Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Matei 4.24)

Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care in-

trând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. (Faptele Apostolilor 28.8)

Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri

minunate. (Luca 5.26)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se

cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al

întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să

nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească

patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.

(Psalmi 31.8)

Ţelul trebuie să cuprindă durata unei vieţi. (Herbert Harris)

Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei. (Psalmi 68.28)

A curge/ Când trupul este rănit curge sânge. Când sufletul este rănit curg lacrimi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui şi le va

topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele. (Psalmi 147.6, 7)

Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se

va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4.14)

Dăruirea şi primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers.

(Rabindranath Tagore)

Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)

Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetea-

ză cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie

vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)

Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.

(Psalmi 61.10)

Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. (Ecclesiasticul 4.28)

Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi să judec păcatele altuia. 12.4

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câte-

odată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga –

adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndo-

ială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre.

Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne

adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a

Arhimandritului Sofronie Saharov)

Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un şuvoi, zi şi noapte; nu înce-

ta, ochiul tău să nu zăbovească! (Plângeri 2.17)

Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru sufe-

rinţa sufletului meu. (Iov 10.1)

Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge. Şi multe îndurase de la mulţi doctori,

cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău. Auzind ea cele

despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea: De mă voi atinge

măcar de haina Lui, mă voi vindeca! (Marcu 5.25-28)

Timpul curge din noi ca dintr-un ceasornic cu nisip, dar noi nu simţim fuga asta, mai ales în clipe supreme.

(Victor Hugo)

Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.

(Solomon 19.13)

Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Is-

rael; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Ho-

reb, iar tu vei lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul". Şi a făcut Moise aşa înaintea

bătrânilor lui Israel. (Ieşirea 17.5, 6)

A da/ Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce

are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor

cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba ver-

de spre hrană. Şi a fost aşa. (Facerea 1.29, 30)

Apoi s-a suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi au văzut locul unde stă-

tea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi limpede ca

seninul cerului. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva aleşilor lui Israel, iar ei au văzut pe Dumnezeu, apoi

au mâncat şi au băut. Şi a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte şi fii acolo, că am să-ţi

dau table de piatră, legea şi poruncile, pe care le-am scris Eu pentru învăţătura lor!" (Ieşirea 24.9-12)

Arta de a trăi presupune o combinaţie subtilă între a ţine şi a da drumul. (Havelock Ellis)

Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje. (Victor Hugo)

Ascensiunea morală dă strălucire omului şi societăţii în care trăieşte. (Alexis Carrel)

Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială, căci eu vă dau învăţătură

bună: Nu părăsiţi povaţa mea. (Solomon 4.1, 2)

Atunci când cuvintele dau greş, muzica grăieşte. (Hans Christian Andersen)

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ri-

dicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.

(Solomon 6.23)

Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se

va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară? (I Corinteni 14.7)

Căci trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul şi locuinţa cea pământească împovărează mintea cea plină de

grijă. Cu greu ne dăm seama despre cele ce sunt pe pământ şi cu osteneală găsim cele ce sunt chiar în

mâna noastră; atunci, cine a putut să pătrundă cele ce sunt în ceruri?

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.15, 16)

Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti însă puteri noi, pentru aceasta

tu nu te dai bătut! (Isaia 57.10)

Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat. (Vladimir Ghika)

Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca şi când I-am da lui Hristos.

(Sfântul Ioan Gură deAur)

Când nu ai nimic de dat, poţi să dăruieşti însă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune. (Vladimir Ghika)

Cel mai bun doctor oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente. (Benjamin Franklin)

Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele semnifi-

că lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)

Celebritatea este o latură a puterii şi un privilegiu dat de Dumnezeu. (Constantin Cotimanis)

Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)

Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.

(Iov 41.11)

Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)

Dai voinţă, iei putere. (Sfinţii Părinţi)

Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. Dar ia

întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de osul şi de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Şi

Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui". (Iov 2.4-6)

Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul)

Dărnicia nu stă în a da mult, ci a da la timp. (La Bruyère)

Dând mită rezolvi şi imposibilul. (Proverb aromân)

De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem. (Socrate)

De ce te laşi târât de inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii tăi? De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta

şi dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări? (Iov 15.12, 13)

Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani care se

împărtăşea)

Deseori mă citez, dă sare şi piper conversaţiei. (George Bernard Shaw)

Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? La şcoală ţi se dă o lecţie, apoi un test. În viaţă, ţi se dă un test care te înva-

ţă o lecţie. (Tom Bodett)

Din acest al său pământ / La vrăjmaşi nu da românul decât locul de mormânt. (Alexandru Davila)

Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulţumesc?”.

(William George Ward)

Ei nu pot lua demnitatea nostră dacă nu le-o dăm noi. (Mahatma Gandhi)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată

se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei.

(Aleksandr Soljeniţân)

Eşti mai fericit când dai decât când iei. 6.11

Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia.

