Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Matei 26.51, 52)

Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără

vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii. (Facerea 3.24)

Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei

au zis: De nimic. Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are

sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. (Luca 22.35, 36)

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)

Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare

de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21.24)

Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care lumi-

nează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl

ei, pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)

Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.

(Solomon 25.18)

Viciile sunt călăi care te omoară încet, ca o sabie neascuţită. (Nicolae Iorga)

Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. (Psalmi 9.6)

Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la jude-

cată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30)

Sacralitatea şi sfinţenia vieţii umane. 5.17

Sacrul/ Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de realitate,

aparenţa faţă de esenţă fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig

Feuerbach)

Mintea ta proprie este o încăpere sacră în care nu poate intra nimic decât cu permisiunea ta.(David Mamet)

Orice război de eliberare este sacru; orice război de asuprire este blestemat. (Henri Lacordaire)

Sacralitatea şi sfinţenia vieţii umane. 5.17

Un lucru nu impune Dumnezeu: Să-L iubim cu de-a sila, ci în libertate sacră. (Sfinţii Părinţi)

Sacul/ Am cusut un sac pe trupul meu şi am vârât în ţărână capul meu. (Iov 16.15)

Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.

Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de

mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.(Matei 11.20, 21)

Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat peste tru-

pul său cu sac, a postit şi a dormit în sac şi a umblat trist. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesvi-

teanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea

Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"

(III Regi 21.27-29)

Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea

în sînul meu se va întoarce. (Psalmi 34.12)

În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvân-

tul Domnului către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la dărâmarea Ierusalimului.

Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi

cenuşă. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis: "O, Doamne, Dumnezeule cel

mare şi minunat, Care păzeşti legământul şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine şi iau aminte la

poruncile Tale! (Daniel 9.2-4)

O picătură de noroc valorează cât un sac de înţelepciune.(Proverb latin)

Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!" Atunci Ninivitenii au

crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei maimici. Şi a

ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel

scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au

strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi

nici să bea apă; iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare

să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui; poate că Dum-

nezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!" Atunci Dum-

nezeu a văzut faptele lor cele de a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a

împlinit. (Iona 3.4-10)

Şi Iudita a rămas văduvă; a trăit în casa ei trei ani şi patru luni. Şi ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei şi

umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor sale şi purta hainele văduviei sale; şi postea în toate zilele vădu-

viei sale, afară de ajunul zilelor de odihnă, şi de zilele de odihnă, afară de ajunul lunilor noi şi de lunile noi,

afară de praznice şi de zilele de veselie ale neamului lui Israel. (Iudita 8.4-6)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi lea-

pădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe

care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. Şi împăraţii pământului şi domnii şi

căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stâncile

munţilor, strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe

tron şi de mânia Mielului; că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?

(Apocalipsa 6.12-17)

Toată obştea celor ce se întorseseră din robie şi-a făcut corturi şi a stat în ele. Din zilele lui Iosua, fiul lui Navi,

până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mai fuseseră aşa. Şi a fost bucurie foarte mare. Şi s-a citit din cartea

legii Domnului în fiecare zi, din cea dintâi zi până la cea din urmă. Şi au ţinut sărbătoarea şapte zile iar a

opta zi au făcut o adunare sărbătorească, după rânduială. În ziua de douăzeci şi patru a acestei luni s-au

adunat toţi fiii lui Israel, îmbrăcaţi cu sac şi cu capetele presărate cu cenuşă, ca să postească.

(Neemia 8.17, 18 şi 9.1)

Un sac plin e greu, dar un sac gol e şi mai greu. (Proverb chinezesc)

Salvarea sufletului 4.11

Salvarea/ Biserica este locul unde sunt salvaţi cei condamnaţi la moarte. (Sfântul Efrem Sirul)

Cunoaşterea greşelilor este începutul salvării. (Epicur)

E mai ieftin să salvăm planeta decât să o distrugem. (Oscar Arias Sanchez)

Frumuseţea va salva lumea. (Dostoievski)

Iar ei au zis: "Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui Faraon!" Şi

le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în ţara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit

fiind numai pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon. (Facerea 47.24, 25)

Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea. (Louis Pasteur)

Rugăciunea este o practică de-a dreptul crucială pentru calea salvării. 7.3

Şi s-a dus David cu oamenii săi la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii, le-a luat vitele, le-a pricinuit înfrân-

gere mare şi a salvat David pe locuitorii din Cheila. (I Regi 23.5)

