Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 15.24)

Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii 11.21

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Pe-

tru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznă-

dejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)

Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)

Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii. 9.14

Neîncrederea în adevăr aduce moarte, după cum încrederea în adevăr aduce viaţă. (Pitagoreanul Filon,

autorul cărţii “Despre Moise”)

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5

Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio

altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)

Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor. (Solomon 10.22)

O afacere care aduce numai bani, este o afacere proastă. (Henry Ford)

Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o

transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului. 6.3

Orice rău aduce mai multă vătămare celui care-l face decât celui care-l îndură. (Sfântul Toma de Aquino)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tai-

nică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii

lui Solomon 1.11)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui şi

gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Pizma şi mânia împuţinează zilele şi grija aduce bătrâneţile mai înainte de vreme. (Ecclesiasticul 30.25)

Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul con-

ştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului

este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.

(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Răbdarea şi timpul îţi aduc mai multe decât puterea şi pasiunea. (La Fontaine)

Răutatea şi de la Dumnezeu pe oameni i-a îndepărtat şi pe unii de alţii ne-a dezbinat. De aceea, cu toată

osârdia să căutăm fapta cea bună, care şi la Dumnezeu ne aduce şi pe unii cu alţii ne uneşte.

(Avva Isidor)

Să faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o parte a ei. De aseme-

nea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi sus. Şi iată Eu voi aduce asupra pământului

potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va

pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi,

femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.16-18)

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin

rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată

făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)

Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat

să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos.

A murit în urma torturilor în anul 202)

"Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrăneas-

că!" Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna

vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! " Şi s-a dus ca să-i aducă, dar

Ilie a strigat-o şi i-a zis: "Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!" (III Regi 17.9-11)

Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi aduce

mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai

ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la dia-

vol, care când face păcatul îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă

frică şi ruşinare? ….. (Sfântul Nicodim Aghioritul, vezi Păcatul/)

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului,

o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos,

pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de tai-

nă: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

Sufletul bun, gândul curat şi conştiinţa sănătoasă sunt cele mai bune jertfe care i se pot aduce lui

Dumnezeu. (Minucius Felix)

Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.

(Solomon 18.24)

Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus,

văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este

împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu

va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10.13-16)

Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu

de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie

tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi. (Facerea 6.17, 18)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare,

şi încercarea nădejde Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în

inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întriste-

ze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

Tăcerea femeilor le aduce respect. (Sofocle)

Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. Aduce-se-

vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie. Aduce-se-vor întru veselie şi

bucurie Aduce-se-vor în palatul Împăratului. (Psalmi 44.15-18)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.

(Sfântul Efrem Sirul)

Un dar micuţ de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott)

Un inventator este un om care priveşte în jurul lui şi nu este mulţumit de lucruri aşa cum sunt. Vrea să îm-

bunătăţească tot ceea ce vede, vrea să aducă foloase lumii. (Alexander Graham Bell)

Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)

Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii

sale. (Solomon 29.15)

Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Ciliciei,

când i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.)

Vorba dulce mult aduce. (Proverb)

Zăbava aduce pierdere, amânare, pericol. (Desiederius Erasmus)

A aduna/ Adunarea minţii. 1.1, 2.3

Adunarea minţii în ea însăşi. 2.1

Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele!

(Solomon 4.5)

Bogat nu este cel care adună mult, ci acela care dăruieşte mult. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni. (William Cowper)

Cel care îşi zideşte casă cu bani străini asemenea este celui care îşi adună pietre de mormânt.

(Ecclesiasticul 21.9)

Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară.

(Solomon 10.5)

Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. (Matei 12.30)

Cuvântul adună Biserica pentru a se întrupa în ea. (Teologul Alexander Schmemann)

De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gân-

durile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit

Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)

Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice

Hristos? Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)

Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui

Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea,

se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una

este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o îm-

partă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte

fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale

cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

(Luca 12.16-21)

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit

să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37)

Lucrul cel mai important nu este numărul de idei adunate în mintea ta, ci legile care le uneşte.

