Notă informativă

Notă informativă

la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative a fost elaborat în vederea reexaminării regimului disciplinar aplicabil judecătorilor, care reprezintă un echilibrul între necesitatea de garantare a independenţei judecătorului şi necesitatea de a sancţiona judecătorul atunci cînd conduita acestuia este blamată, deoarece e contrară exigenţelor deontologice stabilite pentru corpul de magistraţi.

1. În vederea atingerii scopului propus, acest proiect de lege abordează în principiu cîteva probleme conceptuale:

- (A) crearea mecanismelor pentru evitarea influenţelor asupra judecătorilor în procesul de examinare a cauzelor;

- (B) amendarea listei abaterilor disciplinare, prevăzute de art. 22 din Legea cu privire la statutul judecătorului;

- (C) modificarea articolului 23 din Legea cu privire la statutul judecătorului, în vederea concretizării condiţiilor de aplicare a sancţiunii disciplinare ce vizează eliberarea din funcţie a judecătorului, a preşedintelui (vicepreşedintelui) instanţei de judecată, precum şi modificării termenului de prescripţie de atragere la răspundere disciplinară a judecătorului;

- (D) modificarea procedurii disciplinare.
(A) Crearea mecanismelor pentru evitarea influenţelor asupra judecătorilor în procesul de examinare a cauzelor.

Dreptul fiecărei persoane la un proces independent şi imparţial este un drept fundamental şi un element de bază al democraţiei şi al statului de drept. Statele care au aderat la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - printre care se numără şi Republica Moldova - au recunoscut acest drept odată cu ratificarea Convenţiei, care stipulează în articolul 6, paragraful 1 că: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege”.

În acest context, Principiile de bază ale independenţei justiţiei ale Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1985, statuează în mod explicit că, judecătorii trebuie să ia decizii în deplină libertate, să acţioneze fără restricţie şi fără a fi obiectul unor influenţe, incitări, presiuni, ameninţări sau intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate constrîngerile/forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar in raport cu alţi judecători, şi în raport cu administraţia judecătorească (Art. 2 din Statutul Universal al Judecătorilor).

Imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau interes al judecătorului în cauza pe care trebuie să o soluţioneze. Deontologia profesională îi obligă pe judecători să-şi exercite funcţia cu obiectivitate, avînd ca unic temei legea şi principiile generale ale dreptului, fără a da curs presiunilor şi influenţelor exterioare. Aceleaşi principii pot fi regăsite şi în Recomandarea nr. 94(12) a Comitetului de miniştri către statele membre a Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor.

Astfel, orice influenţă asupra judecătorilor la soluţionarea cauzelor concrete sau darea unor indicaţii judecătorilor la adoptarea hotărîrilor, constituie o încălcare a principiului independenţei justiţiei şi un amestec grav în înfăptuirea acesteia. În acest context, pentru a putea întreprinde careva acţiuni asupra persoanelor care încearcă să influenţeze judecătorii sub orice formă, precum şi în vederea asigurării imparţialităţii judecătorilor, se propune includerea în Legea cu privire la statutul judecătorului a unei noi obligaţii pentru judecători. Este vorba de obligaţia acestuia, de a informa în scris, preşedintele instanţei judecătoreşti unde acesta activează şi Consiliul Superior al Magistraturii despre orice tentativă de a fi influenţat în procesul de examinare a cauzelor.
(B) Amendarea listei abaterilor disciplinare, prevăzute de art. 22 din Legea cu privire la statutul judecătorului presupune pe de o parte operarea unor modificări în literele f¹) şi k), iar pe de altă parte completarea acestei liste cu noi categorii de abateri disciplinare. În acest din urmă caz este vorba de: (i) „nepublicarea hotărîrii judecătoreşti pe pagina web a instanţei”, (ii) „emiterea unei hotărîri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului” şi (iii) „nerespectarea din motive neîntemeiate a orarului şedinţelor de judecată”.

(i) Nepublicarea hotărîrii judecătoreşti pe pagina web a instanţei prin intermediul Programului Computerizat de Gestionare a Dosarelor, constituie în general o încălcare a transparenţei actului de justiţie, iar în particular a principiului publicităţii hotărîrilor instanţelor judecătoreşti, garantat de normele procesuale. De asemenea, aceasta reprezintă şi o încălcare a pct. 15 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti pe pagina web, aprobat prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 471/21 din 18 decembrie 2008. În acest context, considerăm binevenită includerea nepublicării hotărîrii judecătoreşti pe pagina web a instanţei prin intermediul Programului Computerizat de Gestionare a Dosarelor în lista abaterilor disciplinare, din moment ce asigurarea transparenţei actului de justiţie reprezintă în prezent o prioritate în procesul de reformare a sistemului judecătoresc.