Samarineanul milostiv 9.17

Sarea/ Apoi a zis Domnul către Moise: "Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha, halvan mirositor şi tămâie curată, din toate

aceeaşi măsură, şi fă din ele, cu ajutorul meşteşugului făcătorilor de aromate, un amestec de tămâiat,

cu adaos de sare, curat şi sfânt; pisează-l mărunt şi-l pune înaintea chivotului legii, în cortul adunării, un-

de am să Mă arăt ţie. Aceasta va fi pentru voi sfinţenie mare. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă

faceţi pentru voi: sfinţenie să vă fie ea pentru Domnul. Cine îşi va face asemenea amestec, ca să afume

cu el, sufletul acela se va stârpi din poporul său". (Ieşirea 30.34-38)

Când s-a ridicat soarele deasupra pământului, a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma

şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul şi a stricat cetăţile acestea, toate împrejurimile

lor, pe toţi locuitorii cetăţilor şi toate plantele ţinutului aceluia. Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a pre-

făcut în stâlp de sare.Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea

Domnului şi, căutând spre Sodoma şi Gomora şi spre toate împrejurimile lor, a văzut ridicându-se de la

pământ fumegare, ca fumul dintr-un cuptor. (Facerea 19.23-31)

Deseori mă citez, dă sare şi piper conversaţiei. (George Bernard Shaw)

Gluma este o sare ce trebuie întrebuinţată cu economie. (Pitagora)

Ironia e grăuntele de sare, datorită căruia mâncarea capătă gust. (Thomas Mann)

Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte. (Ecclesiasticul 22.16)

Pâine cu sare e gata mâncare. (Anton Pann)

Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu laşi jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumne

zeului tău; cu toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi sare. De aduci Domnului prinos de

pâine din cele dintâi roade, adu ca dar din cele dintâi roade ale tale grăunţe din spice, prăjite pe foc şi pi-

sate; toarnă peste ele untdelemn şi pune pe ele tămâie; acesta este prinos de pâine. Preotul să ardă, spre

pomenire, o parte din grăunţe şi din untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului".

(Leviticul 2.13-16)

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să

fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)

Savanţii posedă o putere de concentrare mare şi o imaginaţie controlată, care trezesc geniul subconştient. (Joseph

Murphy)

Savanţii serioşi sunt profund religioşi. (Albert Einstein)

Savanţii/ Cine cunoaşte numai teoretic adevărul Evangheliei, poate să fie un savant, dar nu un creştin.

(Nichifor Crainic)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de

filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot

să arate semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus

convertit la creştinism în secolul trecut)

Eva dorea să devină savantă, că mărul dă ştiinţă! (Leon Shestov, filosof din prima jumătate a secolu-

lui 20, citat de părintele Constantin Galeriu)

În orice savant mare veţi găsi un mare patriot. (Louis Pasteur)

Lupta contra egoismului cere o metodă mai savantă decât lupta contra tifosului sau holerei.

(Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Mulţi filosofi şi savanţi au ajuns la convigerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască pe

Dumnezeu. 1.1

Nu este o coincidenţă că cei mai mari gânditori din toate timpurile au fost suflete profund religioase.

(Max Planck)

Ştiinţa îl face pe savant, raţiunea îl face pe om; ştiinţa aparţine câtorva, raţiunea este a tuturor.

(Henri Lacordaire)

Un credincios poate fi mai virtuos, şi deci superior din punct de vedere sufletesc, unui savant

necredincios. 9.23

Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. (Molière)

Să nu îndepărtăm mintea de la Dumnezeu. 8.15

Săgeata/ Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. (Psalmi 37.2)

Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te

vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce

bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se

vor apropia. (Psalmi 90.4-7)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm porun-

cii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El.

(Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.

(Psalmi 63.8)

În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.

(Filipeni 6.16)

În vremea lui Ioaş s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi a şi murit. Atunci a venit la el Ioaş, regele

lui Israel şi, plângând deasupra lui, a zis: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!" Iar Elisei a zis

către el: "Ia un arc şi nişte săgeţi! " Şi a luat regele un arc şi nişte săgeţi. Apoi Elisei a zis către regele

lui Israel: "Pune mâna pe arc!" Şi a pus regele mâna pe arc, şi şi-a pus şi Elisei mâinile sale pe mâinile

regelui, şi a zis: "Deschide fereastra dinspre răsărit!" Şi regele a deschis-o. Şi a zis Elisei: "Săgetează!".

Şi a săgetat regele. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la Domnul şi săgeata izbă-

virii de Sirieni, căci vei bate pe Sirieni cu desăvârşire, la Afec". Apoi iarăşi a zis Elisei: "Ia nişte săgeţi!"

Şi regele a luat. şi a zis Elisei către regele lui Israel: "Loveşte în pământ!" Şi a lovit de trei ori şi s-a oprit.

