Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Judecători 14.15)

Ironia nu ofileşte: ea arde numai buruienile. (Jules Renard)

În gura celui fără de ruşine, dulce va fi cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Ecclesiasticul 40.34)

Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt

puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul. (Napoleon Bonaparte)

Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. (Psalmi 19.3)

Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în

foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul

puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)

A arunca/ Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi

înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)

Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era

să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim ră-

mâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale

să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54.25)

Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)

Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor

cei treizeci de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi?

Tu vei vedea. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.

(Matei 27.3-5)

Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în

sminteală. 8.19

Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pe-

depsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea

din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.

(Ieremia 6.6, 7)

Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia.

(Ecclesiasticul 22.21)

Cine din voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7

Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat

pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului,

a fost decapitată)

Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul

aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)

După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a

aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde

este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" Şi a zis Dom-

nul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pă-

mântul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pămân-

tul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ". (Facerea 4.8-12)

După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte,

şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o

sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împărţit-

au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii". Aşadar ostaşii acestea au făcut.

(Ioan 19.23, 24)

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da,

Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspun-

zând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica

ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)

Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi

înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat

aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor

cu foc arzător!" (Daniel 3.6)

Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare

nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6.30)

Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; şi au

zis unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi

să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" Auzind însă aceasta,

Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: "Să nu-i ridicăm viaţa!" Apoi Ruben a adăugat: "Să nu

vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!" Iar aceasta o zi-

cea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la

fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, şi l-au luat şi l-au

aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. …. Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo,

fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceş-

tia au dus pe Iosif în Egipt. (Facerea 37.18-28)

Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

(Matei 8.12)

Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat îna-

poia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)

Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

(Matei 3.10)

Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului,

şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. (Matei 5.25)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă

că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de

roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care

a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4)

Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă cu pietre. (George Vraca)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă

nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)

Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învred-

nicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare,

la anul 308)

Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

(Psalmi 125.6)

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le cal-

ce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Matei 7.6)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi

un cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câşti-

găm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nos-

tru punând capăt mâniei…. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur).

Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc

din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)

Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe

bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit

după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se

închine idolilor)

Păcatul este un bumerang pe care ştii când îl arunci, dar nu ştii când se întoarce şi te loveşte în cap.

(Robert Frost)

Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola

către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie

aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refu-

zat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis

să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâl-

neşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui

Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai

una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în

limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)

Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la

mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)

Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de

folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească

pe unul din aceştia mici. (Luca 17.1, 2)

Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din

prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.

(Luca 21.3, 4)

Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel l-a stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat. Şi venind la

rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel; iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta. Şi văzând regele că se

pornise asupra lui foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a

fost acolo şase zile. Şi erau în groapă şapte lei, şi le da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar

atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel. … Iar regele a purces a şaptea zi să plângă

pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi iată Daniel şedea. Şi a strigat regele cu glas mare,

zicând: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine. Şi l-a scos pe el

din groapă; iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui.

(Balaurul şi Bel 1.34-50)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de

noi.Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului,

a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la

această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios,

dar era sută la sută sincer.”]

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Le-

gaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi

scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii

lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele

de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ

şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea

lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30)

Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui piedestal. (Hector Berlioz)

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să

fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)

A ascunde/ A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a

răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă

pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

Adesea, sub haine zdrenţuite se ascunde o inimă de aur. (Cicero)

Adevărata smerenie este aceea care se ascunde în omenie, în modestie. 7.1

Arta adevărată este aceea care se ascunde. (Anatole France)

Arta ascunde efortul sub aparenţa firescului. (Carlo Goldoni)

Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul. Dar

dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa, acela

e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu

de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, gre-

şelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia

Ta ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)

Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu

vină la arătare. (Luca 8.17)

Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.(Solomon 10.14)

Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.

(Solomon 10.18)

Civilizaţia este blana de miel cu care barbarismul se deghizează. (Thomas Bailey Aldrich)

Conştiinţa este o carte naturală; cel ce o citeşte cu fapta, face experienţa ajutorului dumnezeiesc.

Domnul e ascuns în poruncile Sale şi cel ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile

Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri. (Lao Tse)

De un singur lucru îi e ruşine adevărului, să se ascundă. (Lope de Vega)

Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu

ajungă cunoscut. (Matei 10.26)

Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are

ascuns în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dumnezeu este ascuns în porunci. 9.19

Dumnezeu şi conştiinţa ştiu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)

Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)

Frumuseţea se arată, înţelepciunea se ascunde. (Sfinţii Părinţi)

Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse.

(Solomon 11.13)

Ia aminte de tine însuţi ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat!

(Sfântul Vasile cel Mare)

Iisus Hristos este ascuns în poruncile Sale. (Sfântul Marcu Ascetul)

Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca

vipera ce se ascunde. (Ovidius)

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi.

(Părintele Dumitru Păduraru)

În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

În sufletul nostru este ascunsă scara care duce la împărăţia lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului,

căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În a-

ceastă lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe

sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii

care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind

eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul

Macarie Egipteanul)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să

nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)

Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)

Modestia acoperă întotdeauna meritul fără însă a-l ascunde. (Benjamin Franklin)

Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)

Nimic nu este atât de ascuns încât să nu poată fi revelat prin fructele sale. (Paracelsus, alchimist, medic,

astrolog şi filosof elveţian)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra as-

cunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. (Solomon 12.23)

Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. (Psalmi 100.6)

Peştera în care ţi-e frică să intri acunde comoara pe care o cauţi. (Joseph Campbell)

Rugăciunea într-ascuns 7.2, 7.3

Rugăciunea ta trebuie să circule în totul, ascunsă, puternică şi vie, precum sângele. (Vladimir Ghika)

Să nu ascundem credinţa! 12.7

Secretul creativităţii stă în a şti cum să-ţi ascunzi sursele. (Albert Einstein)

Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.

(Solomon 25.2)

Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că

nimic nu trebuie ascuns până la capăt. (Gabriel Liiceanu)

Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele

ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,

căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te

scoală din morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)

Un om necredincios se ascunde de Dumnezeu. Un om credincios se ascunde în Dumnezeu.

(Fericitul Augustin)

Viclenia este o faptă rea, săvârşită cu gând ascuns, care se oferă semenului sub chipul unor binefaceri.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie

şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)

A asigura/ Educaţia este cea mai bună asigurare pentru bătrâneţe. (Aristotel)

Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul; adăpost împotriva

vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare

împotriva căderilor. El înalţă sufletul şi luminează ochii, dând vindecare, viaţă şi binecuvântare.