(ii) În legătură cu creşterea numărului de hotărîri CEDO adoptate împotriva hotărîrilor emise de instanţele judecătoreşti naţionale ale Republicii Moldova, se propune includerea în calitate de abatere disciplinară, a acţiunii de emitere a unei hotărîri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

(iii) Conform prevederilor procesuale în vigoare, preşedinţii instanţelor judecătoreşti sunt obligaţi să dispună ca lista cauzelor fixate pentru judecare să fie afişată, în loc public, cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată, indicîndu-se numărul dosarului, numele judecătorului (judecătorilor) care examinează cauza, inclusiv data, ora şi locul desfăşurării şedinţei, iar conform pct. 12 din litera î) din Regulamentul - model de ordine internă al judecătoriilor şi curţilor de apel, aprobat prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 401/16 din 20 decembrie 2007, aceştia sunt obligaţi să ia măsurile de rigoare pentru afişarea corectă şi la timp a orarului şedinţelor de judecată. Însă, de foarte multe ori orarul şedinţelor nu este respectat, fapt ce provoacă haos şi dezordine în activitatea instanţelor judecătoreşti în ansamblu. Mai mult ca atît, nerespectarea orarului şedinţelor de judecată are efect negativ şi asupra participanţilor la proces. Aceştia din urmă sunt de multe ori nevoiţi să petreacă o perioadă îndelungată în instanţa de judecată, deoarece instanţa nu examinează cauza la ora indicată în citaţie.

Astfel, în vederea asigurării unei mai bune organizări a activităţii instanţelor judecătoreşti, precum şi în scopul disciplinării judecătorilor se propune includerea în art. 22 al Legii cu privire la statutul judecătorului a unei noi abateri care va surveni în urma nerespectării de judecător din motive neîntemeiate a orarului şedinţelor de judecată stabilit.

Referitor la modificările ce se operează în unele abateri disciplinare deja prevăzute de alin. (1) art. 22 din Legea cu privire la statutul judecătorului, menţionăm că acestea se referă nemijlocit la modificarea literei f¹) şi k).

În cazul literei f¹) se propune completarea acesteia cu prevederea „încălcarea normelor imperative ale legislaţiei”. De fapt, prin însăşi esenţa lor normele imperative au un caracter obligatoriu, nu admit nici o derogare de la acestea, iar nesocotirea lor atrage aplicarea unei sancţiuni. Astfel, este justificată aplicarea unei sancţiuni disciplinare faţă de judecător în momentul în care acesta nu aplică normele imperative ale legislaţiei.

Deoarece prin Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 366/15 din  29 noiembrie 2007 a fost aprobat Codul de etică al judecătorilor, se consideră necesară reformularea abaterii disciplinare prevăzute la litera k), conform căreia constituie abatere disciplinară încălcarea gravă şi sistematică a eticii judiciare. Astfel, propunem ca litera k) să aibă următorul conţinut: „încălcarea normelor Codului de etică al judecătorului”.
(C) Modificarea articolului 23 din Legea cu privire la statutul judecătorului în vederea concretizării condiţiilor de aplicare a sancţiunii disciplinare ce vizează eliberarea din funcţie a judecătorului, a preşedintelui (vicepreşedintelui) instanţei de judecată, precum şi modificării termenului de prescripţie de atragere la răspundere disciplinară a judecătorului.

Ca urmare a faptului că, amendamentele propuse la art.23 modifică esenţial redacţia actuală a acestuia, propunem expunerea articolului în redacţie nouă. De fapt, doar alineatul (1) al acestui articol şi-a păstrat redacţia actuală.

