- Refuzul debitoarei de a executa hotărârea, invocând argumente care nu fuseseră aduse la cunoștința instanței de fond, nu poate reprezenta o „imposibilitate obiectivă” care să o exonereze de obligaţia executării hotărârii. O scrisoare simplă a debitoarei, prin care informa partea interesată de ”imposibilitatea” executării, nu constituie un motiv de exonerare.
- Debitoarea nu a formulat căi de atac împotriva hotărârii în discuție.
- Instanțele naționale au stabilit că hotărârea este executorie și au dispus obligarea la plata de penalități pentru întârzierea în executare.