Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

jug greu pe noi; însă uşurează-ne munca cea grea a tatălui tău şi jugul cel greu care l-a pus el pe noi,

şi îţi vom sluji!" (III Regi 12.3, 4)

Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui

Madian. (Isaia 9.3)

Cei smeriţi sunt mai puternici decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Evagrie Ponticul)

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puternic decât cei

puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mântuitorului. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am

sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată. (Leviticul 26.13)

Ispita este bântuiala cea rea, care înşeală şi împinge pe credincios sub jugul diavolului. (Fericitul Augustin)

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi

drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. (Isaia 58.6)

Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împăr-

tăşire are lumina cu întunericul? (II Corinteni 6.14)

Păcatul face ca jugul vieţii să fie chinuitor şi povara existenţei grea. (Iustin Popovici)

S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său,

zicând: « Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor ».Cel ce locuieşte în ceruri va râde

de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei! (Psalmi 2.2-4)

Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul

lor şi umerii de povara lor". (Isaia 14.25)

Şi cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare. (Ecclesiasticul 28.28)

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învă-

ţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci

jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)

Jurământul/ Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri, pe

care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac. (Psalmi 104.8, 9)

Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". Eu

însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pă-

mânt, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,

nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să

fie: Ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

(Matei 5.33-37)

Când voi adormi ca părinţii mei, mă vei scoate din Egipt şi mă vei îngropa în mormântul lor". Iar Iosif a

zis: "Voi face după cuvântul tău!" Iacov însă a zis: "Jură-mi!" Şi i s-a jurat Iosif. Atunci Israel s-a

închinat la vârful toiagului său. (Facerea 47.29, 30)

Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. (Matei 23.22)

Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au

fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor.

(Ieremia 5.7)

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,

măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:

"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)

Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o tre-

cere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. (Ecclesiastul 5.3)

Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă; judecata va creşte

pe brazdele câmpului! (Osea 10.4)

Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor

ce grăiesc nedreptăţi. (Psalmi 62.10)

Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu

jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi,

aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)

Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să

te juri. (Deutoronomul 6.13)

Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi

s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)

Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o în-

triteze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)

Justiţia târzie este justiţie nulă. (William Gladstone)

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. (Mihai Eminescu)

Justiţia/ Am observat că tot timpul îndurarea aduce rezultate mai bune decât justiţia strictă. (Abraham Lincoln)

Cei patru stâlpi ai cârmuirii sunt: religia, justiţia, consiliul şi vistieria. (Francis Bacon)

De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţiona, indiferenţa

celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult. (Haile Selassie)

Indulgenţa este o parte a justiţiei. (Joseph Joubert)

Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria lor mâr-

şăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Lacrimile invizibile sunt cel mai greu de şters. (Terri Guillemets)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Lacrimile sunt puse între minte şi trup, ca semne în trup, pentru aşezarea minţii. (Sfântul Isaac Sirul)

Lacrimile sunt vorbele sufletului. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

Lacrimile vin din suflet; şi nu din creier. (Leonardo da Vinci)

Lacrimile/ Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, căci străin sunt eu

la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de

a nu mai fi. (Psalmi 38.16-18)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile

cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumne-

zeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7.17)

Când ne spovedim e bine să folosim săpunul pocăinţei şi izvorul lacrimilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor,

dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125.5, 6)

Cele mai frumoase cântări ies din cele mai amare lacrimi. (Sfinţii Părinţi)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este

bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios

se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care

trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. (Mihai Eminescu)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi

S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

Darul lacrimilor. 10.18

Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele:

"Unde este Dumnezeul tău?" (Psalmi 41.3)

Fericit este sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele.

(Cuviosul Siluan Athonitul)

Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.

(Ecclesiasticul 38.16)

Isaia însă nu plecase încă din cetate, când a fost cuvântul Domnului către el şi i-a zis: "Întoarce-te şi spune

lui Iezechia, stăpânul poporului Meu: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui David, strămoşul tău: Am auzit ru-

găciunea ta şi am văzut lacrimile tale; te vei vindeca şi a treia zi te vei duce în templul Domnului; şi voi

mai adăuga la zilele tale cincisprezece ani şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea

aceasta o voi apăra pentru Mine şi pentru David, robul Meu!" (IV Regi 20.4-6)

Muzica este arta cea mai apropiată de lacrimi şi amintiri. (Oscar Wilde)

Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură? (Psalmi 79.6)

Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze. Mai înainte ca să vor-

beşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte. (Ecclesiasticul 18.18)

Nimic nu apropie şi uneşte atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu judeca aproapele! Nu ştii de ce a păcătuit şi nici nu cunoşti întoarcerea lui cu lacrimi. 9.1

Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu

voi uda. (Psalmi 6.6)

Pe Dumnezeu L-am cunoscut mai bine printre lacrimi. (Victor Hugo)

Pentru ce ai făcut răul şi n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor scula

asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baştovoi)

Postul, calea pocăinţei şi ziditor al lacrimilor. 2.9

Rugăciunea nerisipită naşte umilinţă, plâns şi lacrimi. (Patericul)

Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi

de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu în-

ceta, ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)

Sunt, oare, ochi mai frumoşi decât aceia plini necontenit de lacrimi? (Sfântul Vasile cel Mare)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de

noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl

copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un

comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută

credincios, dar era sută la sută sincer.”]

Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul

capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. (Luca 7.38)

Trândăvirea este îndepărtată prin lacrimi. (Evagrie Ponticul)

Lanţul/ Apoi Faraon a zis lui Iosif: "Iată, eu te pun astăzi peste tot pământul Egiptului!" Şi şi-a scos Faraon inelul

din degetul său şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat cu haină de vison şi i-a pus lanţ de aur

împrejurul gâtului lui. (Facerea 41.41)

Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: "Cine este cel ce pune pronia sub obroc,

prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da

lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât

măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? (Iov 38.1-5)

Cu cât mai puţine dorinţe lumeşti avem, cu atât mai puţine lanţuri purtăm. (Avva Pimen)

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe

omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ

legându-l cu lanţuri de nedezlegat. … (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia/ )

Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri,

iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a stră-

lucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile

i-au căzut de la mâini. (Faptele Apostolilor 12.6, 7)

Diavolul este asemenea unui câine în lanţ; latră, se agită, dar nu te poate muşca. Dar dacă te apropii de el,

îţi poate face mult rău. (Sfinţii Părinţi)

Iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta!" Şi deşteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi face ca mai

înainte şi mă voi scăpa de ei". Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Atunci l-au luat fruntaşii Filiste-

nilor şi i-au scos ochii şi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea în temniţă. Şi

a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns. (Judecători 16.20-22)

În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai

mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovă-

duiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)

În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. (Psalmi 9.30)

Lanţurile iadului mă încătuşaseră şi eram prins în lanţurile morţii. (II Regi 22.6)

Lanţurile văzute şi nevăzute 5.2

Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după cum

cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici,

sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi

drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. (Isaia 58.6)

Pocăinţa este înlănţuirea păcatului. (Avva Pimen)

Somnul este lanţul de aur care ne ţine sănătatea şi trupul împreună. (Thomas Dekker)

Larg/ Au dărâmat poteca mea, cu gând ca să mă piardă, ei se suie încoace şi nimeni nu le este stavilă. Ca printr-o

spărtură largă, ei dau iureş şi în dărâmături se tăvălesc. (Iov 30.13, 14)

Calea către Paradis are doar lărgimea unei persoane şi înăţimea unei cruci (Vladimir Ghika)

Chivotul legii să-l faci din lemn de salcâm: lung de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt de un

cot şi jumătate. (Ieşirea 25.10)

Cultura înseamnă lărgirea minţii şi a spiritului. (Jawaharlal Nehru)

De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o

dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut

în largul mării. (II Corinteni 11.24, 25)

Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care

o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

(Matei 7.13, 14)

Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit,

că m-a voit. (Psalmi 17.21, 22)

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine aşteaptă ca să

le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)

Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor bună

temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.18, 19)

Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. (Psalmi 17.22)

Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă. (James Redfield)

Laţul/ Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. (Solomon 1.18)

Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. (Solomon 5.21)

Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii. (Solomon 21.6)

Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii. (Psalmi 17.6)

El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă

şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim. (Isaia 8.14)

Nu te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în laţurile ei. (Ecclesiasticul 9.3)

Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. (Psalmi 24.16)

Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se

plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9)

Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtorare.

(Solomon 12.13)

Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. (Psalmi 10.6)

Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! (Psalmi 139.9)

Lauda de sine nu miroase a bine. (Proverb)

Lauda/ A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să

se laude cu ea. (George Topârceanu)

Ca cei morţi să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poti să te mântuieşti. 11.2

Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. (Psalmi 25.7)

Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

(Romani 4.2)

Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult,

împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin

Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. (Romani 5.10, 11)

Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfin-

ţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.

(II Corinteni 1.12)

Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? (Ecclesiasticul 48.4)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit

de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cel mai mare soi de duşmani este cel al lăudătorilor. (Tacit)

Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii. (Solomon 21.6)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe ni-

meni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7)

Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumi-

na ei. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că

sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

(Psalmi 138.12-14)

De aceea, se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. (vezi Biserica/)

De vrei să primeşti laudă de la oameni, iubeşte mai întâi mustrarea pentru păcate. (Sfântul Marcu Ascetul)

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile

de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se

bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toa-

te le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta;

ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desă-

vârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)

Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.