La acest articol se propune stabilirea unor condiţii în care se va aplica faţă de judecător sancţiunea disciplinară - eliberarea din funcţie. Astfel, conform alin. (2) a articolului 23 expus în redacţie nouă această sancţiune disciplinară urmează a fi aplicată în cazul săvîrşirii unei abateri disciplinare care afectează imaginea sistemului judecătoresc sau în cazul săvîrşirii repetate a abaterilor disciplinare prevăzute la art. 22 din Legea cu privire la statutul judecătorului. Concomitent, alineatul (3) în redacţia nouă a articolului 23 expune cazurile concrete în care urmează a fi aplicată sancţiunea disciplinară de eliberare din funcţia de preşedinte (vicepreşedinte) a instanţei judecătoreşti. De fapt, această prevedere nu este decît o transpunere a prevederilor articolului 21 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Excluderea acestui alineat din art. 21 şi includerea în art. 23 au la bază faptul că acestea din urmă au de fapt acelaşi obiect de reglementare ca şi normele conţinute în art. 22 al acestei Legi.

Modificări esenţiale a suferit şi termenul de prescripţie de atragere la răspundere disciplinară a judecătorului. Conform regulii generale sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data depistării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În cazul includerii abaterii disciplinare care implică emiterea unei hotărîri prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, apare riscul imposibilităţii aplicării sancţiunii disciplinare în baza acestei prevederi, din considerentul că de regulă este nevoie de o perioadă mai îndelungată pentru constatarea unor încălcări de acest gen. Astfel, pot exista situaţii în care Republica Moldova să fie condamnată printr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti internaţionale, motivul condamnării fiind abaterile disciplinare săvîrşite de către judecători şi aceste hotărîri să apară mai tîrziu decît în interiorul termenului de 1 an de la data comiterii abaterii. De aceea propunem, ca alineatul (4) a art. 23 în redacţia nouă, pe lîngă regula generală, să prevadă şi excepţia conform căreia sancţiunea disciplinară se va aplica în termen de 1 an din momentul devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

În contextul modificărilor propuse mai sus, urmează a fi modificată şi Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Se propune completarea articolului 11 cu un nou termen de tragere la răspunere diciplinară a judecătorului şi anume: în cazul în care, dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea unei abateri disciplinare de către judecător, atunci sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 1 an din momentul devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
(D) Modificarea procedurii disciplinare.

În vederea eficientizării procedurii de atragere la răspundere disciplinară a judecătorilor, în special, a aspectelor legate de pornirea procedurii disciplinare, acumularea probelor, publicitatea procedurilor şi aplicarea sancţiunilor, se propune operarea unor modificări şi completări în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Astfel, dacă ne referim la intentarea procedurii disciplinare, putem constata că în conformitate cu art. 10 din Legea cu privire la Colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorului dreptul de a intenta procedura disciplinară este acordată în exclusivitate membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. Însă, reieşind din competenţele acordate colegiului disciplinar, nu există nici un impediment în a acorda acest drept şi membrilor acestuia. Astfel, se propune completarea art. 10 alin. (1) şi (2) din legea sus menţionată cu sintagmele „al colegiului disciplinar”, şi respectiv „sau al colegiului disciplinar”. Acordarea dreptului membrilor colegiului disciplinar de a intenta procedura disciplinară, implică şi atribuirea acestora şi a dreptului de a acumula probe cu privire la pretinsa abatere disciplinară. Aceste modificări ar uşura pornirea procedurii disciplinare.

Pentru a spori calitatea examinării abaterilor disciplinare, se propune ca persoanele care au depus plîngerea, care a servit drept temei pentru intentarea procedurii disciplinare să aibă dreptul, dacă colegiul va considera necesar, să dea explicaţii în şedinţa colegiului disciplinar, fapt care actualmente nu este permis de art. 18 al Legii cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorului. Acordarea acestui drept persoanelor care au depus plîngerea, va avea drept efect examinarea mai minuţioasă şi obiectivă a cazurilor privind răspunderea disciplinară a judecătorilor de către colegiul disciplinar.