Iar omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el, şi a zis: "Trebuia să loveşti de cinci sau de şapte ori, căci atunci

ai fi bătut cu desăvârşire pe Sirieni; acum însă vei bate pe Sirieni numai de trei ori". Apoi a murit Elisei

şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un

mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul

în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele

sale. (IV Regi 13.14-21)

Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. Fericit este omul care-şi va umple

casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă. (Psalmi 1276.4, 5)

Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic. (Psalmi 119.4)

Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său.

(Solomon 25.18)

Sămânţa/ Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!... (Isaia 41.8)

De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui;

aceasta este sămânţa semănată lângă drum. (Matei 13.19)

Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face:

unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13.23)

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu pi-

cioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)

Oare, Te-ai mâniat spre noi, ca să ne pierzi încât să nu rămână rădăcină şi sămânţă, nici numele nostru?

(III Ezdra 8.90)

Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. (Psalmi 2..11)

Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)

Seamănă şi pe piatră; se va găsi un vânt milostiv, care să ducă sămânţa acolo unde pământul o aşteaptă.

(Nicolae Iorga)

Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi.

(Ioan 8.37)

Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se bucure şi cel ce vinde să nu plângă, căci

mânia vine peste toată mulţimea lor! (Iezechiel 7.12)

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită. (Emile Augier)

Sănătatea e unitatea care dă valoare tuturor zerourilor vieţii. (Bernard Fontenelle)

Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului. (Aristotel)

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o păzească, deşi aproape toţi se nasc cu ea. (Hipocrate)

Sănătatea este o convenţie între tine şi corpul tău. (Terri Guillemets)

Sănătatea nu este doar absenţa bolii. (Hannah Green)

Sănătatea nu este preţuită până când nu apare boala. (Thomas Fuller)

Sănătatea şi buna tărie este mai bună decât tot aurul, şi trupul sănătos şi eu putere, decât avuţia nenumărată. Nu este

mai bună avuţia decât sănătatea trupului şi nu este bucurie mai mare decât bucuria inimii.

(Ecclesiasticul 30.15, 16)

Sănătatea trupească şi sufletească. 4.12

Sănătatea/ Am preţuit înţelepciunea mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcă

strălucirea ei nu se stinge niciodată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.10)

Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. (Matei 12.13)

Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă. (Matei 9.21)

Cel ce deosebeşte cele bune de cele rele, află sănătatea şi îndepărtează boala. (Sfântul Ioan Scărarul)

Cugetul curat e ca ochiul sănătos, nu poate suferi nicio murdărie. (Richard Wurmbrand)

Dacă ţi-ai pierdut averea, n-ai pierdut nimic. Dacă ţi-ai pierdut sănătatea, ai pierdut ceva, dar dacă ţi-ai

pierdut speranţa şi curajul, totul e pierdut. (Predicatorul american Norman Vincent Peale)

De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor

cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)

Dragostea este cea mai sănătoasă boală. (Euripide)

Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. (Mihai Eminescu)

Esenţa fericirii este sănătatea, iar a sănătăţii e mişcarea. (James Thomson)

Există două impulsuri contrare care guvernează mintea umană – unul care determină un comportament

normal, sănătos şi un altul responsabil de comportamentul excentric. Cele două alternează la

intervale regulate. (Franz Schubert)

Fericirea constă, în primul rând, în sănătate. (George William Curtis)

Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli. (Buddha)

Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat îna-

poia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)

Iubitule, mă rog să ai spor în toate şi să mergi bine cu sănătatea, precum bine mergi cu sufletul.

(III Ioan 1.2)

Majoritatea persoanelor îşi irosesc sănătatea pentru a face avere apoi pentru a o avea înapoi.

(A. J. Reb Materi)

“Mens sana in corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi

sănătoase. (George Bernard Shaw)

Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi

o înviorare pentru oasele tale. (Solomon 3.7, 8)

O minte sănătoasă într-un corp sănătos. (Juvenalis)

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un

interes în viaţă. (William Londen)

Să nu te temi prea mult de contradicţii. Te cam încurcă, e adevărat, dar sunt sănătoase.

(Roger Martin du Gard)

Somnul este lanţul de aur care ne ţine sănătatea şi trupul împreună. (Thomas Dekker)

Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

(Matei 8.13)

Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. (Matei 9.12)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi în-

chipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este

sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momen-

tul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum

foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai

mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Virtutea este sănătatea sufletului. (Joseph Joubert)

Săracul Lazăr 6.9

Sărăcia a moştenit înţelepciunea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Sărăcia nu-i răpeşte nimănui nobleţea, însă bogăţia da. (Boccaccio)

Sărăcia şi bătrâneţea sunt cele mai mari necazuri din viaţa omului. (Apuleius)

Sărăcia/ Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în

ceruri; şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.