Observaţii privind proiectul legislativ „Lege privind activitatea de prevenţie în sănătate”

Observaţii privind proiectul legislativ „Lege privind activitatea de prevenţie în sănătate”

O propunere legislativă a cărei ambiţie financiară este de a dispune de 0.5% din Produsul Intern Brut impune o analiză minuţioasă şi corectă. S-a optat pentru metoda chestionării, a cărei răspunsuri dihotomice DA / NU exclud divagaţiile ce s-ar îndepărta de la concret.

1. Începând cu expunerea de motive, pot justifica datele epidemiologice prezentate într-o manieră de foileton desuet imperativitatea acestei iniţiative legislative? Răspuns: NU. Oare specialiştii care au conceput materialul nu ştiau că lipsa referinţelor bibliografice în ceea ce priveşte informaţiile prezentate, conferă acestora doar o aparență de zvon?

În ceea ce privește inechitățile din starea de sănătate, nu statusul social, ci statusul socio-economic este cel care le determină.

2. Este necesară această inițiativă legislativă? Răspuns: NU. În expunerea de motive, una din justificările acestei inițiative este succesul “Programului național de evaluare a stării de sănătate în asistența medicală primară” aprobat prin HG 276/2007, a cărui nostalgie răzbate în fiecare rând al acestui document. Însă, conform concluziilor unei comisii ministeriale constituite în 2009 de ministrul Ion Bazac în speranța posibilității valorificării reale a unei cheltuieli de 171 milioane euro (cheltuială pe care inițiatorii proiectului de lege o definesc cu emfază ca fiind cea mai mare finanțare alocată în UE pentru activitatea de prevenție), modalitatea de evaluare a stării de sănătate a fost atipică, prin încercarea de cuprindere în program a întregii populații și nu prin utilizarea unui eșantion reprezentativ. Din cele aproximativ 12 milioane de persoane evaluate, 1,2 milioane aveau date de evaluare incomplete sau absente, alte 450000 de persoane aveau coduri de raportare dublate (deci consultațiile și analizele erau fictive, deși decontate).

Dacă ceva reiese clar din această propunere legislativă, acesta este faptul că se dorește crearea unei instituții monstruoase, Agenția Națională de Prevenție în Sănătate, cu nu mai puțin de 55 de posturi de conducere, fiecare din acestea pivotate de arealul funcționăresc conex, cu o finațare nu mai mică de 0,5% din PIB. Este foarte, foarte clar, însă, că activitatea practică de profilaxie va fi în continuare realizată de personalul acelorași instituții care o realizează în prezent (Institutul Național de Sănătate Publică și Direcțiile de Sănătate Publică Județene).

3. Există la ora actuală un program național de profilaxie multianual? Răspuns: DA. Este vorba de HG 206/2015 privind aprobarea programelor naționale de sănătate 2015-2016, respectiv Ordinul MS 386/2015 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2015 şi 2016:

STRUCTURĂ (PN finanţate din bugetul de stat prin bugetul MS):

I. Programele naţionale de boli transmisibile

1. Programul naţional de vaccinare

2. Programul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile prioritare

3. Programul naţional de prevenire, supraveghere şi control al infecţiei HIV

4. Programul naţional de prevenire, supraveghere şi control al tuberculozei

5. Programul naţional de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi monitorizare a utilizării antibioticelor şi a antibioticorezistenţei

II. Programul naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din mediul de viaţă şi muncă: Protejarea sănătăţii publice prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc determinanţi din mediul de viaţă şi muncă.

III. Programul naţional de securitate transfuzională

IV. Programele naţionale de boli netransmisibile

1. Programul naţional de depistare precoce activă a cancerului prin screening organizat

2. Programul naţional de sănătate mintală şi profilaxie în patologia psihiatrică

3. Programul naţional de transplant de organe, ţesuturi şi celule de origine umană

4. Programul naţional de boli endocrine

5. Programul naţional de tratament dietetic pentru boli rareObiectiv:Tratamentul dietetic al bolnavilor cu boli rare prevăzute în normele tehnice.

6. Programul naţional de management al registrelor naţionale

V. Programul naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate

1. Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate;

2. Subprogramul de prevenire şi combatere a consumului de tutun.

VI. Programul naţional de sănătate a femeii şi copilului

De asemenea, prin HG 1028/2014, s-a aprobat Strategia de sănătate a României 2014 – 2020, cu planul strategic conex.

4. În aceste condiţii propunerea legislativă va aduce ceva în plus, în afară de posibilitatea ANPS de a dobândi în proprietate sau în folosinţă imobilele necesare(?!) desfăşurării activităţilor, posibilitatea stabilirii propriului regulament de funcţionare, posibilitatea stabilirii nivelul remunerării membrilor săi? Răspuns: NU.

5. De ce iniţiatorii au convingerea că până în prezentactivitatea profilactică nu a folosit în mod unitar resursele materiale şi umane ale MS, INSP, DSP, mai ales că în proiect se precizează clar că se va folosi, practic, acelaşi personal al DSP, respectiv INSP, iar patrimoniul acestor instituţii va intra în patrimoniul instituţiei nou create? Oare nu cunosc structura sistemului de sănătate publică din România şi atruibuţiile fiecărei instituţii cu responsabilitate în domeniul profilaxiei? Răspuns: DA. Nu este periculoasă afirmaţia iniţiatorilor că motivul principal al înfiinţării unei asemenea structuri, ANPS, este „necesitatea de a avea o singură entitate responsabilă, condusă de o (1!!!) persoană care este responsabilă de obţinerea rezultatelor aşteptate”, mai ales în condiţiile gestionării unor resurse financiare, nu mai mici de 0,5% din PIB?