Cu referire la aplicarea sancţiunilor disciplinare, menţionăm că în prezent conform art. 19 alin. (4) din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorului, colegiul disciplinar, deşi ar putea constata o abatere disciplinară, poate sista procedura disciplinară dacă consideră că aplicarea abaterii disciplinare este „inoportună”. Existenţa acestei prevederi, permite colegiului disciplinar să sisteze procedura disciplinară în mod arbitrar, ori de cîte ori, acesta va considera că este necesar, ceea ce pare a fi inechitabil, din moment ce orice abatere disciplinară trebuie să implice aplicarea unei sancţiuni disciplinare în dependenţă de caracterul abaterii disciplinare săvîrşite de judecător. În acest context, poate exista situaţia în care, deşi un judecător în mod evident a săvîrşit o abatere disciplinară, care afectează grav imaginea sistemului judecătoresc, însă colegiul disciplinar în baza acestei prevederi va sista procedura disciplinară, considerînd că este suficient să examineze materialele procedurii în şedinţă, fără a aplica o sancţiune disciplinară. Astfel, existenţa şi respectiv aplicarea acestei prevederi, în mod indirect poate duce la pierderea încrederii cetăţenilor în justiţie în general, precum şi în colegiul disciplinar în mod particular. Avînd în vedere imaginea pe care justiţia trebuie să o aibă într-o societate democratică şi necesitatea întăririi disciplinei în rîndurile judecătorilor, propunem ca la art. 19 alin. (4) din Legea menţionată supra litetra c) să fie exclusă.

Proiectul de asemenea, implică modificarea procedurii disciplinare în vederea aplicării faţă de aceasta a principiul transparenţei. Analizînd practica altor state s-a constatat că în unele state este instituit secretul dezbaterilor disciplinare. La categoria acestor state se referă Bulgaria, Danemarca, Spania, Norvegia, Grecia, Ungaria, Estonia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Suedia. Franţa însă s-a detaşat recent de această practică, în virtutea dreptului oricărei persoane la un proces echitabil. Legea organică din 25 iunie 2001 a instituit principiul publicităţii şedinţelor disciplinare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. În conformitate cu noile reglementări, judecătorul nu se poate opune caracterului public al şedinţei. Doar Consiliul este cel care poate să interzică accesul publicului în sala de şedinţe şi asta dacă circumstanţele speciale de natură să aducă atingere intereselor justiţiei sau dacă acest fapt este necesar pentru protecţia vieţii private a judecătorului. Printre statele care au introdus principiul publicităţii şedinţelor disciplinare se numără Belgia, Republica Cehă, Irlanda, Polonia, Portugalia, Italia, România etc.

Totuşi, secretul şedinţelor nu se extinde şi asupra hotărîrilor Consiliului în materie disciplinară. În marea majoritate a statelor hotărîrile organului disciplinar sunt publice. Este cazul Germaniei, Poloniei, Greciei, Ungariei, Italiei, Letoniei, Olandei etc. Mai mult, unele state (Republica Cehă, Bulgaria, Norvegia etc.) afişează hotărîrile cu caracter disciplinar în reţeaua internet.

Din aceste considerente, proiectul de lege propune instituirea în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a obligativităţii Consiliului de a face publice procedurile disciplinare împotriva tuturor judecătorilor cu plasarea pe pagina web a acestuia a tuturor deciziilor privind începerea procedurii disciplinare şi hotărîrilor pronunţate în acest sens în privinţa judecătorilor cărora li s-au aplicat sancţiuni disciplinare. De asemenea, se propune ca principiul publicităţii să fie aplicat şi faţă de şedinţele colegiului disciplinar. Totuşi, se prevăd şi anumite cazuri în care şedinţele acestuia pot fi declarate închise prin decizia colegiului disciplinar. În acest context se propun modificări la art. 18 din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

2. Proiectul a fost supus procedurii de coordonare cu organele interesate. În mod special a fost solicitată opinia Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii, Curţii de Apel Comrat, Curţii de Apel Economice, precum şi asociaţiei obşteşti „Juriştii pentru drepturile omului”, iar obiecţiile şi propunerile acestora au fost luate în calcul în procesul de definitivare a proiectului (vezi sinteza obiecţiilor şi propunerilor).

Totodată, proiectul a fost remis spre coordonare şi în adresa Curţii Supreme de Justiţie, tuturor curţilor de apel, asociaţiei obşteşti „Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului”, Asociaţiei avocaţilor Americani Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia, Universităţii de stat din Moldova (Facultatea de drept) şi Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (Facultatea de drept), însă pînă în prezent instituţiile nominalizate nu au prezentat obiecţiile sale asupra proiectului de lege.

Proiectul a fost supus expertizei anticorupţie, iar obiecţiile expuse în raportul de expertiză au fost luate în calcul în momentul pregătirii variantei finale a proiectului de lege (vezi sinteza obiecţiilor şi propunerilor expuse în raportul de expertiză anticorupţie).
Viceministru Oleg EFRIM