(Vernon Sanders Law)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi,

adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

(Luca 18.11, 12)

Felul în care dai contează mai mult decât ceea ce dai. (Pierre Corneille)

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)

Fugi de moarte, dai de înviere. (Poetul Ioan Alexandru)

Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de

care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)

Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate judecă-

ţii şi raţiunii. (Denis Diderot)

Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi în-

scris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă

pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul

Vasile cel Mare)

Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?

Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. (Matei 20.13, 14)

Ironia este încărcată de subînţeles: ea spune una, dar dă de înţeles (cui pricepe) altceva. (George Pruteanu)

Istoria dă lecţii, dar n-are elevi. (Ingeborg Bachmann)

În clipa morţii îţi dai seama cum trebuia trăită viaţa, însă e prea târziu pentru a mai face ceva. (Sfinţii Părinţi)

În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai. 10.3

Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este însă

aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini)

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo

corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine

aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)

Măsurile cele mai bune, planurile cele mai bine concepute riscă să dea greş, dacă nu sunt puse îndată în

aplicare. (Oxenstierna)

Mintea este ca o moară, macină ce-i dai să macine. 2.11

Mulţi oameni au luat încrederea pe care o dă iluzia drept energie. (Honoré de Balzac)

Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Mihai Eminescu)

Nicio victorie nu e dată fără înfrângere şi nicio cădere nu e dată fără speranţă. (Andrei Pleşu)

Nimeni nu îşi dă seama că unii oameni irosesc multă energie abia ca să fie normali. (Albert Camus)

Norocul merge alături de cei care dau tot ce au mai bun în ei înşişi. (H. Jackson Brown, Jr.)

Norocul nu dă nimic, el doar împrumută pentru un timp. (Jean de la Bruyère)

Norocul nu se dăruieşte niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câte

odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că mereu se

deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.

Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi

îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)

Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mie!

(Ieşirea 22.29)

Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum. (Solomon 3.28)

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet. (Sfinţii Părinţi)

Numai entuziasmul poate da naştere la înfăptuiri măreţe. (Karl Liebknecht)

Numai experienţa îţi dă certitudine. (Sfântul Albert cel Mare)

Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de timp.

Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi te

slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi

cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Orice succes îţi oferă un bilet de acces către o problemă şi mai dificilă. (Henry Kissinger)

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră,

nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)

Pacea Mea o dau vouă. 11.4

Pasărea vicleană dă singură în laţ. (Ion Neculce)

Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă.

(Mihai Viteazul)

Pentru a-ţi pune nădejdea în Domnul, vreau să-ţi dau învăţătură astăzi. (Solomon 22.19)

Pocăinţa este o tocmeală cu Dumnezeu. Noi dăm păcatul şi Dumnezeu dă iertarea. (Sfântul Ioan

Gură de Aur)

Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)

Problema cu internetul este că îţi oferă orice, material de încredere şi material aiuritor. Problema este, aşadar,

cum facem diferenţa între ele. (Umberto Eco)

Să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru)

Sănătatea e unitatea care dă valoare tuturor zerourilor vieţii. (Bernard Fontenelle)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul

bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru

nădejde pe făcătorul faptelor bune. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea mea,

nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)

Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)

Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)

Sufletul tânjeşte să creadă, dar intelectul refuză să-i dea voie. (Scriitorul american Dan Brown)

Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)

Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm

dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege. (Luca 23.2)

Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii

dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (Luca 6.34)

Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan

Botezătorul. (Marcu 6.25)

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta – în

oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama. (Omar

Khayyam)

Toţi ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greşim noi înşine. (Menandru)

Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui să

conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi dai viaţa.

(Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)

Un test de inteligenţă îi arată unui om ce deştept ar fi fost dacă nu l-ar fi dat. (Laurence J. Peter)

Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)

Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept! (Isaia 5.23)

Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru

a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul. (Deutoronomul 30.18)

Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma. (Liviu Rebreanu)

Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)

Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)

A dăinui/ Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de

niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care pro-

vin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea

veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora

Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui. (Vladimir Ghika)

Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.

(Solomon 12.19)

Cinstea, renumele şi meritele vor dăinui de-a pururea. (Vergilius)

Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă

demonii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă

o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dez-

bina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi

s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit. (Marcu 3.22-26)

Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Haşdeu)

Uitaţi-vă la mine şi miraţi-vă foarte şi puneţi mâna la gură. Căci, când mă gândesc, mă apucă groaza şi toa-

tă carnea de pe mine tremură. Pentru ce ticăloşii au viaţă, ajung la adânci bătrâneţe şi sporesc în putere?

Urmaşii lor se ridică voinici în faţa lor şi odraslele lor dăinuiesc sub ochii lor. (Iov 21.5-8)

Ura este o temelie şubredă, iar faima clădită pe ea nu poate dăinui mult. (Hacob Paronian)

A dărâma/ Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care

umblă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul

care clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică

adevărul şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure.

(Tertulian)

Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din

neam în neam. (Isaia 61.4)

El mă dărâmă bucată cu bucată şi năvăleşte asupra mea ca un războinic. (Iov 16.14)

Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti,

mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!