Oare numai în domeniul combaterii bolilor cronice se va interveni cu metode de profilaxie primară? Bolile infecto-contagioase nu vor beneficia de aceleaşi măsuri de profilaxie primară?

6. Dacă iniţiatorii afirmă că INSP controlează îndeplinirea obiectivelor ANPS, stabilesc obiectivele specifice şi, împreună cu DSP, implementează în practică acţiunile necesare îndeplinirii obiectivelor, verifică în teren îndeplinirea acestora, atunci cui foloseşte constituirea unui organism gigant care hipercentralizează activitatea profilactică, în special din punct de vedere financiar? Răspuns: doar celor care-şi doresc puterea financiară absolută.

7. De ce acest hăţiş de prevederi pentru acordarea unor stimulente financiare, „bonus-molus” care au drept finalitate pierderea urmei sumelor respective? Înşişi iniţiatorii proiectului concluzionează că, pentru a obţine aceste stimulente, „beneficiarii trebuie să demonstreze preocuparea pentru menţinerea sănătăţii prin faptul că nu accesează servicii de sănătate şi prin participarea la competiţii sportive”. Ori, dacă acordarea acestor stimulente este condiţionată de adoptarea unui comportament sanogen preventiv, atunci accesarea serviciilor de sănătate în sens preventiv (controalele medicale periodice) devine un imperativ.

În ceea ce priveşte participarea la competiţii sportive, credem că e doar o glumă bună. În primul rând, utopic vorbind, dacă întreaga populaţie a României ar dori să participe la competiţii sportive, credem că nu ar fi posibilă organizarea atâtor manifestări. Mai mult, presupunând în continuare că toţi românii vor dori să facă sport, cei din zonele rurale, cei din cătunele muntoase îndepărtate nu ar avea acces la aceste competiţii. Şi atunci, conform principiilor acestei inţiative legislative, ar urma să se înfiinţeze, ironic vorbind, şi o Agenţie Naţională a Competiţiilor Sportive pe grupe de vârstă, pe medii de provenienţă (urban / rural), pe zone geografice (şes / munte / mare / deltă). Aceasta pentru că, în conformitate cu prevederile Constituţiei României, toţi cetăţenii sunt egali în drepturi, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul la competiţii.

S-au interesat oare iniţiatorii acestui proiect legislativ de adevăratele obstacole în calea deprinderii comportamentelor proactive la copiii din România, depistate în contextul proiectului internaţional „Bariere în activitatea fizică la copiii de 7-12 ani din zone urbane cu nivel socio-economic scăzut”, iniţiat de Federaţia Mondială a Inimii şi derulat în 2014?

Nu stimulentele financiare discriminatorii sunt cele care vor promova activitatea fizică în rândul populaţiei, ci crearea oportunităţilor publice pentru mişcarea fizică şi măsuri sociale care îmbunătăţesc nivelul de trai al populaţiei, respectiv resurse financiare corespunzătoare.

8. Oare peste 5 ani, aşa zisul „termen rezonabil” al de introducere a imputării costurilor bolilor care ar fi putut fi prevenite, bolnavii cronici de azi nu vor fi tot bolnavi cronici? Să înţelegem că peste 5 ani bolnavii cardiaci, bolnavii de cancer, diabeticii, etc. de azi îşi vor plăti tratamentul? Sau, poate peste 5 ani, se va începe cu nou-născuţii, care vor fi îndrumaţi pas cu pas spre o atitudine profilactică în raport cu propria sănătate?

În orice formă am interpreta propunerea legislativă, tot neconstituţională rămâne. Se pierde din vedere faptul serviciile medicale incluse în contractul – cadru sunt finanţate de CNAS din FNUASS, constituit prin contribuţia fiecăruia, iar cetăţenii României şi-au plătit contribuţiile pentru a beneficia de asistenţă medicală gratuită în caz de imbolnăvire (nu în eventualitatea că rămâne sănătos).

Se pare că iniţiatorii legii nu au prea fost, în ultimii ani, la cabinetele medicilor de familie spre a cunoaşte realitatea. Aceştia sunt sufocaţi de numărul mare al pacienţilor, iar la uşa lor se stă, uneori, ore. Oare când se vor înghesui asiguraţii la controalele periodice de spaima imputării tratamentelor, ce se va întâmpla?

Bine, totuşi, că vor fi 55 de şefi noi cu suita lor de subşefi. Nimeni nu a pomenit, însă, de penuria de medici de familie, medici şcolarişti, medici de medicina muncii, care constituie fundamentul profilaxiei.

Şi pentru un final de comentariu mai punem o întrebare, de data aceasta retorică: De ce ne mirăm de iniţiativa legislativă în cauză dacă însuşi titlul acesteia este impropriu? Conform DEX, prevenţie = arest preventiv. În contextul propunerii legislative luată în discuţie, termenul corect este cel de profilaxie. Profilaxia (definiţie de caz) este ansamblul măsurilor luate de individ, familie, societate şi stat, care au drept scopuri: să promoveze sănătatea, să ocrotească sănătatea, să prevină bolile, să diminueze consecinţele acestora (incapacitate, invaliditate), să evite decesele premature.

Dr. Ileana Maria MIREŞTEAN

Şef secţie Evaluarea şi promovarea sănătăţii

Centrul Regional de Sănătate Publică Cluj – Institutul Naţional de Sănătate Publică