului fonetic al pronunţiei unor consoane. Dislalia poate fi motorie ( dificultăţi de pronunţie datorate unor dificultăţi funcţionale înnăscute sau dobândite ), senzorială ( în hipoacuzii sau tulburări ale auzului fonematic ), mecanică ( în malformaţii ), funcţională ( perturbări în funcţionarea organelor periferice care au rol în articulare ). Dislalia se caracterizează prin distorsiuni, omisiuni, substituiri. Toate tipurile de dislalii primesc în denumire sufixul „ ism „ : sigmatism, rotacism capacism etc. Şi acum, iată câteva date despre cele mai frecvente tipuri de dislalii : SIGMATISMUL cuprinde în marea sa arie o mulţime de consoane ( s, z, ţ, ş, j, ce, ge ). PARASIGMATISMUL presupune înlocuirea sunetelor mai sus enumerate cu altele care pot avea un loc de articulare apropiat ( ex : varsă înlocuit cu varză, cojoc cu cozoc ) Sigmatismul are multiple forme ( interdental, addental, lateral, nazal, laringeal ). ROTACISMUL ( pronunţarea denaturată a sunetului R ) are vreo 28 de forme. O să amintesc doar câteva dintre ele: rotacism interdental, velar, uvular, nazal, pararotacism. ETAPE ŞI PROCEDEE DE RECUPERARE ÎN DISLALIE În recuperarea unui fonem avem mai multe etape :
Dar, pentru a imposta un sunet, logopedul are sarcina de a forma capacitatea respiratorie necesară emisiei sunetului, cât şi mobilitatea aparatului fonoarticulator. Pentru că în general dislaliile se întâlnesc la vârstele mici, terapia recuperatorie se va desfăşura sub formă de joc. Exerciţiile de inspir-expir se pot face pe muzică, în cadrul unor exerciţii de gimnastică generală, sau prin suflarea în instrumente muzicale. Gimnastica fonoarticulatorie este indicat să se realizeze în oglindă, iar dacă aceasta nu există, în formula faţă-în-faţă. Această gimnastică presupune mişcări ale buzelor, ale limbii, ale palatului, ale obrajilor. După ce s-au realizat acestea se va trece la dezvoltarea auzului fonematic. Primul pas în dezvoltarea acestuia este imitarea onomatopeelor, urmând apoi diferenţierea consoanelor surde şi sonore în cuvintele paronime ( ex : lege – rege ). Multe sunete se pot forma pornind de la onomatopee. După ce iese sunetul izolat, acesta se introduce în silabe directe, indirecte, logatomi, silabe duble. Sunetul emis se introduce apoi în cuvinte în poziţia iniţială, mediană şi finală. Abia când am reuşit şi acest lucru se introduc propoziţiile simple şi dezvoltate. Unii copii reuşesc o recuperare rapidă, însă alţii au un drum lung de parcurs. Exerciţiile logopedice se fac zilnic împreună cu părinţii, bunicii, bonele. Copiii învaţă uşor, dar uită la fel de uşor dacă nu se repetă. Pe traseul remedial pot interveni fenomene de platou, când avem impresia că nu putem merge mai departe şi uneori regresii datorită lipsei de exerciţiu. În activitatea recuperatorie părintele trebuie să facă echipă cu logopedul şi cu cadrele didactice din unitatea de învăţământ pentru a se reuşi recuperarea tulburărilor de pronunţie, dar şi stimularea verbală necesară echipării copilului pentru comunicare. Mulţumesc tuturor