Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte
Yüklə 7,67 Mb.
|
(Romani 15.1) Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus) Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea
E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit. (Sfântul Marcu Ascetul) Englezilor nu le place muzica, dar în mod sigur le place zgomotul produs de muzică. (Thomas Beecham) Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin.(Isaac Newton) Inginerilor le place să rezolve probleme. Dacă nu au o problemă la îndemână, o creează. (Scott Adams) Iubeşte postul cel prea bun; lucrul cel cinstit şi lui Dumnezeu Îi este plăcut. 2.9 Îmi plac porcii. Câinii ne privesc de jos. Pisicile ne privesc de sus. Porcii ne tratează ca pe egali. (Winston Churchill) Îmi place sublimul, dar nu iubesc decât adevărul. (Jules Renard) În această lume pustie şi sfâşiată nu există iubire, fiindcă plăcerea şi dorinţa joacă rolurile cele mai importante. (Krishnamurti, filosof indian) În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul) În vreme de necaz, ia seama la momeala plăcerii, căci întrucât alină necazul e bine primită. (Sfântul Marcu Ascetul) Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui. (Solomon 15.8) Literatura înaltă şi fină este ca vinul, iar a mea este ca apa; oricui însă îi place apa. (Mark Twain) Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În aceas- tă lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii
eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Minţilor generoase nu le face plăcere să-i oprime pe cei slabi, ci mai degrabă să-i preţuiască şi să-i prote- jeze. (Anne Brontë) Mustră pe fiul tău şi el îţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău. (Solomon 29.17) Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conştientă că numără. (Gottfried Wilhelm von Leibniz) Ne place doar lupta, nu şi victoria. (Blaise Pascal) Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa. (Jorge Luis Borges)
Obiectele strălucitoare sunt pe placul ochilor lipsiţi de profunzime. (Thomas Carlyle) Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările, decât să răspundem în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă.(Plutarh) Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale. (Constantin Brâncuşi) Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora şi vei produce uimire altora. (Mark Twain) Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să spună sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit) Să nu eziţi să ceri mult; “este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia,” a spus Iisus. (Wallace D. Wattles)
Barrie)
Singurul lucru care-mi place la libertate este lupta pentru ea. (Henrik Ibsen) Ştiinţa este sediul utilului, arta este sediul plăcerii, iar religia este sediul adevărului. (Petre Ţuţea) Tăcerea este o virtute care ne face plăcuţi semenilor noştri. (Samuel Butler)
Viaţa trăită în desfrâu este o ruşine, chiar dacă-i plăcută. (Menandru) Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul) Plânsul este o durere a sufletului, iar râsul o stricare a învăţăturii. (Scriitorul bisericesc Salvianus) Plânsul/ Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. (Romani 12.15) Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul) Cel ce se plânge pe sine nu cunoaşte trândăvia sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul) Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare. (Immanuel Kant) Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. (Valeria Mahok) Dacă noi n-am avea deloc mândrie nu ne-am plânge de a altora. (François de La Rochefoucauld) Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36) E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului. (Sfântul Ioan Gură de Aur) E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania) Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4) Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21) Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. (Luca 23.27) Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving. (Ana Blandiana) Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu sme- renie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.
