2. Titlul problemei de drept: Admisibilitatea acţiunii formulate de funcţionarii publici în vederea acordării diverselor sporuri și drepturi salariale, fără contestarea actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale (Curtea de Apel Cluj)
Materia: contencios administrativ și fiscal
Subcategoria: alte tipuri de cauze
Obiect ECRIS: litigiu privind funcționarii publici ( Legea nr. 188/1999); cod 5200
Acte normative incidente: art. 7, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010;
Cuvinte cheie: funcționar public, drepturi salariale, contestație
Problema s-a ridicat în litigiile având ca obiect obligarea instituţiei sau autorităţii la care este încadrat funcţionarul public la plata diverselor drepturi salariale, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor și vizează interpretarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 284/201017. Dispoziţii similare se regăsesc în art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 12 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014.
• Într-o primă interpretare, în lipsa contestării actului administrativ prin care s-au stabilit drepturile salariale la care funcţionarul public este îndreptăţit conform Legii nr. 284/2010 şi legilor de salarizare anuale, acţiunile ce au ca obiect obligarea la plata diverselor drepturi salariale pentru trecut, cât şi pentru viitor, sunt inadmisibile.
În dezvoltarea soluției se arată, în esență, că drepturile salariale în vigoare sunt cele reglementate de prevederile cuprinse în legile de salarizare unitară (Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 57/2015), actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale făcând o aplicare în concret pentru fiecare funcţionar în parte a acestor prevederi legale, astfel că procedura de urmat, în ipoteza în care se doreşte acordarea unui drept salarial, este cea reglementată de art. 30 din Legea nr. 284/2010 .
• O altă interpretare posibilă este că, în cazul în care ceea ce se contestă este reglementat în decizia de stabilire a drepturilor salariale şi reclamantul a avut posibilitatea de a invoca vătămarea în termenul de contestare administrativă, în lipsa contestaţiei prealabile reglementate de Legea nr. 284/2010 şi actele normative anuale de salarizare din sectorul bugetar, acţiunea este inadmisibilă.
Ca atare, în situaţiile neacoperite de ipoteza menționată – de ex. nereglementarea dreptului salarial pretins prin acţiune în decizia de stabilire a drepturilor salariale, respectiv necomunicarea deciziei - , acţiunea este admisibilă, sub rezerva existenţei unui refuz nejustificat în condiţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004.
În această opinie se apreciază că Legea nr. 284/2010 instituie, prin art. 30, o procedură prealabilă doar pentru acele situaţii în care dreptul salarial în discuţie a fost stabilit printr-un act administrativ care a şi fost comunicat persoanei interesate. În lipsa îndeplinirii acestor condiţii este suficient ca persoana interesată să se adreseze cu o cerere în vederea acordării respectivului drept salarial iar în ipoteza nesoluționării cererii sale sau refuzului expres de acordare a acestor drepturi, acţiunea sa este admisibilă.
• O a treia interpretare posibilă este în sensul admisibilităţii acestor acţiuni în toate ipotezele, pornind de la principiul legalităţii exprimat în art. 1 din Legea nr. 284/2010 şi care trebuie să permită cenzurarea drepturilor salariale acordate în toate situaţiile, atât la cererea funcţionarului public, cât şi la cererea instituţiei sau autorităţii publice.
• Opinia redactorilor referatului înaintat de Curtea de Apel Cluj, agreată, în unanimitate, şi de participanţii la întâlnirea trimestrială pentru analiza practicii neunitare din trimestrul I – 2016, este parţial în sensul celei de a doua opinii şi parţial în sensul primei opinii, apreciindu-se că prima interpretare este, prin aplicarea sa la toate ipotezele, una restrictivă, iar a treia interpretare ignoră dispoziţiile legale sus indicate.
În motivarea opiniei se arată următoarele:
- în ipoteza necomunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, funcţionarul poate ignora existenţa lui, actul neproducând efecte juridice faţă de el; acesta poate solicita acordarea unui drept salarial, putând promova acțiune în ipoteza lipsei unui răspuns sau împotriva refuzului expres de acordare.
- dacă actul a fost anterior comunicat sau, dacă în urma cererii sale, se comunică actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, devin incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 284/2010, indiferent dacă actul face sau nu referire la dreptul salarial pretins.
- acreditarea interpretării conform căreia procedura prevăzută de art. 30 se aplică doar dacă actul administrativ reglementează dreptul pretins ar putea conduce la situaţia în care un funcţionar public, după primirea acestui act, să îl conteste tocmai pe motivul neincluderii unui spor iar contestaţia să îi fie respinsă pe motiv că actul nu vizează acest spor, ceea ce este de neacceptat;
- soluția răspunde cerinței asigurării respectării principiului legalităţii atât pentru funcţionarul public - întrucât în toate situaţiile acesta are posibilitatea reală de a contesta drepturile stabilite în ipoteza în care apreciază că salariul ar trebui să fie mai mare -, cât și pentru instituţia sau autoritatea publică, care poate, eventual, recupera sume plătite nelegal în condiţiile art. 84 lit. a) din Legea 188/1999.
Opinia formatorului INM
Potrivit art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite. Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile. Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.” De asemenea, potrivit art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”
Neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare a actului administrativ prin care au fost stabilite drepturile salariale, în termenul prevăzut de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect anularea sau modificarea acestui act.
Nu se pune problema inadmisibilității în cazul acțiunii care vizează refuzul rezolvării unei cereri referitoare la drepturile salariale sau a unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe prevederile O.G. nr. 137/2000.
Cu majoritate (s-a consemnat abținerea de la vot a reprezentantului Curții de Apel Târgu Mureș), a fost împărtășit punctul de vedere exprimat de formatorul INM, în sensul că:
- neîndeplinirea procedurii prealabile de contestare a actului administrativ prin care au fost stabilite drepturile salariale, în termenul prevăzut de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect anularea sau modificarea acestui act.
- nu se pune problema inadmisibilității în cazul acțiunii care vizează refuzul rezolvării unei cereri referitoare la drepturile salariale sau a unei acțiuni în despăgubiri întemeiate pe prevederile O.G. nr. 137/2000.
Dostları ilə paylaş: |