care m-au încurajat să scriu această lucrare spunând că este utilă, cât şi celor care m-au ajutat cu selecţia imaginilor. Autoarea VOCALELE ( clasificare ) I. DUPĂ LOCUL DE ARTICULARE A. ANTERIOARE, PREPALATALE A, E, I B. MEDIANE Î, Ă C. POSTPALATALE U, O II. DUPĂ GRADUL DE DESCHIDERE – ÎNCHIDERE A. DESCHISE A B. SEMIDESCHISE O, E , Ă C. ÎNCHISE U, Î, I CONSOANELE ( clasificare ) I. DUPĂ LOCUL ÎN CARE SE FORMEAZĂ A. LABIALE P, B, M B. LABIO-DENTALE F, V C. DENTALE T, D D. SIFLANTE S-Z-Ţ, Ş-J E. LINGUO-PALATAL-DENTALE L, N, R F. GUTURALE C, G, H, K II. DUPĂ MODUL DE ARICULARE A. FRICATIVE S-Z, Ş-J, F, H B. OCLUZIVE P-B, T-D, C-G C. SEMIOCLUZIVE CE-GE D. LATERALE L E. VIBRANTE R III. DUPĂ VIBRAŢIILE LARINGIENE A. SURDE S-Ţ, Ş, P, T, C, F, H B. SONORE B, D, G, V, Z, J, GE IV. DUPĂ VIBRAŢIILE NAZALE A. NAZALE M, N B. ORALE B, D V. DUPĂ LOCUL DE ARTICULARE A. BILABIALE P,B, M B. LABIODENTALE F,V, L C. APICODENTALE D, T, Ţ, N D. ALVEOLARE S, Z, C, G , Ş E. DUROPALATALE CHE – GHE VI. DUPĂ LOCUL CONTACTULUI DINTRE LIMBĂ ŞI O ANUMITĂ REGIUNE A CAVITĂŢII BUCALE A. ANTEROLINGUALE D,T B. MEDIU LINGUALE Ş, J C. POSTERO LINGUALE C, G VII. DUPĂ CONTACTUL DINTRE LIMBĂ ŞI BOLTA PALATINĂ A. DURE M, N B. PALATIZATE B, M ORDINEA CORECTĂRII SUNETELOR ( după E. Boşcaiu ) I. S-Z-Ţ II. Ş-J, CE-GE III. P-B-M IV. F-V V. T-D-N VI. C-G-H VII. CHE- GHE VIII. L-R, DIFTONGI L- R    
   
   
POZIŢIA ORGANELOR FONATORII S_Z
Ţ
NOTĂ – dacă după intuirea poziţiei organelor fonoarticulatorii copilul nu poate să-l pronunţe pe S, i se pune o spatulă între dinţi şi el va trebui să strângă uşor dinţii în timp ce imită prelungit sunetul şarpelui ; pe podul palmei va simţi un curent de aer rece
CAIET DE EXERCIŢII PENTRU SUNETUL 
 Salut ! Eu sunt micul batman spiriduş. Eu te voi însoţi pe parcursul acestui caiet. La drum !
a) Zâmbeşte ! Uită-te în oglindă ca să-ţi vezi zâmbetul ! b) Ţine podul palmei în faţa gurii ! Vei simţi curentul de aer rece. c) Exersează prelung sunetul şarpelui ! ssssssssss 1. Repetă după model silabele cu S prelung Ssssa sssse ssssi sssso ssssu Asss esss isss ossss ussss 2. Şi acum logatomii ! Asssa essse isssi ossso usssu Ssssassss ssssessss ssssisss ssssosss ssssusss 3. Hai să te vedem la silabele duble ! Ssssassssa ssssesssse sssssissssi ssssossso ssssussssu A fost greu ? Nu te cred ! Să mergem mai departe …. 4. Să spunem nişte cuvinte simple cu S la început ! Sac, sar, ser, soi, sub , sun, sul, sus, suc, sur Vezi ce simplu este ? Este puţin mai greu, dar vei reuşi dacă îl lungeşti pe S cum te-am învăţat. Surd, semn, stă, tuf, stop, stea, scor, scap, slab, sloi 5. A venit rândul cuvintelor puţin mai lungi ! Să încercăm ! Sală, sapă, sare, sate, seră, sete, sită, soră, sobă,supă, sună Salam, salut, secat, sărat, sirop, senin, seară, sobar, semen Semnal, sertar, surdă, singur, salată, suferă, surâde, sârmă Serenadă, silabă,sufocată, supărat, sonor, surzenie, surpat Off ! Am obosit ! Să facem o pauză ! Să colorăm cuvintele care cuprind răul de S !    
   
Yüklə 222,47 Kb. Dostları ilə paylaş:
|