În vremea lui Ioaş s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi a şi murit. Atunci a venit la el Ioaş, regele lui Israel şi, plângând deasupra lui, a zis: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!" Iar Elisei a zis către el: "Ia un arc şi nişte săgeţi! " Şi a luat regele un arc şi nişte săgeţi. Apoi Elisei a zis către rege- le lui Israel: "Pune mâna pe arc!" Şi a pus regele mâna pe arc, şi şi-a pus şi Elisei mâinile sale pe mâini- le regelui, şi a zis: "Deschide fereastra dinspre răsărit!" Şi regele a deschis-o. Şi a zis Elisei: "Săgetea- ză!". Şi a săgetat regele. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la Domnul şi săgeata iz-
Înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna. (Shota Rustaveli) Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de si- ne şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie) Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21) Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
Nu plânge fără motiv şi mai ales, nu plânge când ai motive. (Tudor Muşatescu) Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi. (Ecclesiasticul 7.36)
Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul) Rugăciunea nerisipită naşte umilinţă, plâns şi lacrimi. (Patericul)
cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duş- manii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. (Luca 19.41-44) Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14) Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plânge-
n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30) Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39) Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75) Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5.5) Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. (Luca 7.38) Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (François de La Rochefoucauld) Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. (Luca 6.25) Zis-a Avva Arsenie: Cel ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge veşnic. Plictiseala 12.6, 2.3 Plictiseala este expresia supremă a indiferenţei. (Ricardo Leon) Plictiseala este sancţiunea pentru delictul de inutilitate. (Paul Louis Lampert) Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. (Tudor Muşatescu) Plictiseala/ De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala. (Arthur Schopenhauer) De multe ori fericirea ne plictiseşte, pe când nenorocirea ne linişteşte. (Chateaubriand) Nimic nu te fereşte mai bine de plictiseală, care este flagelul vieţii omeneşti, decât bogăţia spirituală. (Arthur Schopenhauer) Prefer să mor de pasiune decât de plictiseală. (Pablo Picasso) Plin/ A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri. (Matei 15.36, 37) A trăi din plin rugăciunea. 10.15 Această prigoană porneşte în fiecare om din sufletul lui, când sufletul îi este stricat de pofte fără de Dum- nezeu, de tot felul de plăceri, de nădejdi deşarte, de visuri pline de stricăciune. … (vezi Prigoana/) Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell) Când stomacul e plin, se aprind şi dorinţele după alte plăceri; iar când se află în lipsă, rămân şi acestea liniş- tite şi mai potolite. (Sfântul Nil Ascetul) Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă Dumne- zeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături. (Părintele Nicolae Steinhardt) Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată şi cu vârf. (Părintele Nicolae Steinhardt) Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea, căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17.10, 11) Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând. (Mark Twain)
Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă- zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11) În viaţa noastră, plină de nervozitate şi violenţă, avem o mare nevoie de umilinţă. 10.18 Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. (Solomon 17.1) Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere. (Solomon 24.5) Nebunia este, deseori, logica unei minţi pline de bun simţ, oprimate. (Oliver Wendell Holmes) Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)
Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.3) Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har. (Nicolae Manolescu) Raiul este plin de canceroşi care n-au cârtit. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ) Raiul este plin de păcătoşi pocăiţi. (Sfinţii Părinţi) Raiul este plin de roadele rodirii. (Părintele Dumitru Păduraru) Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Sunt, oare, ochi mai frumoşi decât aceia plini necontenit de lacrimi? (Sfântul Vasile cel Mare) Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. (Matei 14.20) Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Ioan 1.14) Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. (Luca 1.28) Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate. (Luca 5.26) Un sac plin e greu, dar un sac gol e şi mai greu. (Proverb chinezesc) Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28) Viaţa este plină de şanse, iar tu nu primeşti niciuna. (Charlie Brown) Ploaia/ Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. (Psalmi 64.11)
Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăj- maşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5.43-45) Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumne-
şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui. (Facerea 7.9-13) Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile
Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a pre- făcut în stâlp de sare.Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Dom- nului şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. (Facerea 19.23-31) Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul. El a văzut-o şi a mă- surat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa. (Ecclesiasticul 1.17, 18) Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul şi să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea. Iar în ziua a şasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi". (Ieşirea 16.4, 5) Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea,
lui şi până în ziua aceasta. (Ieşirea 9.18) Ieşind deci Moise de la Faraon şi din cetate şi întinzându-şi mâinile către Domnul, au încetat tunetele şi grin- dina şi s-a oprit ploaia. Văzând însă că au încetat ploaia, grindina şi tunetele, păcătuit-a Faraon înainte şi şi-a învârtoşat inima şi el şi slugile sale. Şi învârtoşată fiind inima lui Faraon şi a slugilor lui, el n-a lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna lui Moise. (Ieşirea 9.33-35) Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate. (I Petru 5.17-20) Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua urâciune. Yüklə 7,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|