(Titu Maiorescu)

Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. (Solomon 10.4)

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni! (Nikolai Gogol)

Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.

(Ernest Hemingway)

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-

vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.

(Matei 6.19, 20)

Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi

des sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui.

(Sfântul Ignatie Teoforul)

Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi.

(Solomon 21.16)

Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18.20)

Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi

ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din

ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)

A agonisi/ Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.

(II Timotei 6.19)

Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat; (Solomon 10.16)

Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era

să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim ră-

mâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale

să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Apoi fiilor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. (Leviticul 24.15)

Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.

(Solomon 20.17)

Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele ce-

le vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de

bună voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)

Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. (Solomon 16.8)

Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor

bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.18, 19)

Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi. (I Timotei 5.12)

Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi

mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el:

Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-

ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu.

(Faptele Apostolilor 8.18-20)

A ajunge/ Alături de un prieten adevărat este cu neputinţă să ajungi la deznădejde. (Honoré de Balzac)

Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut,

vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Watts)

Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. (Solomon 8.33)

Avem în noi şi o dorinţă sau un impuls de a fi sau de a ajunge mai presus de lumea aceasta. Noi oamenii,

fiind şi o părticică a dumnezeiescului, purtăm în piept dragostea pentru viaţa viitoare.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)

Calul neîmblânzit ajunge nărăvaş, aşa şi un copil lăsat în voia lui ajunge rău-crescut.

(Ecclesiasticul 30.8)

Călcând pe moarte, ajungem la Dumnezeu. 11.13

Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el mulţime de

popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)

Când ajungi în vârf, atunci începe urcuşul. (Michael Caine)

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)

Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi?

(Părintele Savatie Baştovoi)

Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte, nu vor scăpa de el.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugă-

ciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.

(Ecclesiasticul 35.17, 18)

Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.

(Solomon 13.20)

Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, la moarte. (Solomon 11.19)

Cel mai bun prieten îţi poate ajunge cel mai mare duşman, şi invers. (Machiavelli)

Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. (Solomon 21.5)

Cine nu ţine postul Bisericii, ajunge să ţină postul doctorului. (Sfântul Vasile cel Mare, medic de profesie)

Cine vrea să creadă, ajunge să poată să creadă. 7.15

Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge foarte, foarte

departe. (Kevin Systrom)

Cu cât răutatea se luptă cu virtutea, cu atât ajunge mai slabă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca şi tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate

sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în

Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)

Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă învăţătura şi

virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

De ce te tulburi de grija unei zile, pe care nu eşti sigur c-o mai ajungi? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului

moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

(Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cu-

prinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Fii stăpân pe pasiunile tale ca ele să nu ajungă stăpâne pe făptura ta. (Epictet)

Gloria este un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capa-

citatea. (Lorenzo Stramusoli)

Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am

putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19

luni, a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani

mai târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în

palmă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul

Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]

În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei

mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să

propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)

În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat

şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Încet, încet, departe ajungi. (Robert H. Schuller)

La Dumnezeu ajungem printr-un anumit mod de viaţă, nu printr-un anume fel de a gândi.

(Christos Yannars)

Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Moartea dezleagă sufletul de trup şi astfel sufletul ajunge la cunoaşterea nemuririi sale. 7.6

Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.

(Denis Diderot)

Nimeni nu ajunge la Dumnezeu decât ridicându-se prin jertfă. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)

Nimeni nu poate ajunge la desăvârşirea supremă. 11.17

Nu ajunge atât de tolerant încât să tolerezi intoleranţa. (Bill Maher)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă. 6.15

Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte. 6.15

Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă. 6.15

Nu e nimic mai frumos pe lumea asta decât copilăria, dar îţi dai seama de asta abia când ajungi la o

anumită vârstă. (Marin Moraru)

Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.